9 iunie 2015

Modificaaaari

Sunt mai ceva ca tipul ruginit din Cars. Am decis sa fac o serie de modificari care sa faca blogul mai user & search engines friendly, asadar o sa modific atat aspectul, cat si o parte din continut (adica o sa sterg postari fara numar). Se poate, deci, spune ca blogul e in renovare pe o perioada nedeterminata de timp.

2 iunie 2015

May Favourites + Wrap-up

Wrap-up-ul e scurt ca de obicei, daaar a venit vara, curând vine și vacanța și unicul meu plan pe vara asta e să citesc pentru a recupera timpul pierdut în prima jumătate a anului (vine curând și un book haul, că eu fac doar câte unul pe an aparent). E amuzant că tot zic lunar că gataaa, citesc mai mult, cred că deja nu mă mai crede nimeni.
Așadar și prin urmare, luna asta am citit Persepolis - fu greu, roman grafic, multe cuvinte - care mi-a plăcut foarte mult și căruia îi aștept continuarea. O colegă de clasă zice că e cartea ei preferată mai nou, eu nu-s așa extremistă, dar trebuie oricum să apreciez expresivitatea dată de combinația dintre imagini și cuvinte.

Acum, pentru chestiuțele mele preferate de luna asta...


  • Dezbaterile. Am avut o tangență de câteva zile cu ele acum vreo doi ani, dar nimic serios. Anul trecut am intrat în echipa liceului, dar n-am putut merge la concursul propriu-zis din motive de alt concurs, dar am zis că anul ăsta nu mai las nimic să-mi stea în cale. Șiii... am câștigat toate meciurile, ne-am calificat la națională, e frumoasă viața. În fața unui public simt cu adevărat că fac ce trebuie.

  • Cele 6 kilograme de cărți achiziționate recent, că eu deja le iau după greutate, nu după număr. Am ajuns acasă moartă după două zile de vorbit non-stop și, când am dat de coletul de la Libris, parcă am înviat pe jumătate de oră, până am analizat fiecare cărțulie în parte. Din păcate n-am o bibliotecă destul de mare încât să le așez frumos pe toate până le citesc - și după.

  • Melodia Norvegiei de la Eurovision, deși nu contest faptul că și melodia câștigătoare a fost tare frumoasă (mai ales coregrafia cu omulețul ăla desenat, ododo). Linkuri nu am când să caut, majoritatea probabil știți deja cântecele oricum. Mi s-au părut melodii mai slabe decât în anii trecuți, idk why.

  • Cheile Grădiștei. Am făcut o mini-excursie tare drăguță aici și trebuie să spun că locul e ca scos din basme, înconjurat de păduri și munți, cu aer curat, frumos amenajat și plin de păpădii. Sigur, se poate să-mi fi plăcut așa mult și datorită contextului - am fost acolo cu muuulți oameni geniali - dar, oricum, arată foarte bine. Îl recomand pentru cine vrea o mini-vacanță liniștită, din care să plece cu bateriile încărcate.

  • Absolvirile făcute de liceul meu. Festivitatea e foarte elegantă și emoționantă, mie mi-au dat lacrimile deși pot număra pe degete absolvenții pe care îi cunosc din generația asta. Sunt evenimente cu totul deosebite, cred că plâng toată săptămâna când oi absolvi, mi se pare ceva colosal să te desparți de oamenii cu care ți-ai împărțit viața 4 ani și să te arunci cu capul înainte în facultate, în necunoscut practic.

Niciodată n-am înțeles ce trebuie mai exact pus în rubrica de Favourites, deci eu pun pur și simplu lucruri care mi-au plăcut în mod deosebit în luna cu pricina.

15 mai 2015

Recenzie ♣ Persepolis (vol. 1), by Marjane Satrapi


Persepolis este revizitarea, la persoana întâi, a copilăriei pe care Marjane Satrapi şi-a petrecut-o la Teheran, într-o familie cu convingeri de stânga, implicată în mişcări politice încă de dinainte de Revoluţia Iraniană. Urmează, repovestit prin prisma propriei experienţe, conflictul dintre Irak şi Iran, anii petrecuţi la liceu în Viena revenirea în Iran şi plecarea definitivă în Franţa. Vălul care acoperă, de regulă, sensibilele chestiuni legate de politică, religie şi istorie se ridică în cartea autoarei stabilite în Franţa pentru a face loc multor nuanţe de gri camuflate în imagini exclusiv alb/negru.
Dincolo de privirea de insider pe care o aruncă în „măruntaiele" unei lumi conflictuale, Persepolis (de)construieşte o altă dimensiune familiarizată cu tabuul: condiţia femeii în lumea islamică. 



De partea cu Viena și Franța nu mă pot pronunța încă, pentru că am citit doar primul volum.

Când am văzut cartea, venită ca parte a ofertei lunare de la Editura Art, m-am gândit automat la Reading Challenge și la faptul că una din cerințe e citirea unui roman grafic, deci nu am stat pe gânduri.
A fost primul roman de felul ăsta citit de mine. Mă așteptam la un fel de bandă desenată drăguță, poate chiar copilăroasă, și am descoperit cu totul și cu totul altceva. Lumea zugrăvită în romanul ăsta autobiografic - cel puțin în primul volum - numai drăguță nu e. Din contră, e plină de nedreptăți, de sânge, de reguli absurde, îndulcite totuși cu un umor deosebit.
Faptul că numărul de cuvinte e limitat (și totodată compensat) de imagini concentrează acțiunea, dar nu îi răpește deloc din claritate și farmec. Am înțeles tot ceea ce se întâmpla, toate gândurile micuței Marji și situațiile absurde la care a fost expusă. Crescută într-o familie modernă, deschisă la minte și având o dorință puternică de a învăța, Marji nu se poate adapta regimului instaurat în urma revoluției, cu văluri, școli separate pentru fete și băieți, cursuri pline de minciuni, restricții și, ceva mai târziu, nesiguranța zilei de mâine.
Fetița citește mult, știe multe și își împărtășește cunoștințele celor din jur, spre indignare profesoarelor (ale căror minciuni legate de situația țării nu pot fi înghițite de eleve oricum). Stilul ei ușor rebel, dar extrem de sincer, o bagă în multe încurcături, împiedicând-o totodată să înțeleagă ipocrizia, situațiile fără noimă și comportamentul fals al celor din jur, printre care se numără uneori și părinții ei. Încă dinaintea războiului, ea suferă pierderi mari nu doar în familie, ci și în modul de viață, care îi este schimbat brusc și radical și cu care nu se poate obișnui.
Deși simple, în alb și negru, imaginile au un impact puternic, ajutând la înțelegerea fiecărei situații. Mi-au plăcut simbolizările morții, ale lui Dumnezeu și stilul de a desena în general, dar m-a deranjat puțin că vreo 3 sau 4 balonașe cu dialog nu aveau propozițiile complete, deși continuarea se deducea din context.

Realismul cu care e scris - și desenat - romanul e tulburător. La început, Marji, fiind doar un copil, nu înțelege multe despre lumea ce o înconjoară (lucru făcut evident de gândurile ei despre moarte, război și religie). Așa că începe să citească, să facă diverse conexiuni, sp își explice ce se întâmplă de fapt în țara ei și... să-și formeze o opinie referitoare la ce ar trebui să se întâmple, de fapt. Încurajată să spună ceea ce gândește și să nu accepte abuzurile, ea devine din ce în ce mai rebelă, spre mândria, dar și disperarea părinților, care se tem pentru siguranța ei.
În urma izbucnirii războiului, lucrurile se complică: copii de 12-13 ani sunt transformați în carne de tun, supermarketurile se golesc, orașele sunt bombardate și lumea lui Marji se prăbușește efectiv în jurul ei. După descrierea unor evenimente însemnate pentru ea ce se petrec în timpul războiului și după o serie de incidente care amuzante, care regretabile, familia fetei ia o hotărâre ce îi schimbă acesteia restul vieții și încheie, de altfel, primul volum.

