25 decembrie 2014

Craciun fericit!

Craciun fericiiiiit tuturor! 

Ador sarbatoarea asta desi sunt racita cobza si afara e cald ca vara si fara zapada si stiam dinainte de cadouri si nu mai stiu de la ce idee plecasem.
Deeeci, ca sa nu fie prea scurta postarea, am sa trancanesc putin despre spiritul Craciunului *la la la la la la la la la*.

Anul asta a fost foarte dragut din punct de vedere al Craciunului. Am intrat in atmosfera de acum o luna cand, intrand intr-un supermarket, am vazut ca aranjasera angajatii deja locsorul pentru obiecte de Craciun si ca erau tot felul de prostioare pe acolo. *am luat cate ceva din fiecare de atunci, hi hi hi*
Saptamana trecuta la ore am stat cu caciulita de Mos Craciun non stop, ca sa intre toata lumea in atmosfera, ca na, treaba-i asta ori saga? Profii au ras, s-au uitat lung la mine nestiind daca sa spuna "aww" sau "da-o jos"(pe principiul profei de romana din generala, dar n-a zis nimeni, ei au spiritul in sange pe aici), au balbait ceva de spiritul sarbatorilor sau pur si simplu au dat din cap la modul de "asta nu mai creste(nici la propriu nici la figurat, fac eu gluma ca sa nu apuce altcineva...railor)". Apoi au mai aparut cornite de ren, brazi impodobiti si Secret Santa-ul la care, din pacate, toata lumea stia deja de la cine primeste cadoul.
[pauza: de ce tot dau astia de uciderea lui Ceausescu la tv in ziua de Craciun, lasati-ne in pace macar de sarbatori, huoo]
[revenim]
M-am imbolnavit ca prostanaca acum vreo doua zile, sunt pe antibiotice yay. Macar a venit Mosul, in alta ordine de idei, cu chestiute cute si pufy ufy. Si dulciuuuuri, daca tot sunt binecuvantata si nu ma ingras oricat as baga in mine. Baza ramane borcanul de Nutella de sarbatori
()
Nu stiu ce sa mai zic, deci o sa va urez din nou un Craciun fericit alaturi de cei dragi. Si nu doar Craciunul sa fie fericit, ci toate zilele de acum incolo, ca sa fie treaba treaba.
Ce v-a adus Mosuuuul? 

P.S. Vreau. Zapada.

15 decembrie 2014

Leapsa - Problemele cititorilor

Mai stiti cum ziceam eu ca lepsele scot blogul asta din letargie? Pai... idk, v-am zis eu.

Macar avem design festiv la blog, tot e ceva.
Thankies, Sara si Leontina ^^

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură?
*Sute tho'* Cand simt nevoia sa citesc ma duc pur si simplu, iau o carte de pe raft si ma apuc de ea. Rareori mi se intampla sa prefer una anume si, daca e cazul, fac asta din motive exterioare, cum ar fi sugestiile prietenilor(care nu prea exista, iar cand exista nu ma conving decat daca sunt ceva in genul "citeste-o citeste-o omg ai citit-o? nu? citeste-ooooo"). Din pacate in ultima vreme nu mai am deloc timp sa fac asta, desi as vrea *iar cand puteam nu aveam chef, oh, the irony*.

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu-ți place. O lași baltă sau continui să citești?
O las balta. Desi nu imi ia jumatate de carte ca sa realizez ca nu imi place, ma cam prind din primele pagini si o abandonez. Exceptiile sunt foarte rare si se leaga de obicei de faptul ca trebuie sa citesc pentru scoala sau ceva asemanator.

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, dar atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus să le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă? Și dacă da, cum?
Desi mi-am propus un numar super mic de carti pe anul asta, nici la jumatate nu am ajuns, deci probabil nu voi incerca sa recuperez. In schimb, m-am decis sa citesc o poveste scurta in fiecare seara, fiindca sunt multe si interesante si nu iau la fel de mult timp ca o carte in toata regula. Poate ating totusi targetul macar asa, de fatada.

