14 decembrie 2014

Priviti cerul... sau orice altceva

*voi*: Adica asa?

*eu*: Nu. Ala e un perete oricum.
*voi*: Atunci asa.

*eu*: Nu.
*voi*: Atunci ce fel de postare hipsterish mai e si asta, fara poza inspirationala?
*eu*: Pai nu e o postare hipsterish. Sa va explic.

Mie imi place cerul. *nu mai spune, Chucky, nu ne-am fi prins*
Ideea postarii mi-a venit dupa ce vineri seara, ajungand acasa, am realizat ca in ora petrecuta in masina am stat lipita pe rand de geamul din stanga si de cel din dreapta holbandu-ma extrem de gratios (cu fata lipita de geam, cu nasul strivit, o placere vizuala) la cer, care a fost destul de senin incat sa se vada foarte multe stele. Am reusit chiar sa identific niste constelatii - hobby nou - si am realizat ca a fost cam a treia oara in toata viata cand am vazut un cer atat de frumos si de stralucitor. Si m-am simtit mica si foarte fericita.
Nici nu stiu ce mi se pare mai important: faptul ca deasupra noastra - si dedesubt, si in laterale, en fin - se intinde un hau nesfarsit, intunecat si necunoscut sau faptul ca e atat de frumos? Sunt miliarde de stele, majoritatea mai mari decat planeta noastra, unele in afara galaxiei noastre, o imensitate redusa la cateva puncte stralucitoare pe care, de obicei, nici nu ne obosim sa le observam, desi suntem practic neinsemnati in raport cu ele.(comparatie om-univers observabil aici)

Siii am deviat de la subiect. Revenind.

Cerul e frumos. That is the point. Cerul e asa frumos incat mie imi da o stare de bine prin simpla existenta. Nu stiu daca ati trait vreodata senzatia aia cand va simtiti bine, cu adevarat bine, fara ganduri secundare. Cand greutatea aia micuta care e mereu in piept dispare si muschii fetei sunt blocati intr-un zambet. Cand trebuie sa va muscati buzele ca sa nu izbucniti in ras degeaba si cand ati vrea sa tipati si sa topaiti la nesfarsit. Eu o traiesc uneori, de obicei in masina - because I'm boring like that -, de la vreun fenomen meteo care ii sperie pe ai mei. Alteori de la ceva foarte foarte frumos, legat in general de natura *ma impresioneaza greu cladirile sau statuile sau betonul in general(cu mici exceptii), drama vietii mele*, cum ar fi un peisaj, zapada sau, ca sa fim pe subiect, cerul. In alte cazuri, fetele oamenilor, zambetele sau gesturile micute care - cel putin in capul meu - ascund multe semnificatii.
Poate semanati cu mine si va plac, printre altele, toate punctuletele stralucitoare si aglomerarile de punctulete si punctulete care creeaza contururi. Poate aveti norocul sa vedeti si o stea cazatoare. Eu am vazut doua importante de cand ma stiu: una acum doi ani, cand cu perseidele - in seara aia am vazut cateva zeci de stele cazatoare, dar cea de care spun era mare, mult mai stralucitoare decat restul si a rezistat pe cer mai multe secunde -, iar alta asta vara, cand ma trezisem in puterea noptii si m-am uitat pe geamul intredeschis fix cat sa vad steaua cazand in toata splendoarea ei.

Anyway, daca semanati cu mine, faceti-va putin timp si priviti cerul si lumea din jurul vostru in general si poate veti descoperi si o latura frumoasa, despre care nu mai prea vorbeste nimeni, dar care va poate infrumuseta ziua.

P.S. Am incercat sa fac postarea asta sa aiba sens, va jur. Doar ca... nu stiu, in seara asta parca nici eu nu am sens si asta se reflecta in ce fac.

3 comentarii:

  1. Stiu!Cerul e frumos in special noaptea.Doar ca de la geamul meu nu pot sa vad stelele, doar crengi de copaci care arata infricosator rau noaptea, asa ca prefer sa nu ma uit pe geam.Doar uneori se mai vede luna.Uneori imi place sa ma gandesc ce forme au norii, mi se pare un joc de imaginatie dragut.Fac asta cand sunt in masina, drumul e lung si eu ma plictisesc.As face-o mai des dar nu am cum.Sau imi amintesc de o zi cand ma intorceam de la scoala, si brusc m-am gandit sa ma uit in sus(nu stiu de ce) si am ramas gen "Ce dragut e cerul."..A fost chiar ciudat sa realizez ca mergeam de atata timp si totuasi nu am observat.
    Draguta postare!^^

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred că pace ne dau doar lucrurile pe care nu le înțelegem în întregime și pe care nici nu ne chinuim să o facem (cum ar fi cerul, expresiile altor oameni)...
    Am impresia că uităm să ne deconectăm în întregime de la „lume” și este pierderea noastră. Mie una îmi place să văd peisajele, stau într-o zonă de munte, dar și în centru vechi, așa că nu pot să fiu decât uimită de fiecare dată să văd cât de bine merge arhitectura veche cu o pădure acoperită de zăpadă, sau care se transformă.
    Momentan, fericirea mea zilnică este o clădire veche care a fost restaurată și devine o pensiune. Arată superb și mă bucur să văd că mai sunt oameni care nu așteaptă să le pice acoperișul în cap.
    Am derivat de la subiect. Și eu ador cerul, dar nu-mi place să stau afară, iar din casă nu-l prea pot privi. Mi se simte durerea și disperarea în cuvintele ăstea tastate? Probabil că nu, așa că am hotărât să ies mai des doar ca să mă bucur de cer și de lume.

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant ca ai postat asta tocmai in timpul unui curent de meteori. Daca vrei sa inveti constelatii, ia-ti o harta cereasca si invata sa o citesti sau e un soft dragut, Stellarium. Mai e un soft Starry Night, da' e pe bani.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!