Mi-a plăcut mult romanul ăsta, deși a trebuit să mă informez puțin în legătură cu situația din Iran și cu războiul îmtre Iran și Irak ca să înțeleg ce s-a întâmplat. Multe decizii luate de conducerea țării ăleia mi s-au părut tare stupide, ducând la prelungirea inutilă a războiului, la distrugerea a numeroase familii și chiar la stricarea relațiilor între prieteni, rude și vecini. Un fel de ”fiecare pentru el” tare urât. Trecând totuși peste deciziile idioate și concentrându-mă pe povestea lui Marji, pot spune că a fost tare bine transpusă în cuvinte și imagini, arătând clar evoluția ei ca persoană și oferind o perspectivă subiectivă asupra ororilor îndurate de iranienii de rând din cauza conducerii proaste a statului. O poveste cu adevărat emoționantă, abia aștept să citesc și continuarea.

Nota: 4/5, nu mă pot convinge să îi dau 5 stele, dar nu știu de ce


Cutremure și prostie



În urma cutremurelor ce au avut loc în Nepal, băieții de la Facebook au zis să fie și ei buni samariteni și să creeze o funcție care să permită celor aflați în zona afectată să se marcheze ca fiind teferi, pentru ca rudele și prietenii să poată vedea asta și să se liniștească. Între noi fie vorba, nu cred că motivul celor de la Facebook a fost că nu mai puteau de grija victimelor și se gândeau la bietele familii - dacă ar fi fost așa, ar fi donat 1$ sau așa ceva pentru fiecare om marcat ca fiind în siguranță -, ci mai degrabă la cum să profite de o situație tragică pentru a-și face nițică reclamă pozitivă.

Oricum, problema mea cea mare nu e cu cei de la Facebook, ci cu oamenii care numai în Nepal nu sunt și care se marchează și ei ca fiind în siguranță, că deh, așa face toată lumea și e la modă. Sunt sigură că mult mai puțini oameni din Nepal folosesc noua funcție decât tâmpiți din alte colțuri ale lumii. Și gândiți-vă puțin: ai o rudă/un prieten la muncă/în vacanță pe acolo și chiar aștepți să primești notificația că e bine, sănătos. Dar, în loc de asta, primești notificații de la vecinul de deasupra, care are manelele date la maxim, și de la tipa aia care n-a părăsit niciodată orașul natal, și de la niște idioți care mai și spun ca ”phew, am supraviețuit”. CRED ȘI EU, DOAR EȘTI LA JUMATATE DE PLANETĂ DE NEPAL!!!

Ideea e că, pe lângă faptul că-i încurcă pe cei care chiar așteaptă vești, chestia asta e și o lipsă dezgustătoare de respect față de victime. Practic, se ia în râs tragedia a milioane de oameni doar pentru că ”toată lumea se marcheaza ca fiind safe, deci de ce nu?”. Pentru că nu ești în Nepal. Pentru că habar n-ai cât suferă oamenii de acolo. Pentru că îi încurci pe cei care au nevoie de notificația aia ca să se liniștească și au nevoie de ea de la cineva care chiar e acolo, nu de la românași edgy. Pentru că te folosești de o tragedie ca să faci glume idioate.

Mai sunt și ăia cu un grad superior de prostie care nu numai că se marchează pe ei ca fiind ok, ci și toată lista de prieteni, că vezi doamne ce amuzant e. Faith in humanity? Lost.

13 mai 2015

Cărturești Carusel



Încă nu a trecut febra acestui nou loc, așa că am zis să îmi dau și eu cu părerea, după ce l-am văzut acum vreo 3 săptămâni.

Voi începe prin a zice că am stat înăuntru 2 ore și aș mai fi stat dacă al meu drag iubit n-ar fi simțit că nu mai suportă să stea închis între ăia patru pereți. Motivul pentru care am zăbovit atât - ceea ce fac, de altfel, în orice librărie - e că îmi place să iau la rând rafturile și să citesc toate titlurile (ca să nu ratez ceva de pe wishlist, știți voi). Acestea fiind zise, la parter n-am avut ce lua la rând. Erau tricouri, căni, jurnale, pixuri, jucării, covoare, ceapă, tot ce vrei în afară de cărți, ceea ce mi s-a părut puțin ciudat, ar fi putut amplasa magazinul la unul din etaje, că până la urmă când intri în Cărturești te aștepți să dai de cărți, nu de seturi de tacâmuri fancy.
Cărțile le-am găsit, totuși, la etajele 1 și respectiv 2, la 2 pe stânga fiind cărți în engleză și cărți de dezvoltare personală (combinație fatală). Mi-am luat de la acest măreț etaj This Side of Paradise și The Beautiful and Damned, erau amândouă în același volum și păreau super interesante, deci de ce nu?  De la etajul 1, cu cărți în dulcele nostru grai, am luat Catch-22, pe care m-am și apucat să o citesc (alături de alte 3) și care e amuzantă și tare drăguță până acum.

Revenind la loc.
Mi-a dat impresia că n-a fost gândit ca o librărie deloc. Aranjarea cărților lăsa de dorit, printre rafturi erau de-alde jucărioare, genți, tricouri la prețuri dubios de mari... Galeria de artă de la 3 era alcătuită dintr-un număr impresionant de vreo 10 tablouri, iar în cafenea/ceainărie/restaurant/ce-o fi fost ăla nici n-am intrat. Mi-a plăcut subsolul - oarecum - pentru că avea o colecție tare drăguță de filme, manga, muzică și... cărți YA. Serios, dacă vreți să găsiți aparițiile YA mai populare pe la noi, tre' să mergeți la subsol, în colțul de lângă toaletă. Aș fi vrut să știu asta înainte să stau două ore pe deasupra pîmântului, dar na, se mai întâmplă. Puteau pune și ei un semn sau ceva (de fapt, chiar e o idee, să facă un semn din ăla drăguț care să arate ce tipuri de cărți se găsesc și unde se găsesc).


Ca design, locul arată tare frumos, elegant, luminos și destul de spațios, deși majoritatea spațiului e irosită, rafturile fiind pe pereții laterali, iar pasajele de trecere destul de înguste. Citeam un fragment de carte pe jos și aproape am fost călcată de câțiva oameni, nu e destul loc pentru persoane să se așeze comod și să răsfoiască ceva. E clar că nu s-a vrut a fi un loc pentru pasionații de lectură, deși așa a fost prezentat. Că dacă era făcut ca să fie cozy și bun pentru cititori, nu arăta atât de opulent și nici nu le dădea ocazia grupurilor de pițipoance care se perindau pe acolo să facă 100 de selfieuri. E mai mult un magazin cu de toate, printre care și cărți. Și, ca magazin de felul ăsta, merită un 8 din 10 (două puncte pică pentru spațiul irosit și prețurile ostentative). Dar ca librărie, maxim un 5, cărți așezate alandala și o ofertă mult mai puțin vastă decât cea din Cărtureștiul din Afi de exemplu (deși și ăla e plin de alte prostioare, sunt mai multe cărți decât orice altceva).

Acestea fiind zise, cred că aș mai da pe acolo cândva, dar n-ar fi prima alegere dacă vreau să-mi iau cărți din București. Nu înțeleg tot hype-ul pe seama deschiderii locului ăstuia, e drăguț, dar nu ieșit din comun pentru scopul în care a fost creat.

7 mai 2015

March & April Favourites + Wrap-up

Daaa, am mult de recuperat, stiu, stiu, nu va suparati pe mine.

Wrap-ups
Am citit de am rupt lunile astea cu un randament inedit, o carte pe luna... asta e asaaa trist si ar face bine sa se remedieze la vara.
Asadar, revenind, lunile astea am citit Mitago, care e o carte fantasy absolut minunata si pe care o recomand oricui, oricand si oriunde siii Slujitorii regelui a.k.a. Imposibilele aventuri ale unui magnet sexual, pe care chiar nu o recomand, nu merita sa pierdeti timp si bani cu ea. Am lasat si linkuri cu recenziile daca vreti detalii, desi de Mitago cel putin cred ca v-ati saturat, am spamat multicel cartea pe aici.

Favourites
1. Noua mea coafuraaa, pe care am urat-o pasional cam o zi si de care m-am indragostit ulterior. Cu putin efort (camasa, papion, privire incruntata si patrunzatoare) arat a baiat, yay me. Daca ajung curand in vreo perioada mai iubareata a vietii o sa devin genderfluid sau ceva. Pana atunci, ma vedeti aici.