4. Coperțile unei serii care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi?
Urasc sa vad coperti urate si dau tare des de ele, dar n-am ce face, asa ca ma resemnez si incerc sa nu ma uit la coperta si sa ma bucur de continutul cartilor. Nu pot totusi sa trec peste faptul ca in strainatate copertile arata asa frumos de obicei, pe cand la noi...
Dar totuuuusi cum naiba fac aia de la Polirom copertile pentru cartile din seria Top 10+? Iau pur si simplu un .png de pe net si il lipesc sub titlu? Unele sunt complet nepotrivite, damn it.

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine totuși împărtășești opinii asemănătoare?
Cu nimeni, ca na, toata lumea in afara de mine iubeste cartea aia :))

6. Citești o carte și ești aproape de a începe să plângi în public. Ce faci?
Nu prea citesc in public, desi de putinele dati cand am facut-o am realizat ca ma pot, totusi, concentra. Doar ca... idk, nu e pentru mine cititul in afara camerei mele. Daca ar fi, probabil as face ca la filme: as boci pana obosesc.

7. Ultima carte dintr-o serie care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Cauți rezumate? Plângi în frustrare???
De obicei caut rezumate, nu am rabdare sa recitesc o serie de doua-trei ori doar ca sa pot adauga un nou volum. Plus ca citind rezumatele imi reapar in minte din ce in ce mai multe detalii din cartile anterioare si pot intelege ce se intampla in cea noua.

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos, „nu” atunci când te întreabă?
Nu prea ma intreaba, deci chiar nu stiu ce sa spun. Daca m-ar intreba, probabil ca le-as imprumuta, ca stiu cum e sa vrei sa citesti o carte si sa nu o ai la indemana si, daca mie nu imi place sa fiu refuzata, atunci nici nu refuz pe altcineva.

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?
Iau o pauza. Cat de lunga trebuie. Daca las balta atatea carti probabil ca nu sunt in moodul potrivit si as strica experienta si pentru urmatoarele, asa ca mai bine astept pana imi revine cheful si ma bucur de noile carti cum se cuvine.

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești! Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?
Putine spre niciuna. In perioada asta in care nu apuc nici sa respir imi e si mai greu sa raspund, pentru ca nu ma mai entuziasmeaza cam nimic nou aparut *poate doar cartile cu povestioare de Craciun, alea par dragute*. De obicei nu sunt ataaaat de nerabdatoare incat sa nu pot astepta deloc.

11. După ce ți-ai cumpărat cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va mai trece până când chiar vei începe să le citești?
Depinde de program, de cat de mult asteptam de fapt sa le citesc si de prima impresie. Daca nu sunt mind blowing de la primele pagini - pe care le citesc imediat dupa ce cumpar cartile - le las pe raft. Daca sunt mind blowing, le citesc in ziua aia, chit ca ma culc la doispe noaptea. Cand o carte merita, scuzele intra pe fir greu.

Dau leapsa mai departe oricui vrea sa o faca, cu fostele mele colegute de clasa in frunte (sorry, n-am timp de link).

14 decembrie 2014

Priviti cerul... sau orice altceva

*voi*: Adica asa?

*eu*: Nu. Ala e un perete oricum.
*voi*: Atunci asa.

*eu*: Nu.
*voi*: Atunci ce fel de postare hipsterish mai e si asta, fara poza inspirationala?
*eu*: Pai nu e o postare hipsterish. Sa va explic.

Mie imi place cerul. *nu mai spune, Chucky, nu ne-am fi prins*
Ideea postarii mi-a venit dupa ce vineri seara, ajungand acasa, am realizat ca in ora petrecuta in masina am stat lipita pe rand de geamul din stanga si de cel din dreapta holbandu-ma extrem de gratios (cu fata lipita de geam, cu nasul strivit, o placere vizuala) la cer, care a fost destul de senin incat sa se vada foarte multe stele. Am reusit chiar sa identific niste constelatii - hobby nou - si am realizat ca a fost cam a treia oara in toata viata cand am vazut un cer atat de frumos si de stralucitor. Si m-am simtit mica si foarte fericita.
Nici nu stiu ce mi se pare mai important: faptul ca deasupra noastra - si dedesubt, si in laterale, en fin - se intinde un hau nesfarsit, intunecat si necunoscut sau faptul ca e atat de frumos? Sunt miliarde de stele, majoritatea mai mari decat planeta noastra, unele in afara galaxiei noastre, o imensitate redusa la cateva puncte stralucitoare pe care, de obicei, nici nu ne obosim sa le observam, desi suntem practic neinsemnati in raport cu ele.(comparatie om-univers observabil aici)

Siii am deviat de la subiect. Revenind.

