5 septembrie 2014

Chucky la dentist

Probabil nu sunt singura ghinionista careia i s-a intamplat ca, oricat de mult s-a spalat pe dinti de cand ii are, sa ii apara, totusi, o carie. Si probabil nu sunt singura uituca care tot zicand ca se va ocupa de carie, sa uite de ea.
Dar, in final, sa-si aminteasca.
Si asa m-am trezit eu nevoita sa merg la dentist. Ajunsa acolo, a mai si trebuit sa astept pana mi-a venit randul. Noroc cu mama, care m-a mai tinut de vorba. Odata intrata, doctorita m-a intrebat cati ani am, mi-a analizat caria si a zis cuvintele de care ma temeam cel mai mult. "Dap, e nevoie de anestezie."
Cine trece regulat pe aici stie de frica mea de sange. Si de ace. Care e destul de dubioasa, pentru ca depinde mult de circumstante in cazul sangelui. In cazul acelor, e la fel de prezenta si intensa mereu. Ma pregatisem, totusi, sufleteste pentru asa ceva, fiindca stiam ca e posibil sa fie nevoie de afurisita de anestezie locala.
- Ai mai fost anesteziata?
- Nu.
- Atunci trebuie sa verificam daca nu cumva esti alergica la anestezic.
Stiti cum se verifica?
Printr-o injectie.
In mana.
Pe langa vene.
Fucking yay.
Am zis ca nu se poate sa trec fix eu prin asta. Eu, care mi-am facut analizele de trei ori in viata, o data fiind bebelus. Eu, care de celelalte doua dati am lesinat. Am incercat sa ii explic doctoritei ca nu e cea mai stralucita idee, dar intre verificare si riscul de a intra in soc anafilactic, n-am avut de ales. Zis si facut, mi-am adunat toata puterea interioara, am intors capul si am intins mana. Au fost vreo 15 secunde agonizante, in urma carora am ramas cu o usoara senzatie de greata. Speram ca trece, dar nuuu, cum sa am eu norocul asta?
S-a inrautatit *dăăăăă*.
La inceput n-am mai vazut decat alb, apoi am inceput sa aud tot mai greu... In fine, daca detaliez poate vi se face rau si voua, deci ma abtin. Ideea e ca dupa 20 de minute agonizante mi-am revenit aproape complet. Nu eram alergica *yaaaaaay*, dar am bagat in sperieti pe toata lumea destul cat sa ma programeze pe alta data pentru rezolvarea adevaratei probleme.

Stiu ca probabil pana acum i-am ingrozit pe cei care au si asa frica de dentist, deci calmati-va. Problema in sine s-a rezolvat mult mai usor.

Ieri am revenit la cabinet, dupa o noapte in care visasem doar seringi si anestezii si ace in gura. Speram ca nu voi da bir cu fugitii/voi repeta faza de acum cateva zile, dar tremuram de frica si vederea seringii aleia metalice uriase n-a ajutat. Doctorita a aplicat in preajma maselei cu pricina un spray cu ceva anestezic mai slab si abia apoi a facut injectia (la care am stat cu ochii inchisi, tinand asistenta de mana). Nici n-am simtit-o. Nu stiu daca de la spray sau de la faptul ca doctorita chiar se pricepe sau de la amandoua, dar tot ce am simtit a fost o ciupitura vaga cand a bagat acul. In rest, nimic.
Ideea e, ca sa dau si sfaturi daca tot is patita, sa aveti rabdare. Cu cat injecteaza anestezicul mai lent, cu atat mai usor si mai putin dureros patrunde in tesuturi. Ati observat probabil ca gingiile sunt destul de tari, deci lichidul nu are pe unde patrunde daca e injectat prea repede. Deci da, rabdare.
Dupa ce anestezicul si-a facut efectul, zona a fost curatata, caria inlaturata si plomba pusa. Toata afacerea a durat vreo 30 de minute. Aparatele alea scot niste sunete usor deranjante, desi nu asa ascutite pe cat ma asteptam. Plus ca nu se simte nimic, decat poate o usoara vibratie cand se foloseste o anumita chestie al carei nume n-as sti sa-l dau. Singura senzatie pe care o veti simti overall va fi un gust nasol cand da cu ceva gel dubios albastru care trebuie scuipat la un moment dat.
Anestezia dispare dupa vreo 3 ore, timp in care gura e putin stramba si partea anesteziata + imprejurimile sunt amortite. Nu e ceva deranjant, doar neobisnuit, pentru ca nu exista un control deplin asupra muschilor respectivi.
Plomba se poate simti ciudat la limba initial, fiindca nu e la fel de neteda ca dintii adevarati, dar daca are dimensiunea potrivita, senzatia ciudata dispare in vreo zi-doua. Eu inca o mai ating din cand in cand, dar nu ma jeneaza in niciun fel. E chiar cute.

In concluzie, frica mea de dentist s-a dovedit nemotivata. Nu m-a durut nimic, nici in timpul interventiei, nici dupa ea si, in cazul in care va fi nevoie sa o repet - desi sper ca momentul asta sa vina cat mai tarziu, imi plac totusi dintii mei naturali - n-am sa ma mai agit in niciun fel inainte. Deci, pentru toti cei speriati de o vizita la stomatolog, stati linistiti. Sa va faceti 1000 de ganduri ca mine n-o sa faca decat sa va agite degeaba si sa va epuizeze. Eventual cereti sprayul ala inainte de anestezie - nu stiu daca toti doctorii il folosesc pe fiecare pacient - si tineti ochii inchisi. Se va termina repede si usor. Yay.


2 comentarii:

  1. Ăă,eu întotdeauna m-am temut de dentist,de injecții și de lipitori.La dentist oricum am fost nevoită să merg,deoarece din clasa a 6-a până în clasa a 8-a am purtat aparat dentar și evident,a fost coșmarul vieții mele.Au trecut ani de atunci,însă tot cu aceeași teroare m-aș duce la dentist.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu m-am temut de dentist doar prin prisma injectiei de anesteziere :)) Aparat dentar nu cred ca o sa imi pun pentru un dintisor stramb... e farmecul meu personal.
      Poate ar trebui sa schimbi dentistul daca ai oroare de el. Poate gasesti pe cineva mai grijuliu, care sa-ti ofere si siguranta, nu doar tratament. Ar fi ideal :-?

      Ștergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!