2. Crema de galbenele, ceea ce poate suna stupid, dar nu e. Chestiuta asta e super hidratanta, utila pentru rani/bubite/arsuri de tot felul si, pe deasupra, mai ieftina decat toate vaselinele de firma pline cu parfum care mai rau deterioreaza pielea decat o ajuta. Asa ca merita putina iubire si apreciere din partea mea, o tin mereu in geanta pentru situatii de criza, cum ar fi buze crapate sau ciupituri.




3. Noul meu telefon, care - mai ales dupa cel vechi - mi se pare o minune a tehnologiei moderne. Am in sfarsit destul spatiu pentru Facebook, Foursquare, Whatsapp, Tumblr, Instagram, Weheartit, Goodreads si, evident, Blogger, plus o tona de alte joculete si aplicatii. Si pot face selfieuuuuri. Tot la punctul asta as face si niste recomandari micute, probabil o sa fac si o postare separata cu mai multe candva:
- pentru editat rapid/meticulos (dupa preferinte) de poze, folositi cu incredere Pixlr, are foarte multe efecte, e usor de utilizat si rapid
- daca vreti niste joculete care sa va tina mintea activa, BrainWars si Peak sunt destul de utile, ba chiar pretind ca ajuta la memorie si imbunatatirea altor asemenea abilitati; inca le testez, revin cu opinii in cateva luni XD
- pentru a avea telefonul curatel si ordonat, pe langa crearea de foldere speciale ca sa aveti totul pe caprarii(am o obsesie cu organizarea aplicatiilor si, de altfel, nu-s cea mai ordonata persoana), puteti folosi AppMgr III si Advanced Task Manager, dar grija mare la ce bifati pe acolo ca sa nu inchideti si aplicatiile de la care vreti constant notificari, cum sunt cele pentru mesaje


4. Bag si un loc aici, in care am fost anul trecut in aceeasi perioada, dar pe care abia acum l-am prins in toata splendoarea: gradina japoneza din Herastrau. E superbaaa cand sunt copaceii infloriti, as fi stat la umbra unuia vreo saptamana daca aveam timp. Si, pe langa atmosfera geniala data de iarba proaspata si floricelele roz, e dragut sa vezi oameni relaxandu-se once in a while.
Daca tot vorbesc de locuri, va marturisesc ca, pana anul asta, n-am apucat niciodata sa vizitez Brasovul asa cum se cuvine (nici acum n-am facut-o prea amanuntit, dar hei!, se pune oricum). Acum ca l-am vizitat, pot sa va spun ca, daca ar fi sa aleg cand oi fi mare un loc din Romania in care sa ma mut, acela ar fi cu siguranta Brasovul. Am auzit ca si Sibiul merita, dar nici pe acolo n-am fost pe mult timp, asa ca nu ma pronunt.


5. Cu legatura oarecum cu 4.1, concursurile Cangurul. Nu e an din a cincea incoace in care sa nu ma plimb datorita concursurilor astora minunate, care acum sunt atacate din toate partile si nevoite sa isi restranga activitatea. Mi se pare tare trist, destul de multi elevi primeau, daca nu excursii, macar carti dragute si capatau experienta unui altfel de test. Sper sincer sa continue sa se desfasoare, chiar daca numarul participantilor a scazut considerabil, pentru ca datorita lui am legat multe prietenii frumoase cu oameni minunati si am vazut locuri geniale si si si ma apuca nostalgia, of.

6. The Imitation Game. 'Nuff said.
Benedict 

Cam atat ar fi pe lunile astea, probabil as gasi mai multe de zis daca nu ar trebui sa ma apuc sa invat pentru teza la engleza, am cam lipsit trei sferturi din semestru si am jumatate de ora sa le recuperez.

29 aprilie 2015

De astăzi și pe Goodread.ro

Pentru a mă motiva să citesc mai mult și să fiu mai activă din punct de vedere al recenziilor, am decis să mă alătur echipei de pe Goodread.ro și să încep să scriu și acolo. O să fie o provocare având în vedere că vreau să scriu recenziile cărților citite atât aici, cât și acolo. Practic, va trebui să scriu câte două recenzii pentru fiecare carte, pentru că nu le pot lua pe cele de aici ca să le transfer acolo și nici invers.
 Cele de pe blog vor rămâne scrise în același fel, foarte subiective, acide și concentrate pe impresiile mele, iar cele pentru Goodread vor fi puțiiin mai formale, cu informațiile legate de stilul autorului, personaje, acțiune etc structurate mai bine. Practic, am să delimitez cumva aspectele obiective legate de carte de părerea mea, care nu poate lipsi din nimic scris de mine :))



Dacă tot am început, trebuie să vă spun că am descoperit site-ul datorită chestiuței cu Topul blogurilor de cărți din România. Puteți arunca o privire șiii mă puteți vota. Subtilă de tot sunt, știu, știu. Deși nu sunt cu siguranță printre cele mai active bloggerițe - datorită liceului și altor factori care mai de care mai trăsniți -, încerc să fac fiecare recenzie cât mai completă, cu date despre personaje, acțiune, ce mi-a plăcut și ce nu, pentru a vă oferi o perspectivă cât mai largă asupra cărții. Consider că, decât 10 de recenzii de 2-300 de cuvinte, mai bine una de vreo 600, dar în care să găsiți detalii legate de cât mai multe aspecte ce v-ar putea interesa. Nu știu dacă-mi și iese inițiativa, dar vă asigur că încerc XD
Iată și prima mea recenzie în noua casă: http://goodread.ro/recenzie-mitago-de-robert-holdstock/ (da, cartea asta m-a cam marcat)

Dacă tot am început și cu promovarea, vă anunț că blogulețul meu are și pagină de Facebook, pe care am decis să devin mai activă (iar dacă vreți să vorbim, iată și profilul personal). Totodată, mă puteți adăuga pe Goodreads, dacă vreți să fiți la curent cu ce mai citesc.



23 aprilie 2015

Ziua Internațională a Cărții și a Copyright-ului pentru buzoieni

Astăzi este Sfântul Gheorghe. Șiii Ziua Internațională a cărții și a copyright-ului, dar cea din urmă încă se luptă din greu pentru a deveni cunoscută. M-am bucurat să văd că din ce în ce mai mulți oameni se alătură acestei lupte și, mai mult de atât, că printre ei se numără și tineri iubitori de lectură, care vor să o promoveze și să convingă cât mai mulți oameni să citească.

În întreaga țară s-au organizat numeroase evenimente, care mai de care mai frumoase și originale. Cel despre care vă voi povesti eu a avut loc la Buzău, fiind organizat de Clubul 3,14 din cadrul Colegiului Național ”B. P. Hasdeu”. Elevii au pictat coperțile cărților preferate, le-au transformat în costume și au făcut un marș al lecturii prin oraș, pentru a atrage atenția buzoienilor asupra importanței cărților.

Inițiativa mi s-a părut originală și foarte frumoasă, clubul având antecedente legate de promovarea lecturii. Probabil că cea mai importantă realizare a lor - de fapt, la o adică, a noastră, că doar sunt și eu pe acolo - a fost câștigarea concursului ”Rebel cu cauză” organizat acum un an de Rock.fm. Numele cauzei lor? Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunța.
Ne-am amintit, astăzi, de concursul de anul trecut și de cauza noastră, pe care continuăm să o susținem cu fiecare ocazie.

Revenind la activitatea de azi, întreaga școală a avut orarul modificat astfel încât să poată participa la spectacolul de la finalul marșului, iar membrii clubului au participat și la marșul în sine, majoritatea costumați în cărțile preferate, iar minoritatea... susținându-i.
Povestea nu ar avea haz fără câteva poze grăitoare, așadaaar...

Am pornit de la liceu, făcând o oprire pe Platoul Dacia, unde ”cărțile” au încercat să convingă trecătorii să le citească, oferind pliante, prezentând acțiunea pe scurt și arătându-le citatele deosebite de pe coperta din spate.
Atențiune, cărți în trecere!
Un detaliu tare interesant e faptul că majoritatea colegilor au creat copertele singuri, inspirându-se din original sau preluând elemente specifice diferitelor cărți și desenându-le, fiecare după gusturi și pricepere. Am putut găsi cărți clasice, YA, SF și fantasy, toate minunate, toate spunând câte ceva despre persoanele ce le purtau.
Lectura are susținători de toate vârstele!