Cerul e frumos. That is the point. Cerul e asa frumos incat mie imi da o stare de bine prin simpla existenta. Nu stiu daca ati trait vreodata senzatia aia cand va simtiti bine, cu adevarat bine, fara ganduri secundare. Cand greutatea aia micuta care e mereu in piept dispare si muschii fetei sunt blocati intr-un zambet. Cand trebuie sa va muscati buzele ca sa nu izbucniti in ras degeaba si cand ati vrea sa tipati si sa topaiti la nesfarsit. Eu o traiesc uneori, de obicei in masina - because I'm boring like that -, de la vreun fenomen meteo care ii sperie pe ai mei. Alteori de la ceva foarte foarte frumos, legat in general de natura *ma impresioneaza greu cladirile sau statuile sau betonul in general(cu mici exceptii), drama vietii mele*, cum ar fi un peisaj, zapada sau, ca sa fim pe subiect, cerul. In alte cazuri, fetele oamenilor, zambetele sau gesturile micute care - cel putin in capul meu - ascund multe semnificatii.
Poate semanati cu mine si va plac, printre altele, toate punctuletele stralucitoare si aglomerarile de punctulete si punctulete care creeaza contururi. Poate aveti norocul sa vedeti si o stea cazatoare. Eu am vazut doua importante de cand ma stiu: una acum doi ani, cand cu perseidele - in seara aia am vazut cateva zeci de stele cazatoare, dar cea de care spun era mare, mult mai stralucitoare decat restul si a rezistat pe cer mai multe secunde -, iar alta asta vara, cand ma trezisem in puterea noptii si m-am uitat pe geamul intredeschis fix cat sa vad steaua cazand in toata splendoarea ei.

Anyway, daca semanati cu mine, faceti-va putin timp si priviti cerul si lumea din jurul vostru in general si poate veti descoperi si o latura frumoasa, despre care nu mai prea vorbeste nimeni, dar care va poate infrumuseta ziua.

P.S. Am incercat sa fac postarea asta sa aiba sens, va jur. Doar ca... nu stiu, in seara asta parca nici eu nu am sens si asta se reflecta in ce fac.

30 noiembrie 2014

Si cartile au... plete

Am dat iarasi de videoclipul asta adorabil realizat de elevii din 3,14, la care ma tot uit de cand a aparut, acum vreun an. A fost nevoie de o zi intreaga petrecuta intr-o sala de clasa din liceu, de un car de idei si de multa pizza pentru realizarea lui, dar a meritat. Eu una il ador si cred ca e un mod minunat de a promova lectura, care ar trebui imprastiat pe blogosfera.
So share it, rockeri bibliofili!


26 octombrie 2014

Ice Cream Book Tag


Cand nu stie omu' ce sa faca, face o leapsa :)) Thanks, Leontina!

Acest tag are următoarele reguli:
1. Încorporați imaginea în postarea voastră!
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. AICI!
3. Dați tag-ul mai departe!


Înghețată cu aromă de unt de arahide. O serie pe care vrei să o citești de mult timp, dar nu crezi că o vei face.

Lord of the Rings. Imi tot spun ca o sa o citesc, dar cel mai probabil nu se va intampla in viitorul apropiat.

Înghețată cu aromă de ciocolată. O carte pe care poți să o citești la nesfârșit/de foarte multe ori.
Pana acum am recitit - din cartile care imi plac, nu din cele pentru...grr...scoala - Mandrie si Prejudecata si Scaramouche, pe care probabil ca as fi in stare sa le mai citesc de cateva ori.

Înghețată cu aromă de fistic. O carte cu o copertă verde.

