14 martie 2015

Mai citim?

Librăria online Libris, unde puteți găsi muuulte cărți online la prețuri drăguțe, ne propune un concurs: să răspundem la întrebarea ”Mai citesc tinerii în zilele noastre?”. Răspunsul poate fi un ”da”, un ”nu”, sau o analiză mai complicată. Ghiciți ce am să aleg.

Pe vremuri, oamenii citeau ca să se relaxeze, ca să-și umple timpul sau ca să fie la curent cu ce se mai întâmplă prin lume. Romanele și ziarele erau nelipsite din casele celor care știau să citească și care doreau să fie informați. Cititul a însoțit omul de la începuturi: gândiți-vă la epopeea lui Ghilgameș, apărută acum mii de ani, la ”Beowulf”, la Dostoievski, Tolstoi și alți mari clasici, ba chiar și la adunările sătești din ”Moromeții”, unde Ilie le citea celorlalți bărbați ziarul și comentau evenimentele zilnice. N-aveau radio, televizor sau - Doamne ferește! - computere, dar trăiau bine și fără ele.
Situația s-a schimbat drastic de când cu progresul tehnologiei. Oamenii au devenit autosuficienți. Cui îi mai trebuie ziarul când are țâșpe mii de canale de știri care mai de care mai senzaționale și răsuflate? De ce să mai citim o carte când ne putem juca pe calculator? Și, chiar dacă am vrea, mai avem când să citim? Nu e mai rapid să ne uităm direct la film?

Admit că mai există speranță. În clasa mea, fetele din banca din față au în permanență o carte în mână. O carte bună, scrisă de Hesse, Murakami, Fowles, o distopie de-a lui Orwell sau ceva scris de Eliade al nostru. Dar speranța e micuță. Există și fetele din lateral, care citesc doar cărțile pentru școală și, evident, Fifty Shades of Grey. Parcă tot ar fi ceva. Dar apoi e și băiatul din spate, care afirmă cu insistență că n-are timp sau motive să citească.
De fiecare dată când colegii discută câte un film, mai mult sau mai puțin comercial, îi întreb dacă au citit cartea. Majoritatea spun că nu, iar ceilalți se miră că s-a făcut o carte după film. Se pare că, în sfârșit, comoditatea a învins. Să stai pe canapea cu o pungă de popcorn, uitându-te la o derulare rapidă de imagini care îți bombardează mintea cu mai multe informații decât poți rumega într-o secundă este mai ușor decât să stai întins în pat, cu o ciocolată caldă în mână, citind o carte. Dând paginile, analizând în tihnă fiecare cuvânt, având timp să înțelegi simbolistica unor gesturi pe care ecranizarea le-a omis cu totul.

  
Sursa: flickr.com
Refuzul de a citi este inoculat încă de prin școală, când copiii sunt obligați să citească doar cărți ”importante”, dar majoritar plictisitoare. Și știu din proprie experiență că, atunci când ți se bagă ceva pe gât cu forța, ajungi să verși doar văzând chestia respectivă. Cam așa și pe aici. Pe lângă asta, nu e timp. Aud rude, prieteni, colegi, chiar și profesori zicând ”Să mai și citesc? Am teme/lucrări de corectat/mâncare de făcut/serviciu, numai cu cartea după mine nu stăteam.”. Alții nici nu se mai eschivează, spun direct că cititul e ”plictisitooooor, mai bine joci un joc, e și colorat, se mișcă...”. Și așa se duce imaginația tinerilor, care iau personaje din jocuri deja făcute (saaau filme) și nu se gândesc singuri la cum ar trebui să arate peisajele, cum să se petreacă acțiunea sau alte detalii aparent insignifiante, dar, de fapt, importante tocmai prin unicitatea dată de modul de a gândi al fiecărui om.

Mă gândeam că, odată cu apariția Kindle-urilor, a tabletelor și a smartphone-urilor, oamenii care băgau la înaintare motivul cu cărțile grele sau, știu eu, alergia la hârtie, se vor apuca totuși de citit. E parțial adevărat. Din păcate, însă, majoritatea citesc doar știri de scandal despre vedete pe care nu le vor cunoaște niciodată sau rețete de prăjituri. Nu ficțiune, nu biografii. Eventual sfaturi pentru diverse boli de piele sau informații legate de job, dar nimic pentru suflet. Și, până la urmă, ce să mai citim? Cărțile clasice nu sunt pe placul tuturor și asta e de înțeles. Iar majoritatea cărților noi sunt de o superficialitate crasă, aproape dureroasă. În condițiile astea, aproape că-mi vine să-i înțeleg pe cei care aleg să nu citească. Pentru că este, cu siguranță, o alegere.