Vă era dor?

M-am bucurat să văd, în mulțime, și cărțile pe care le citesc eu acum XD

- Tu ai pictat coperta?
- Da.
- Cât timp ți-a luat?
- De aseară de la 10 până azi dimineață la 7.

Cartea asta, deja clasică și îndrăgită de orice adolescent, nu putea lipsi de la marșul de astăzi.

Și asta citesc acum, v-o recomand și vouă, e minunată.

Doar azi îl puteați vedea pe Murakami alături de John Green...

O alegere surprinzătoare, dar hei!, pentru mine surpriza a fost plăcută.

O combinație cel puțin interesantă. Avem Game of Thrones, Crimă și Pedeapsă și The Hound of Baskervilles. Serii cunoscute, romane clasice și cărți polițiste... gusturi diferite, dar care nu intră în conflict ci, din contră, funcționează umăr la umăr (la propriu și figurat).
După oprirea de pe platou, marșul a continuat prin oraș, până la Consiliul Județean, unde a avut loc un spectacol semnat de Dora Gaitanovici și Teo Manciulea, ale căror voci au făcut sala să aplaude în picioare la finalul reprezentației. Melodii deosebite și oameni asemenea!
Dar, până la spectacol, oamenii-cărți au trecut pe lângă o școală generală, de la ferestrele căreia a răsunat întrebarea ”Ce faceți, măi?”, al cărei răspuns, nu chiar la subiect, dar prompt și corect, a fost ”Citiți, măi!”.


În final, după o zi minunată, în care am făcut cunoștință cu noi cărți demne de adăugat pe lista de citit și în care m-am convins că suntem pe drumul cel bun în privința încurajării lecturii, nu pot decât să repet îndemnul colegilor mei: citiți!

14 martie 2015

Mai citim?

Librăria online Libris, unde puteți găsi muuulte cărți online la prețuri drăguțe, ne propune un concurs: să răspundem la întrebarea ”Mai citesc tinerii în zilele noastre?”. Răspunsul poate fi un ”da”, un ”nu”, sau o analiză mai complicată. Ghiciți ce am să aleg.

Pe vremuri, oamenii citeau ca să se relaxeze, ca să-și umple timpul sau ca să fie la curent cu ce se mai întâmplă prin lume. Romanele și ziarele erau nelipsite din casele celor care știau să citească și care doreau să fie informați. Cititul a însoțit omul de la începuturi: gândiți-vă la epopeea lui Ghilgameș, apărută acum mii de ani, la ”Beowulf”, la Dostoievski, Tolstoi și alți mari clasici, ba chiar și la adunările sătești din ”Moromeții”, unde Ilie le citea celorlalți bărbați ziarul și comentau evenimentele zilnice. N-aveau radio, televizor sau - Doamne ferește! - computere, dar trăiau bine și fără ele.
Situația s-a schimbat drastic de când cu progresul tehnologiei. Oamenii au devenit autosuficienți. Cui îi mai trebuie ziarul când are țâșpe mii de canale de știri care mai de care mai senzaționale și răsuflate? De ce să mai citim o carte când ne putem juca pe calculator? Și, chiar dacă am vrea, mai avem când să citim? Nu e mai rapid să ne uităm direct la film?

Admit că mai există speranță. În clasa mea, fetele din banca din față au în permanență o carte în mână. O carte bună, scrisă de Hesse, Murakami, Fowles, o distopie de-a lui Orwell sau ceva scris de Eliade al nostru. Dar speranța e micuță. Există și fetele din lateral, care citesc doar cărțile pentru școală și, evident, Fifty Shades of Grey. Parcă tot ar fi ceva. Dar apoi e și băiatul din spate, care afirmă cu insistență că n-are timp sau motive să citească.
De fiecare dată când colegii discută câte un film, mai mult sau mai puțin comercial, îi întreb dacă au citit cartea. Majoritatea spun că nu, iar ceilalți se miră că s-a făcut o carte după film. Se pare că, în sfârșit, comoditatea a învins. Să stai pe canapea cu o pungă de popcorn, uitându-te la o derulare rapidă de imagini care îți bombardează mintea cu mai multe informații decât poți rumega într-o secundă este mai ușor decât să stai întins în pat, cu o ciocolată caldă în mână, citind o carte. Dând paginile, analizând în tihnă fiecare cuvânt, având timp să înțelegi simbolistica unor gesturi pe care ecranizarea le-a omis cu totul.

  
Sursa: flickr.com
Refuzul de a citi este inoculat încă de prin școală, când copiii sunt obligați să citească doar cărți ”importante”, dar majoritar plictisitoare. Și știu din proprie experiență că, atunci când ți se bagă ceva pe gât cu forța, ajungi să verși doar văzând chestia respectivă. Cam așa și pe aici. Pe lângă asta, nu e timp. Aud rude, prieteni, colegi, chiar și profesori zicând ”Să mai și citesc? Am teme/lucrări de corectat/mâncare de făcut/serviciu, numai cu cartea după mine nu stăteam.”. Alții nici nu se mai eschivează, spun direct că cititul e ”plictisitooooor, mai bine joci un joc, e și colorat, se mișcă...”. Și așa se duce imaginația tinerilor, care iau personaje din jocuri deja făcute (saaau filme) și nu se gândesc singuri la cum ar trebui să arate peisajele, cum să se petreacă acțiunea sau alte detalii aparent insignifiante, dar, de fapt, importante tocmai prin unicitatea dată de modul de a gândi al fiecărui om.

Mă gândeam că, odată cu apariția Kindle-urilor, a tabletelor și a smartphone-urilor, oamenii care băgau la înaintare motivul cu cărțile grele sau, știu eu, alergia la hârtie, se vor apuca totuși de citit. E parțial adevărat. Din păcate, însă, majoritatea citesc doar știri de scandal despre vedete pe care nu le vor cunoaște niciodată sau rețete de prăjituri. Nu ficțiune, nu biografii. Eventual sfaturi pentru diverse boli de piele sau informații legate de job, dar nimic pentru suflet. Și, până la urmă, ce să mai citim? Cărțile clasice nu sunt pe placul tuturor și asta e de înțeles. Iar majoritatea cărților noi sunt de o superficialitate crasă, aproape dureroasă. În condițiile astea, aproape că-mi vine să-i înțeleg pe cei care aleg să nu citească. Pentru că este, cu siguranță, o alegere.

Știu că există excepții. Știu că sunt destui tineri care iubesc cititul - a se vedea blogurile despre cărți apărute ca ciupercile după ploaie - și că, din fericire, mai apar și autori demni de a fi citiți (deși puțini de tot). Dar, statistic vorbind, balanța apasă cu tone de reviste gossip și de grădinărit, cu jocuri video și treburi casnice, cu indiferență și ore furate în favoarea celor care au renunțat la această activitate absolut minunată.


4 martie 2015

February Favorites

Luna asta n-avem wrap-up, ca desi am citit vreo 500 de pagini am facut-o din diverse carti si nu am terminat niciuna. Shame on me, dar situatia se schimba luna asta din motive pe care le gasiti putin mai jos. Anyway, nu am putut citi prea mult pentru ca in timpul saptamanii e o avalansa de teme si proiecte abatuta asupra mea, iar in weekenduri am avut una sau chiar mai multe olimpiade... Yay februarie, cea mai incarcata luna a anului <3

Acum, monthly favorites:


  • Eu nu ma dau cu fond de ten ca imi pare un fel de glet si na, nu sunt o fana a constructiilor. Folosesc cel mult un baton corector pentru nasuc si eventuale pete, dar nu imi spoiesc toata fata cu nimic. In schimb, cand vine vorba de produse de make up care nu-s fond de ten, bring them to me, baby! Poate o sa va dezamageasca, dar chiar imi place sa ma machiez si, desi de obicei nu folosesc decat creion de ochi si rimel - ca cine sta sa se faca printesa Disney cand are scoala - uneori ma apuca nebunia si scot arsenalul de farduri la atac.

