14 martie 2015

Mai citim?

Librăria online Libris, unde puteți găsi muuulte cărți online la prețuri drăguțe, ne propune un concurs: să răspundem la întrebarea ”Mai citesc tinerii în zilele noastre?”. Răspunsul poate fi un ”da”, un ”nu”, sau o analiză mai complicată. Ghiciți ce am să aleg.

Pe vremuri, oamenii citeau ca să se relaxeze, ca să-și umple timpul sau ca să fie la curent cu ce se mai întâmplă prin lume. Romanele și ziarele erau nelipsite din casele celor care știau să citească și care doreau să fie informați. Cititul a însoțit omul de la începuturi: gândiți-vă la epopeea lui Ghilgameș, apărută acum mii de ani, la ”Beowulf”, la Dostoievski, Tolstoi și alți mari clasici, ba chiar și la adunările sătești din ”Moromeții”, unde Ilie le citea celorlalți bărbați ziarul și comentau evenimentele zilnice. N-aveau radio, televizor sau - Doamne ferește! - computere, dar trăiau bine și fără ele.
Situația s-a schimbat drastic de când cu progresul tehnologiei. Oamenii au devenit autosuficienți. Cui îi mai trebuie ziarul când are țâșpe mii de canale de știri care mai de care mai senzaționale și răsuflate? De ce să mai citim o carte când ne putem juca pe calculator? Și, chiar dacă am vrea, mai avem când să citim? Nu e mai rapid să ne uităm direct la film?

Admit că mai există speranță. În clasa mea, fetele din banca din față au în permanență o carte în mână. O carte bună, scrisă de Hesse, Murakami, Fowles, o distopie de-a lui Orwell sau ceva scris de Eliade al nostru. Dar speranța e micuță. Există și fetele din lateral, care citesc doar cărțile pentru școală și, evident, Fifty Shades of Grey. Parcă tot ar fi ceva. Dar apoi e și băiatul din spate, care afirmă cu insistență că n-are timp sau motive să citească.
De fiecare dată când colegii discută câte un film, mai mult sau mai puțin comercial, îi întreb dacă au citit cartea. Majoritatea spun că nu, iar ceilalți se miră că s-a făcut o carte după film. Se pare că, în sfârșit, comoditatea a învins. Să stai pe canapea cu o pungă de popcorn, uitându-te la o derulare rapidă de imagini care îți bombardează mintea cu mai multe informații decât poți rumega într-o secundă este mai ușor decât să stai întins în pat, cu o ciocolată caldă în mână, citind o carte. Dând paginile, analizând în tihnă fiecare cuvânt, având timp să înțelegi simbolistica unor gesturi pe care ecranizarea le-a omis cu totul.

  
Sursa: flickr.com
Refuzul de a citi este inoculat încă de prin școală, când copiii sunt obligați să citească doar cărți ”importante”, dar majoritar plictisitoare. Și știu din proprie experiență că, atunci când ți se bagă ceva pe gât cu forța, ajungi să verși doar văzând chestia respectivă. Cam așa și pe aici. Pe lângă asta, nu e timp. Aud rude, prieteni, colegi, chiar și profesori zicând ”Să mai și citesc? Am teme/lucrări de corectat/mâncare de făcut/serviciu, numai cu cartea după mine nu stăteam.”. Alții nici nu se mai eschivează, spun direct că cititul e ”plictisitooooor, mai bine joci un joc, e și colorat, se mișcă...”. Și așa se duce imaginația tinerilor, care iau personaje din jocuri deja făcute (saaau filme) și nu se gândesc singuri la cum ar trebui să arate peisajele, cum să se petreacă acțiunea sau alte detalii aparent insignifiante, dar, de fapt, importante tocmai prin unicitatea dată de modul de a gândi al fiecărui om.

Mă gândeam că, odată cu apariția Kindle-urilor, a tabletelor și a smartphone-urilor, oamenii care băgau la înaintare motivul cu cărțile grele sau, știu eu, alergia la hârtie, se vor apuca totuși de citit. E parțial adevărat. Din păcate, însă, majoritatea citesc doar știri de scandal despre vedete pe care nu le vor cunoaște niciodată sau rețete de prăjituri. Nu ficțiune, nu biografii. Eventual sfaturi pentru diverse boli de piele sau informații legate de job, dar nimic pentru suflet. Și, până la urmă, ce să mai citim? Cărțile clasice nu sunt pe placul tuturor și asta e de înțeles. Iar majoritatea cărților noi sunt de o superficialitate crasă, aproape dureroasă. În condițiile astea, aproape că-mi vine să-i înțeleg pe cei care aleg să nu citească. Pentru că este, cu siguranță, o alegere.

Știu că există excepții. Știu că sunt destui tineri care iubesc cititul - a se vedea blogurile despre cărți apărute ca ciupercile după ploaie - și că, din fericire, mai apar și autori demni de a fi citiți (deși puțini de tot). Dar, statistic vorbind, balanța apasă cu tone de reviste gossip și de grădinărit, cu jocuri video și treburi casnice, cu indiferență și ore furate în favoarea celor care au renunțat la această activitate absolut minunată.


2 comentarii:

  1. Hei!
    Frumos articol. Ai surprins foarte bine toate aspectele cititorilor si necititorilor. Daca ma apuc sa scriu si eu un articol de genul, cu exemple din clasa mea, voi termina repede, pentru ca nimeni nu citește. Aproape.
    Dar sa stii ca nu toți care spun ca nu citesc, nu citesc. Am avut surprinderea ca intr.o zi cand am fost in vizita la prietenul meu sa vad pe noptiera lui, langa pat, un teanc de carti vechi. L.am întrebat "tu citești?" Si el mi.a răspuns "da."

    O săptămana minunata si succes la concurs!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ti-a placut articolul! Eu pana acum nu am dat de cititori care sa nu recunoasca faptul ca citesc...

      Ștergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!