Știu că există excepții. Știu că sunt destui tineri care iubesc cititul - a se vedea blogurile despre cărți apărute ca ciupercile după ploaie - și că, din fericire, mai apar și autori demni de a fi citiți (deși puțini de tot). Dar, statistic vorbind, balanța apasă cu tone de reviste gossip și de grădinărit, cu jocuri video și treburi casnice, cu indiferență și ore furate în favoarea celor care au renunțat la această activitate absolut minunată.


4 martie 2015

February Favorites

Luna asta n-avem wrap-up, ca desi am citit vreo 500 de pagini am facut-o din diverse carti si nu am terminat niciuna. Shame on me, dar situatia se schimba luna asta din motive pe care le gasiti putin mai jos. Anyway, nu am putut citi prea mult pentru ca in timpul saptamanii e o avalansa de teme si proiecte abatuta asupra mea, iar in weekenduri am avut una sau chiar mai multe olimpiade... Yay februarie, cea mai incarcata luna a anului <3

Acum, monthly favorites:


  • Eu nu ma dau cu fond de ten ca imi pare un fel de glet si na, nu sunt o fana a constructiilor. Folosesc cel mult un baton corector pentru nasuc si eventuale pete, dar nu imi spoiesc toata fata cu nimic. In schimb, cand vine vorba de produse de make up care nu-s fond de ten, bring them to me, baby! Poate o sa va dezamageasca, dar chiar imi place sa ma machiez si, desi de obicei nu folosesc decat creion de ochi si rimel - ca cine sta sa se faca printesa Disney cand are scoala - uneori ma apuca nebunia si scot arsenalul de farduri la atac.

Acum, avand aceste informatii de background, va pot arata noua mea paletuta super duper cute de la Avon, pe care o adoooor pentru ca are niste culori super calde, super cute si care nu ies in evidenta ca sa par batuta pe holurile liceului:


Siiii pentru ca mereu am vrut sa fac treaba aia ca pe blogurile de fashion:

*da, stiu ca nu se prea vede, nu prea am ocazia sa ma joc cu lumini si contrast cu camera telefonului*


  • Asta nu stiu sigur daca e chiar favorite, dar hei, e o chestie: m-am mai facut cu o nationala. Acum, dupa cum stiti multi dintre voi, de cand cu aberatia totala ridicola si extrem de stupida de saptamana altfel, toate nationalele sunt claie peste gramada, deci a trebuit sa aleg intre asta noua - in speta engleza - si cea pentru care ma zbatusem super mult. Evident ca initial voiam sa o aleg pe aceea, dar dupa niste gandire si cateva telefoane am realizat ca as fi pe cont propriu complet daca as alege-o pe aceea, deci, cu inima semi franta pentru ca voiam mult nationala aia, am ales engleza. Stiu ca e decizia buna, ca doar nu ma duc doar in plimbare si, cine stie?, poate chiar am sanse. Plus caaaa se tine in Brasov, deci poate imi arata si mie Sara anticariatul ala smecher XD

Aici intra si partea cu cititul. Eu fiind la sectiunea B a olimpiadei, nu am gramatica deloc, la proba scrisa am de facut doar compuneri peste compuneri. Ceea ce inseamna ca trebuie sa imi imbogatesc vocabularul. Ceea ce inseamna ca pot in sfarsit sa citesc si sa spun ca nu o fac doar de placere. Chiar daca o sa fie in engleza, presupun ca nu-mi va fi prea greu, doar am mai citit cateva carti in engleza pana acum si a mers chiar smooth.


  • Mixul asta de diverse nuci si fructe confiate e minunat si genial si, desi l-am descoperit asta vara, am uitat de existenta lui pana saptamana trecuta. Mare greseala, n-o s-o mai repet, chestia asta e, again, minunata. Plus ca e satioasa si da energie, deci da, ce sa mai vrei de la viata? 





  • Chestiuta asta diabetic de dragalasa am gasit-o in cortul cu martisoare din oras si si si cum sa nu o iau? Arata cumva anime-ish, plus ca daca o strivesti putin zice ca te iubeste si incepe sa lumineze si ododo. L-am numit Pinky. Ma rog, nu eu, dar cinevaaa care are dreptul sa imi numeasca plusurile l-a numit Pinky si eu am acceptat.



Nici nu zici ca luna asta e cu doar 2-3 zile mai mica decat celelalte, zau. A zburat pur si simplu, cu invalmaseala de teste, olimpiade, probleme si compuneri, listening, incercari de somn, momente vesele si triste, dor si multe alte chestii amestecate haotic. N-am apucat sa descopar nici macar o melodie noua si draguta, nici sa scriu pe blog, nici sa citesc, nici macar sa ma vad mai mult de o data cu numitorul de plusuri. Maine poimaine o sa am 30 de ani si nu o sa stiu unde a zburat timpul, la naiba!

*scuze pentru postarea intarziata btw*

Ti-a placut? Transmite mai departe!