Acum, avand aceste informatii de background, va pot arata noua mea paletuta super duper cute de la Avon, pe care o adoooor pentru ca are niste culori super calde, super cute si care nu ies in evidenta ca sa par batuta pe holurile liceului:


Siiii pentru ca mereu am vrut sa fac treaba aia ca pe blogurile de fashion:

*da, stiu ca nu se prea vede, nu prea am ocazia sa ma joc cu lumini si contrast cu camera telefonului*


  • Asta nu stiu sigur daca e chiar favorite, dar hei, e o chestie: m-am mai facut cu o nationala. Acum, dupa cum stiti multi dintre voi, de cand cu aberatia totala ridicola si extrem de stupida de saptamana altfel, toate nationalele sunt claie peste gramada, deci a trebuit sa aleg intre asta noua - in speta engleza - si cea pentru care ma zbatusem super mult. Evident ca initial voiam sa o aleg pe aceea, dar dupa niste gandire si cateva telefoane am realizat ca as fi pe cont propriu complet daca as alege-o pe aceea, deci, cu inima semi franta pentru ca voiam mult nationala aia, am ales engleza. Stiu ca e decizia buna, ca doar nu ma duc doar in plimbare si, cine stie?, poate chiar am sanse. Plus caaaa se tine in Brasov, deci poate imi arata si mie Sara anticariatul ala smecher XD

Aici intra si partea cu cititul. Eu fiind la sectiunea B a olimpiadei, nu am gramatica deloc, la proba scrisa am de facut doar compuneri peste compuneri. Ceea ce inseamna ca trebuie sa imi imbogatesc vocabularul. Ceea ce inseamna ca pot in sfarsit sa citesc si sa spun ca nu o fac doar de placere. Chiar daca o sa fie in engleza, presupun ca nu-mi va fi prea greu, doar am mai citit cateva carti in engleza pana acum si a mers chiar smooth.


  • Mixul asta de diverse nuci si fructe confiate e minunat si genial si, desi l-am descoperit asta vara, am uitat de existenta lui pana saptamana trecuta. Mare greseala, n-o s-o mai repet, chestia asta e, again, minunata. Plus ca e satioasa si da energie, deci da, ce sa mai vrei de la viata? 





  • Chestiuta asta diabetic de dragalasa am gasit-o in cortul cu martisoare din oras si si si cum sa nu o iau? Arata cumva anime-ish, plus ca daca o strivesti putin zice ca te iubeste si incepe sa lumineze si ododo. L-am numit Pinky. Ma rog, nu eu, dar cinevaaa care are dreptul sa imi numeasca plusurile l-a numit Pinky si eu am acceptat.



Nici nu zici ca luna asta e cu doar 2-3 zile mai mica decat celelalte, zau. A zburat pur si simplu, cu invalmaseala de teste, olimpiade, probleme si compuneri, listening, incercari de somn, momente vesele si triste, dor si multe alte chestii amestecate haotic. N-am apucat sa descopar nici macar o melodie noua si draguta, nici sa scriu pe blog, nici sa citesc, nici macar sa ma vad mai mult de o data cu numitorul de plusuri. Maine poimaine o sa am 30 de ani si nu o sa stiu unde a zburat timpul, la naiba!

*scuze pentru postarea intarziata btw*

15 februarie 2015

Sunt o persoana ocupata

Scuzaaaati ca iar am murit pe perioada nedeterminata :))
Am avut niste saptamani foarte, si vreau sa zic FOARTE aglomerate. Nu am apucat sa citesc, deci sunt oribil de in urma cu challenge-ul, dar sper sa ma redresez la vara. Momentan am vreo 4 carti incepute, nici eu nu stiu ce sa mai fac sa le termin, nu am timp nici sa respir.
Sa explic si de ce.
Fiind o persoana care face cate putin din toate, in perioada olimpiadelor *a.k.a. lunile februarie-aprilie* am cate un concurs in fiecare saptamana. Trebuie sa lucrez la orice, sa fac si teme, sa si invat, sa imi iau lectiile pierdute in timpul de stat acasa pentru a lucra si... da.


Sa o iau cronologic de la ultima postare incoace:

- M-am tuns. Ma asteptam la reactii oarecum acide si cand colo am primit numai whoaa si "aveti o colega noua?" si chiar un "foarte tareee" de la un prof :)) E o schimbare drastica, aveam parul pana pe la jumatatea distantei umar-cot si acum sta mai sus de urechi. Voiam de ceva vreme sa ma tund scurt, dezvoltasem o miiica obsesie legata de asta, nu stiu de ce. Oricum stateam mereu cu parul prins, deci de ce atata chin cu spalatul si pieptanatul? Zis si facut, merg eu la coafor, coafeza si mama aproape se roaga de mine sa nu renunt la ditai parul, eu nu si nu, ca vreau sa ma tund si... mi-a prins parul in coada, mi-a taiat-o si mi-a dat-o acasa =)) Daca e cineva curios de cum arat mai nou, ma gasiti pe instagramSara mi-a dat deja follow, desi nu cred ca stie ca sunt eu ( heeeeei :3 )
imi trebuie cana asta
*e oleaca stupid avand in vedere ca m-am chinuit ani intregi sa imi tin identitatea secreta, dar hei, poate doar din poze nu va prindeti de numele intreg si nici nu gasesc ceva cunoscuti din viata reala blogul... sper si eu*

- Am iesit prima la o olimpiada care inseamna super mult pentru mine si pentru care chiar m-am luptat anul asta, deci merg la nationala. In paralel cu lucratul pentru olimpiada am si facut niste proze scurte pentru un concurs de literatura din liceu. Imi propusesem sa le fac de vreo luna dar le-am lasat pe saptamana trecuta, le-am predat in ultima zi (ca sa nu mai spun ca tot concursul a fost prelungit special pentru mine) =))) gestionarea timpului la mine e o minune, ce pot sa zic... Cand imi amintesc si ca e semestru nou si trebuie sa o iau de la 0 cu notele ma apuca nebuneala de tot.

- Am raciiiiit. Cu febra, tuse, durere in gat, nas infundat, tot tacamul. Acum sunt practic o leguma care ia vreo 6 feluri de pastile pe zi ca sa continue sa functioneze. Ceea ce e minunat avand in vedere caaa...

- Mai am doua olimpiade, sambata si duminica asta, plus inca una in martie, plus vreo doua concursuri. Si da, v-ati prins, eu sunt unul din oamenii aia care se duc la basically orice pentru ca de ce nu? De iesit iese bine mai mereu oricum si poate toata diversitatea asta ma va ajuta sa intru la o facultate buna la momentul potrivit (adica in doi ani, ceea ce e extrem de scary avand in vedere ca habar nu am ce vreau sa fac cu viata mea).

tl;dr am lipsit atat de pe blog pentru ca am o perioada foarte incarcata din viata, dar promit sa ma revansez candva cu niste recenzii si postari mai interesante decat scuzele mele :)) In alta ordine de idei, daca fac fata stresului la fel ca pana acum, probabil ma asteapta un viitor ok.

2 februarie 2015

January favorites & Wrap-up

Pentru ca nu citesc eu prea mult, iar Monthly favorites suna foarte bine, m-am gandit sa combin cele doua rubrici intr-una singura. Sa vedem daca ma pot tine de ea.
O sa incep cu cartile citite in ianuarie, ca tot sunt doar doua:


1. The Canterville Ghost, de Oscar Wilde
Nu cred ca e chiar o carte propriu zisa, mai degraba o povestioara. Una foarte draguta, despre o fantoma mai... atipica ce bantuie un conac vechi. Nu e o poveste de groaza sau ceva de genul asta, fiind prezentata mai mult din perspectiva fantomei, disperata pentru ca nu poate speria noii proprietari ai casei.
Nota: 3/5, draguta, amuzanta, dar nu iesita din comun





2. Solaris, de Stanislaw Lem
Un SF clasic, cum s-ar zice, despre o planeta ciudata, acoperita de un ocean ce pare a fi viu. Avem un cercetator care merge sa analizeze oceanul - again, nu sunt sigura ce facea omul acolo de fapt, presupun si eu - si aparitii ciudate ale unor persoane din trecutul echipajului, care par a fi plasmuite chiar de ocean. Suna interesant si chiar este, dar mie nu mi-a placut cum a fost abordata intreaga situatie si nici pe ce s-a concentrat actiunea. Plus ca n-am aflat mai nimic relevant despre oceanul respectiv, sa se mai spulbere macar o parte din mister.
Nota: 2/5 + recenzie


Si acuuum chestii dragute de luna asta... sa vedem:
  • Melodia asta, pe care a pus-o o colega la muzica si pe care am ajuns sa o fredonez inclusiv noaptea, cand ma trezesc (mai nou ma trezesc fara sa vreau de doua ori pe noapte, m-am obisnuit asa si nu pot scapa de acest obicei)

  • *puteti sa radeti* Acuarelele astea, pe care le-am tot vazut la diversi de cand eram mica, dar nu le-am incercat niciodata. M-am hotarat intr-o dupa-amiaza sa merg sa le iau, pentru ca vazusem diverse picturi in watercolors si acuarelele oamenilor care pictasera minunatiile semanau vag cu cele de mai jos. Zis si facut, am mers, le-am luat, le-am incercat pentru un peisaj super simplut de 20 de minute si le ador. Atata tot ca probabil o sa iau 2-3 cutiute pe luna, fiindca sunt mici si se consuma rapid.


