28 septembrie 2014

Recenzie ♣ Copila stea, by Jerry Spinelli



Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Caraway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.



Tin sa ii multumesc Sarei ca a laudat cartea asta in diferite postari, ca altfel n-as fi pus niciodata mana pe ea si ar fi fost tragic(desi eu n-as fi stiut asta).

La liceu din Mica nu se intampla nimic iesit din comun de obicei. De aceea, cand in prima zi de scoala toti elevii susotesc entuziasmati, naratorul nostru, Leo, se intreaba care e marea noutate. Raspunsul? Copila-Stea Caraway. Scolita acasa pana atunci, cu rochii lungi si fanteziste, un sobolan la purtator, o geanta mare cu o floarea soarelui, dar fara pic de machiaj, aceasta atrage atentia tuturor. Canta la ukulele, danseaza, pune intrebari ciudate, stie detalii despre fiecare om din liceu. E diferita, e speciala... E reala?
La inceput, Copila-Stea a reprezentat o adevarata revelatie pentru cei din liceu. I-a facut sa se redescopere, sa se bucure de viata si sa fie mai buni unii cu ceilalti. A fost un adevarat fenomen pe care era imposibil sa-l treci cu vederea. Apoi a venit invitatia de a face parte din echipa de majorete si... lucrurile au luat-o in jos.

Cartea e scrisa pentru copiii cu varsta de peste 10 ani - asta doar datorita micilor scapari de limbaj - si este, la prima vedere, adorabila. Copila-Stea e fascinanta. Leo e fascinat. E o poveste care incepe dragut si se termina... nici nu stiu cum sa zic. Realist, probabil.
In spatele povestii oarecum copilaresti, cartea aprofundeaza un subiect extrem de important si actual: ce inseamna sa fii diferit si daca mai poti, intr-adevar, sa fii altfel in zilele noastre. Mi-a amintit de ce mi-a spus un coleg de clasa acum nu mult timp: "Chucky *ok, a folosit numele meu real aici*, mai devreme sau mai tarziu tot o sa te inghita societatea". La inceput nu m-am gandit prea mult la ce a zis, dar apoi am inteles. Si am dat de cartea asta. Si m-am revoltat in interior, ca la exterior o faceam degeaba.
Societatea tinde sa elimine ce e diferit. Sa coboare oamenii la acelasi nivel, sa ii puna pe un pat al lui Procust de frica...cui? A schimbarii? La inceput, Copila-Stea e iubita. E spectaculoasa, proaspata, o aparitie incantatoare. Dar unica. Ea tine cu oamenii. Cu toti oamenii, ceea ce e o mare problema cand esti majoreta. Careva sa zica, unica-unica, da' hai sa nu sarim calul...
Leo e prost. Sau poate doar orb. El isi doreste o Copila-Stea normala fara sa realizeze ca i-ar omori tot farmecul cioplind-o dupa standardele celorlalti elevi. Leo tanjeste dupa normal, dupa societate si isi doreste lucrurile astea mai mult decat pe cineva care are potentialul de a-i aduce un strop de magie in viata. Ca multi dintre noi, care alegem comoditatea. De ce sa ne riscam sa facem ceva nou? Canapeaua e chiar aici...

Nu-i pot face o recenzie propriu-zisa acestei carti fiindca nu pot sa explic ce am simtit citind-o. Cu cat ma atasam mai mult de Copila-Stea, atat de nestiutoare si altruista si frumoasa din toate punctele de vedere, cu atat ii uram mai mult pe toti din jurul ei. Pe Leo cel mai tarziu, el a rezistat ceva mai mult tentatiei de a intra in rand cu ceilalti. Dar cand a facut-o, a tras-o si pe Copila-Stea cu el si inima mea de cititor nu-l iarta pentru asta.
Povestea e frumoasa si deosebita si trebuie citita si intoarsa pe toate partile dupa fiecare sens ascuns. La prima vedere poate parea genul ala de carte care apare tot mai des acum, cu o lume gri in care apare o minunata raza de soare hipsterish. Pentru mine cel putin nu e. Nu toate razele de soare au sobolani pe nume Scortisoara, ukulele si personalitati atat de frumoase. Asa ca merita citita.
*Voiam initial sa pun si niste citate, dar am realizat ca ar fi trebuit sa citez cam toata cartea, deci m-am abtinut. 
**Mr. Saguaro mi-a amintit de cactusul meu care e pe moarte :(


Nota: 5/5, CITITI-O omg

2 comentarii:

  1. Aaaah, mă bucur mult, mult, mult de tot că te-ai apucat de ea și că i-ai dat o șansă!! Și ți-a mai și plăcut!! Aaah, viața mea e completă, așa mă bucur când lumea citește ce recomand ;w; Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!