1 iulie 2014

Recenzie ♣ Mic dejun la Tiffany, by Truman Capote





Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care isi aminteste ca a cunoscut-o in urma cu cincisprezece ani, pe cand locuia intr-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly. In scurt timp, scriitorul si tanara cu apucaturi stranii, pe a carei carte de vizita era scris „calatoare”, devin prieteni apropiati. Dupa cincisprezece ani, o cunostinta comuna ii arata scriitorului cateva fotografii cu un salbatic tinand in maini o figurina din lemn care semana foarte bine cu Holly.





Ce descriere cute si oarecum seaca.
Treaba sta asa: avem un narator fara nume care e sunat intr-o zi de proprietarul unui bar unde se ducea pe vremuri. Naratorul nostru se prinde imediat ca e vorba de Holly, pentru a proprietarul era un piiiiiic obsedat de ea. Ajunge la bar, i se arata pozele cu salbaticul care tine in maini respectiva figurina si, evident, pica intr-un rau de nostalgie si de amintiri legate de perioada in care a cunoscut-o pe minunata Holly Golightly.
Aceasta domnisoara cu memorabila varsta de 19 ani era, in vremea aceea - adica in urma cu vreo 15 ani - vecina naratorului. Tipa suna la diverse apartamente ca sa i se deschida usa de la intrare, fiindca isi uita mereu cheile. Stilata, rujata, cu ochelarii de soare vesnic pe ochi si cu domni care mai de care mai batrani si instariti la brat, Holly incepe sa-l fascineze pe narator dupa ce ii tot suna la usa ca sa intre in bloc. Apoi, intr-o seara, ii intra in apartament. Pe geam. Purtand doar un halat.
Si eu as fi fascinata de o asemenea fiinta.

Nu cred ca am un motiv bine fixat pentru care sa imi placa aceasta carticica(o alint fiindca are 192 de pagini cu un scris cat casa). Si totuuusi... ador carticica asta. Mi-a ajuns drept la inima.
Persoana in jurul careia se invarte actiunea este, evident, Holly. Personalitatea ei e incalcita, trecutul ei la fel, iar de comportament nu mai pomenesc. Cel mai bun prieten al ei e un gay dubios, a refuzat sa devina actrita in ciuda insistentelor unui impresar care inca are grija de ea *cam degeaba*, are petreceri la care invita doar tipi trecuti binisor de 40 de ani, viziteaza in fiecare joi un detinut si minte de ingheata apele. Pe scurt, e destul de fucked up comportamental si emotional. Si putin prostuta. Fapt de care naratorul nostru se prinde, devenind astfel si mai fascinat. Pentru ca cine nu e atras de ceva ciudat, iesit din comun total?

Mi-a placut Am iubit-o pe Holly. Cu toate ciudateniile si scaparile usuratice(care, pana la urma, denotau doar ca fata stia cum sa se descurce in viata). Stilul, comportamentul, gusturile si atitudinea fata de diverse alte personaje au conturat-o ca pe o persoana plina de probleme si contradictii, dar puternica, fiind totodata feminina. Un fel de amestec adorabil de calitati si lipsuri care nu are cum sa nu va ajunga la suflet.

Recomand cartea... cam tuturor. Trezeste cheful de calatorii, de visat, de viata in general. Imi pare rau ca n-am stiut ce sa mai scriu, dar uneori cuvintele in plus sunt degeaba si cartile trebuie lasate sa-si arate singure calitatile.

Nota: 4.5/5


4 comentarii:

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!