  • Rimelul asta, pe care, desi il am de ceva timp, nu l-am folosit, pentru ca atunci cand am incercat mi-a incarcat genele super mult si na, am zis ca nu merge si gata. Aparent, daca mai dau jos din rimelul propriu zis de pe aplicator merge ok, chiar da volum genelor fara sa le lipeasca intre ele prea mult *daca ma tin de rubrica asta o sa descoperiti ca sunt destuuul de incantata de produsele de make-up*




  • Das Leben der Anderen (2006) - Vieţile altora
Filmul asta ni l-a propus doamna diriginta pentru ultimele ore din semestru si, desi la inceput m-a plictisit de moarte, la un moment dat a devenit chiar interesant si pot spune ca e printre cele mai bune filme pe care le-am vazut. M-a fascinat schimbarea suferita de ofiter si tot ceea ce a facut pentru poet fara ca acesta sa-si dea seama macar. Ma intreb daca existau, cu adevarat, si asemenea oameni pe vremea aia. Sper ca da.

 Va las aici prezentarea de pe cinemagia, pentru ca nu cred ca as putea sa fac o prezentare una mai buna (in mod ciudat, cand vine vorba de carti, imi gasesc destule cuvinte si pot incropi recenzii, dar cu filmele imi e mai greu):

Un ofiţer de securitate est-german primeşte misiunea de a spiona un dramaturg bănuit de planuri subversive la adresa regimului comunist. În scurt timp, sensibilul şi meticulosul securist va fi pur şi simplu fascinat de lumea ce i se descoperă prin intermediul microfoanelor care împânzesc casa scriitorului. Dar, odată pornit, teribilul sistem de opresiune nu mai poate fi oprit. A început un joc periculos, în care nu există intimitate, în care nu mai există nimic sacru, în care totul este posibil.

"Nu poţi schimba întreaga lume", spune von Donnersmarck "dar te poţi schimba pe tine însuţi şi, în acest fel, poţi ajunge să schimbi lumea."

  • Am descoperit ca imi place destul de mult sa scriu in engleza si ca sa descoperi tot felul de noi cuvinte poate fi fascinant (thaaanks, olimpiada de engleza, you're the best), deci poaaate poate poate ma voi tine totusi de blogul cu recenzii in engleza.
  • Am fost la patinoar cu niste colegi in ultima zi de scoala si, desi patinele n-au fost destul de rigide pentru piciorul meu stramb (da, am asa ceva) si a cam trebuit sa il tarasc, per total experienta a fost draguta, ca intreaga zi de altfel. Spre mirarea mea, mi-a placut inclusiv sa merg pe jos dintr-un capat al orasului in celalalt noaptea. *poate nu o sa va para mare lucru, dar na, eu ies din casa pentru scoala si cam atat, deci astfel de activitati sunt destul de rare si binevenite*
Sooo yeah, astea au fost lucrurile mele dragute pe luna asta si, aparent, chiar imi place sa scriu despre ele ^^
Poate de luna viitoare o sa pun si poze facute de mine cu ce am gasit deosebit, dar acum chiar n-am avut dispozitia necesara.

1 februarie 2015

Recenzie: ...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, de Oliviu Craznic

recenzie mutată aici

Ultimate Book Tag & Jennifer Lawrence Book Tag

Thankies, Sara si Leontina!
Mi-am permis sa fac si mini bannere, imi place sa ma joc in ps :">


1. Ți se face rău dacă citești în mașină?

Am incercat sa citesc in masina de cateva ori, dar de fiecare data miscarile masinii au facut scrisul prea tremurat ca sa il pot citi. Deci nu raul e problema, ci... turbulentele sa zicem.

2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?

Chuck Palahniuk, scrie destul de intortocheat si repeta unele fraze si constructii si uneori nimic nu pare ca ar avea sens, dar la final totul capata sens si si si... idk, e varianta reusita a genului asta de scris. Varianta nereusita ar fi Tahereh Mafi.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.

Harry Potter (dăă). Pentru caaa are creaturi magice neobsedate, Hogwards e un loc prea frumos si personajele sunt iubibile, spre deosebire de cele din Twilight, care sunt... meh.

4. Cari după tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce e în ea în afară de cărți?

Car ghiozdanul 5 zile din 7 pe saptamana. Uneori chiar 6. Iau si cate o carte de citit printre maldarele de caiete, manuale si culegeri dar nu reusesc prea des sa citesc la scoala, in fiecare recreatie ma iau cu altceva si omit sa citesc.

5. Miroși cărți?
Daaadadada. Imi place mirosul ala nu-chiar-dragut al cartilor noi si cel de vanilie al cartilor vechi, sunt arome specifice care ma introduc in starea propice lecturii.

6. Cărți cu sau fără ilustrații?
Nu dau prea des de carti cu ilustratii, dar, cand ele exista, nu ma deranjeaza.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu e chiar atât de grozavă?
Probabil Miss Peregrine, actiunea m-a prins si m-a tinut bine pe tot parcursul cartii, dar dupa, analizand putin ce s-a intamplat, am gasit niste hibe. Oricum cartea e frumoasa, dar nu super duper frumoasa.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărți?
Cand aveam vreo 5 ani, aveam o carte din aceea maaare plina de povesti si basme si, tot auzind Ursul pacalit de vulpe, am retinut-o complet. Apoi am luat cartea intr-o zi, la bunici, m-am uitat pe poveste(initial pentru poze, hihi) si, stiind-o dinainte pe dinafara, am invatat cum arata cuvintele si, in final, am invatat sa citesc. E singura intamplare pe care mi-o pot aminti momentan.

9. Cea mai subțire carte a ta?
Magazinul de sinucideri, de Jean Teule. Are 114 pagini si e foarte simpatica si, culmea pentru o carte asa micuta, imprevizibila.

10. Scrii la fel de bine precum citești? Te vezi în viitor scriind și publicând o carte?
Eu sper ca da. Imi place sa scriu, am tot felul de povesti in cap permanent si mi-as dori sa public o parte din ele. Dar, cum nu are prea multa lume acces la povestile mele, iar cei care au sunt pe Wattpad - desi povestile alea sunt de 2-3 ani pe acolo, mi-am schimbat mult stilul de atunci -, deci fangirluiesc la practic orice si nu reprezinta un etalon prea bun.

11. Când ai devenit pasionat/ă de citit?
Am tot citit de mica, niciodata prea mult ce-i drept, dar mereu mi-au placut cartile si lumile in care ma gaseam citindu-le.

12. Cartea clasică preferată?
Mândrie și prejudecată de Jane Austen. *raspuns luat practic de la Sara* Ador cartea asta, ceea ce e putin neobisnuit avand in vedere ca in general cartile clasice ma plictisesc.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la școală?

Fizica sau chimia probabil. Desi ma descurc la toate materiile si particip la concursuri atat pe partea reala, cat si pe cea umana. Deci na, la toate :))

14. Ai primit cadou o carte pe care ai citit-o deja și o urăști- ce faci?
Daca am citit-o deja si o am in biblioteca, o ofer altcuiva, daca nu, o pastrez, e dragut sa am toate cartile citite in biblioteca, chiar daca nu mi-au placut. E o ciudatenie de-a mea.

15. Cărți asemănătoare cu Harry Potter sau Jocurile Foamei?
Divergent, ca e distopie ca JF, dar doaaar primul volum. Tunele, pentru ca e tot serie, e tot frumoasa si are un subiect abordat rar, lumea subterana si ce ascunde ea *si pentru ca e seria mea preferata, yay*. Cartea Minciunilor, ca are ceva magie si e o lume ciudatica pe acolo (desi am aflat ca e serie, nu cred ca voi citi si volumele urmatoare). Delirium, again distopie, la fel si The Selection. Ambele cute.
Nu spun ca se aseamana foarte mult, dar daca s-ar asemana ar fi oricum destul de plictisitor pentru ca ai sti la ce sa te astepti.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii posturi pentru blog?
Ma opresc des, ma uit in stanga, in dreapta, am idei de postari si mi-e lene sa le scriu... eh.

17. Cuvântul tău preferat?
Nu m-am gandit niciodata la vreun cuvant preferat, dar vorbeam vineri cu niste prieteni si măcel suna super dragut, desi nu inseamna ceva prea frumos. Dar hei, suna draguuut.

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Errrr datorita faptului vs vampirii sunt spamati nowadays, am sa zic zane. Chiar nu am dat de zane prin carti pana acum, dar mi-ar placea. Sunt asa mici si delicate si zglobii si au praf sclipitor si baghete ododo.

19. Persoane care își pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Ummmm hai sa spun ingeri. Pentru ca Story.

20. Spirite sau vârcolaci?
Spirite, nu ma omor dupa caini mari, turbati si periculosi. Spiritele sunt translucide, linistite - pentru ca sunt moarte, v-ati prins? nu? ok... - si uneori de treaba.

21. Zombie sau vampiri?
Uite ca acum am sa spun vampiri. Pana la urma unii dintre ei sunt ok, pe cand zombie... ei nu sunt nicicum in afara de putreziti si prostuti.

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Dragoste interzisa, sunt satula pana pese cap de forme geometrice amoroase dezvoltate prost si utilizate degeaba in majoritatea cartilor.

23. Cărți strict romantice sau cărți cu acțiune și dragoste combinate?
Nu ma omor cu siroposeniile, deci am sa aleg a doua varianta.



1. Actrița a crescut în Kentucky - Cartea ta favorită care se petrece într-o zonă rurală.
Chiar daca am mai mentionat Mandrie si prejudecata, am sa o fac din nou. Cartea aia chiar e superba.

2. A fost descoperită pe străzile din New York - O carte despre care nu ai auzit, dar pe care ai găsit-o într-o librărie și ți-a plăcut foarte mult.
Nu prea iau carti la intamplare, dar, din ce imi amintesc, nu stiam ce e cu Naluca si Naucul inainte sa o cumpar.

3. Swearing off social media(nu știu cum să traduc asta) - O carte pe care refuzi să o citești.
Sub aceeasi stea, de John Green. Chiar daac raman ultimul om din lume care nu o citeste.

4. Și-a început cariera în televiziune, apoi a ajuns să joace în filme - O serie care devine mai bună cu fiecare volum.
Dezavantajul in a nu citi prea multe serii e faptul ca ma tot repet. Jocurile foamei devine mai buna in al doilea volum, desi al treilea nu-i grozav. Iar Tunele mie imi pare ca are suisuri si coborasuri, dar per total devine mai buna cu fiecare volum.

5. S-a împiedicat la decernările Oscar - O carte/serie care a început bine, dar s-a terminat prost.
Solaris, de Stanislaw Lem. Premiza a fost geniala, prima parte ok, apoi... Apoi.

6. JLaw și Chris Martin - Cartea preferată scrisă de doi sau mai mulți autori.
Aici chiar nu stiu ce sa spun, nu am citit o carte cu mai multi autori din amintirile mele, desi parca am o antologie de SF-uri prin casa.

7. A lucrat cu David O. Russel - Un caracter disfuncțional(?)/cu probleme pe care nu poți să nu-l placi.
Oscar din Oscar si Tanti Roz? Cancerul se pune ca problema, right?

8. Mystique - Un personaj negativ care crede că ceea ce face e un lucru bun.
Nici aici nu stiu ce sa spun, toate personajele negative cred ca ceea ce fac e bine *pentru ele, ma rog*, ca altfel nu ar mai face.

9. The Hunger Games - Seria populară favorită.
Iar serie. Si populara. Pai fix Jocurile Foamei ar fi si populara si printre favorite.

10. Tot ceea ce a spus ea până acum a fost amuzant - Personajul amuzant favorit.

Tipii din What a Boy Wants si What a Boy Needs de Nyrae Dawn. Am descarcat e-bookurile astea din intamplare acum vreo doi ani si am ras cu lacrimi citindu-le. Baietii aia sunt adorabili si geniali.

25 ianuarie 2015

Recenzie ♣ Solaris, de Stanisław Lem

Solaris
Când doctorul în psihologie Kris Kelvin ajunge pe planeta Solaris pentru a studia oceanul care îi acoperă suprafaţa, este şocat să întâlnească acolo întruparea femeii iubite, care s-a sinucis cu mulţi ani în urmă, pe Pământ. Iar Kelvin nu este singurul cercetător care înfruntă amintiri dureroase.

E oare posibil ca oceanul solarisian să fie o enormă structură neuronală, capabilă să extragă amintirile pământenilor şi să le dea formă concretă?

Solaris este un roman despre imposibilitatea comunicării dintre om şi speciile non-umane, capodopera unuia dintre cei mai cunoscuţi scriitori ai genului provenind din afara spaţiului anglo-saxon.



Primul meu SF cu acte in regula, awww.
Eu inainte de a citi cartea: e un SF laudat inclusiv de doamna profesoara de romana, clar o sa fie misto, cu detalii super originale si fara prostii sentimentale care nu si-ar avea locul.
Eu dupa ce am citit cartea: Toti oamenii gresesc.

Zic de la inceput ca ideea cartii asteia e chiar draguta. Un ocean viu, acoperind o intreaga planeta, dand nastere unor formatiuni complexe, miscatoare, care pot lua forma obiectelor din jur sau care creeaza modele geometrice prea complexe pentru a fi reproduse de calculatoarele viitorului. Ce sa mai vrei de la viata?
Actiune ok, maybe?

Romanul incepe cu psihologul nostru decoland de pe ceva nava care se plimba prin spatiu si aterizand pe statia aflata la doar cateva sute de metri deasupra oceanului de pe Solaris, o planeta ce orbiteaza in jurul a doi sori, unul rosu si unul albastru. Scopul lui Kris? Inca nu am aflat. Really, ce cauta omul ala acolo?
In fine, ajuns la bord, gaseste statia intr-o stare deplorabila, iar echipajul intr-o stare... interesanta. Doi paranoici care par nebuni de legat si un tip in congelator. Pana acum chiar e interesant, dar dupa prima aparitie a lui Harey... meh. Harey este sotia moarta a lui Kris, care s-a sinucis cu zece ani in urma. Super interesant deja, o tipa moarta si ingropata apare la bord. Evident ca acum vor urma cercetari complexe asupra naturii femeii. Cu siguranta se va descoperi legatura dintre aparitia ei si ocean, se vor elucida misterele dezbatute de solaristi de vreun secol, actiunea va fi minunata... Sau tipul o sa stea cu femeia lui si o sa-si blesteme zilele pana la finalul cartii. Hm.

Problema mea cu aceasta carte e ca nu spune nimic. Lanseaza o serie de teorii, aminteste de nenumarate idei, ofera piste peste piste pentru ca apoi sa le ignore. Este inconsistenta, iluzia unui SF solid, o carte cladita din aparente deloc exploatate.

Solaristica este stiinta care studiaza fenomenele curioase produse pe planeta Solaris. Faptul ca nu-si schimba orbita, desi ar trebui, atrage atentia asupra oceanului gelatinos ce acopera planeta si care pare a fi... viu. De aici se emit o groaza de teorii, se scriu mii de carti si almanahe, enciclopedii, e o adevarata frenezie. Finalitatea? Necunoscuta. Kris e un solarist, intrigat de ciudateniile acestei planete, un bun cunoscator in domeniu, dar care odata ajuns acolo isi baga picioarele in ocean - nu la propriu, oceanul nu te lasa sa-l atingi - si isi vede de amintirile triste.
Trebuie sa incerc sa va explic cum vad eu cartea asta: Kris isi aminteste regulat de specialisti care elaboreaza teorii si scriu tone de carti si, evident, de teoriile lor, apoi urmeaza pagini intregi de descrieri greoaie ale zborurilor, mimoizilor, simetriadelor si ale altor minunatii, apoi zeci de pagini de lamentari si intrebari care evident nu-si vor gasi raspunsuri. Din ce-am inteles eu - poate mi-am imaginat, cartea nu mentioneaza clar - Kris vine pe statie pentru a incerca sa ajute la realizarea Contactului cu oceanul, scopul primar al cercetatorilor de ceva vreme incoace. De aia se zice in descriere ca romanul e despre imposibilitatea comunicarii dintre om si specii non-umane, pentru ca oceanul nu colaboreaza. Asa ca ce se gandesc cei de pe statie inainte de venirea psihologului nostru? Sa-l impuste cu niste raze a caror utilizare e interzisa de ONU. Bine baieti, noaptea mintii la voi acolo.
In urma acestor "stimuli" apar pe statie intruchiparile celor mai marcante amintiri ale celor din echipaj. Tot restul cartii este despre cum incearca echipajul sa ucida intruchiparile astea - care se regenereaza singure, deci bafta, baieti - si ce le iese. Nimic despre adevarata natura a oceanului si scopul lui, despre atributele lui - e rational pana la urma? are constiinta? nimic nimic? -, despre viitorul solaristicii.

tl;dr cartea se concentreaza pe ceva marunt si temporar, luand o idee geniala si aruncand-o intr-un colt ca sa se concentreze pe o irelevanta idee auxiliara.

Nu zic nimic de Kris si celelalte personaje pentru ca n-as sti ce. Accentuez totusi parerea conform careia descrierile au fost super greoaie si n-au ajutat deloc la crearea imaginilor dorite - simetriadele, mimoizii, luchestiilealea semanau cu un terci gelatinos in mintea mea, indiferent de descrierile detaliate ale omului -, cat si faptul ca romanul nu e un SF prea bine realizat, pentru ca nu se intampla mai nimic revolutionar sau important macar pentru cineva din afara echipajului. Sau ceva din partea stiintifica a fantasticului. Sigur, ideea cu materializarea amintirilor merita si ea atentie si poate ar fi putut fi dezvoltata mai bine si mai pe scurt, dar modul in care a fost transformata in idee principala a fost destuuul de lame.

Later edit: GRESELILE de scriere. Litere mancate, litere gresite, litere in plus, de obicei nu observ asa ceva in carti, dar aici au fost destule si a fost deranjant.

Inca o problema pe care o am cu cartea - dap, inca mai am, dar e semi spoiler - e finalul. Adica serioooos, idiotul ala nu se gandeste si el sa cheme inapoi rachetuta aia? Daca uita de ea inca de la lansare as fi zis, dar pnm, i s-a adus aminte de existenta ei. Chiar are de gand sa ramana acolo sa astepte o minune? Cat de lenes sa fii ca autor sa bagi o asemenea scuza de final? 
Gata, ma calmez.

Nota: 2/5 pentru unele idei chiar ok, dar prost expuse si valorificate

4 ianuarie 2015

2015 Reading Challenge

Nu e postare cu - suna asaaa pompos - rezolutii, pentru ca o sa ma refer strict la citit in ea. Rezolutii din punct de vedere al cititului suna prea lung pentru un titlu anyway. Plus ca nu mai vreau sa-mi fac planuri si sa risc sa fiu dezamagita daca nu le indeplinesc. Fie ce-o fi cu toate. In afara de citit.

Ca sa ma motivez in planul meu pe anul acesta am pus 50 de carti pe Goodreads la provocare, in conditiile in care anul trecut am citit doar 19. I am ashamed, ok?

Intrebarea care survine in mod natural este care-i planul meu pe anul acesta.
.
.
.
Ta daaam
S-ar putea zice ca am innebunit avand in vedere ca intr-o luna incep olimpiadele, saptamanile astea avem de prezentat vreo 5 proiecte, apoi vine semestrul II si o luam de la capat cu notele, la fel si in toamna si tot asa. Si totuuuusi, eu vreau sa incerc. O sa trisez cautand si carti mai mici pe unde se poate - a se vedea prima provocare - si necitind cate o carte pe saptamana, ci cate apuc, cand apuc. 
Initial imi facusem si o lista cu niste carti, ca sa am cate ceva pentru fiecare provocare, dar dupa m-am gandit ca am sa citesc dupa cum imi pica la momentul respectiv si apoi am sa vad daca ce am citit se incadreaza pe undeva. 
Am de gand sa scriu mai multe "recenzii" *ghilimele pentru ca nu stiu daca ceea ce scriu eu se poate numi recenzie*, ca sa scot putin blogul din letargie, ca am stagnat si asa cam mult cu el, *doar 42 de postari in 2014, serios, Chuck, seriooos?* dar si ca sa am notate undeva cat mai multe ganduri despre cartea respectiva, in cazul in care voi avea nevoie de ele. Omit din start lecturile pentru scoala, in afara cazului in care se gasesc vreunele mai rasarite care sa merite a fi mentionate.

Acum, desi am deja cartea pentru provocarea "A book a friend recommended", vreau recomandari. Cat mai multe, sa fie bune siiii eventual nu foarte foarte mari *angel face*. Si, daca stiti vreo carte a unui autor cu initialele M.R., as fi vesnic recunoscatoare (a se vedea provocarea 46). La fel in cazul unei carti:
- cu un triunghi amoros
- care sa ma faca sa plang in spaniola
- transformate sau realizate dupa un show TV
- bazate in intregime pe coperta ei
- scary *pentru A book that scares you, pe mine tot ce e pana si remotely scary ma ingrozeste*
- care sa nu fie de fictiune
- bazate pe o poveste adevarata
- unui roman grafic.
Pretty pretty please :3
Also, care sunt planurile voastre pentru citit in acest minunat an?

Leapsa - Let it snow

Thaaanks, Leontina!

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă?
Nu stiu ce sa zic, desi am tot auzit de existenta cartilor cu povesti de iarna adorabile, pana acum nu am pus mana pe niciuna.

2. Afară este viscol iar tu ai rămas blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să iți țină companie?
Alan din Magazinul de sinucideri. Pustiul ala e adorabil, creativ, un troll superb si cred ca nu m-as plictisi pana as fi - daca as fi - salvata dintre nameti.

3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe care personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul?
Cersei din Urzeala Tronurilor. Cred ca doar pe ea as lovi-o de fapt. Urasc tipa aia. Sau, alternativ, pe Juliette din Shatter Me, dar nu pentru ca am ceva cu ea neaparat. Eu am ceva cu toata seria aia, dar cum nu putem lovi autori, dam in ce-i doare *in personajele lor, mult iubitele lor personaje*.
4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile?
*cauta in minte familie fericita din carti* *cauta pe Goodreads* *aproape ragequit*
Fur raspunsul de la Leontina si spun si eu familia Weasley, din Harry Potter. Sunt singurii ok cat de cat care imi vin in minte oricum.

5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc?
Din carti sau nu? :D

6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit până la urmă să ajungă pe lista celor buni?
Tipul ala din ...Si la sfarsit a mai ramas cosmarul, ala blond arogant.
*cauta nume*(ceeeee? nu mi-a placut cartea aia)
Ducele de Chalais. Ala de cica facea atrocitati cu nevasta. Nu a ajuns pe lista celor buni, doar ca nu a fost asaaa rau pana la urma.

7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?
Lica Samadaul Tipul din Fight Club. Ala se bate de placere, nu l-ar deranja sa ma ajute probabil.

8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă?
Ce legatura are canalul cu coperta?
Mara, varianta de pe Goodreads:


Uitati-va doar cum vi se uita tanti in suflet. Si cat dramatism in podul ala si in cocioaba. Si in zidul de caramida fara nicio relevanta, pus acolo doar ca sa fie. Pffft.

9. Împrăștie spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag!
S-au dus sarbatorile, deci il poate lua oricine inca simte spiritul ^-^.


Ti-a placut? Transmite mai departe!