Înghețată cu aromă de căpșuni. O carte foarte romantică, însă nu intensă ci drăguță.
Aici m-ati prins, nu prea citesc chick lits. Cam deloc. Serios, nu-mi vine niciuna in minte.

Înghețată cu aromă de lămâie. O carte cu un sfârșit acrișor.
Doar acrisor? Nu oribil si heart wrecking? Ok, sa ma gandesc. Eugenie Grandet. Nu mi-a placut prea mult, deci nu pot empatiza cu personajul principal destul cat sa-mi para rau de soarta lui.

Înghețată cu aromă de mentă. O carte de copii care îți place.
Vantul din luna, stiu ca era o carte destul de interesanta pe care am citit-o cand eram micuta si care mi-a placut mult. Era cu doua fetite care la un moment dat devin canguri si mai fac niste minunatii pe acolo.

Înghețată cu aromă de vanilie. Cartea clasică favorită.
Mandrie si prejudecata claaaaaaar. Minunata carte.

Înghețată cu de toate. O carte foarte groasă pe care ai citit-o repede.
Harry Potter si Talismanele mortii, am primit-o acum cateva Craciunuri si, desi nu citisem inca celelalte carti din serie *pentru ca verisoara mea si-a gasit fix pe ultima sa mi-o cumpere*, am terminat-o intr-o zi. Si are... idk, peste 600 de pagini cred?
O dau mai departe catre Googa, Mich si Blq, sa le mai vad postand si pe ele din cand in cand *wink*, si oricui mai vrea sa o ia.

3 octombrie 2014

Sa dai sau nu la medicina?

N-am parerea unui expert in domeniu, dar cred ca pot analiza situatia la rece, avand in vedere ca ma feresc de medicina ca pitipoancele de biblioteca*asta neinsemnand ca o sa-i caut nod in papura bietei facultati*.
Cine vrea la medicina trebuie sa isi raspunda la doua mari intrebari *ca in cazul oricarei alte specializari, dar aici e mai special*.

1. Vreau sa fac asta?
Acum o sa spuneti "Bine bine, dar asta trebuie sa te intrebi orice ai face". Pai da, dar aici e mai pe bune. Trebuie intelese niste implicatii.

  • Pentru a avea si cea mai mica sansa de a termina cu bine facultatea de medicina, trebuie sa va doriti asta din tot sufletul. Fara alternativa. Trebuie sa vreti la medicina si doar acolo, nu "la Poli si daca nu intru tocesc putin la bio si intru dincolo, ca si asa se poarta". Nu rezisti la medicina daca n-o vrei din toata inima. Se poate sa nu rezisti nici daca o vrei, dar despre asta vorbim mai incolo. Plus ca o sa faci asta toata viata. Nu se poate sa te inhami la ceva pentru care nu ai o pasiune si sa traiesti cativa zeci de ani facand acel ceva.
  • Trebuie sa constientizati implicatiile temporale. Cat prietenii vor fi in club, voi o sa invatati cele 15 caiete scrise in semestrul respectiv. Cand ei se vor casatori, voi o sa dormiti prin spitale ca rezidenti pentru un salariu mai rasarit. Si sa nu ma ia nimeni cu "Dar vai, in strainatate rezidentii sunt respectati, salarii mari, viata.". Hai sa fim realisti. Da, studentii din Romania sunt printre cei mai buni din lume. Dar exista oameni care termina facultatea si prin alte tari si, intre un francez si un roman, angajatorul francez o sa isi aleaga compatriotul. Asa e cam peste tot. Ideea e ca trebuie sa renuntati la gandul unei familii/a unui copil  si a timpului liber pana la vreo 30 de ani.
  • O sa trebuiasca sa bantuiti printre cadavre in formol pana nu mai simtiti mirosul substantei aleia oribile. Vrei sa te faci terapeut? Hehe, la cadavre. Psihiatru? La morga cu tine. Poate la inceput o sa vi se para interesant - eu una sunt destul de scarbita de idee - dar probabil in 2-3 ani de practica pe din astia o sa vi se acreasca de ei.
  • Sa zicem ca reusiti sa terminati facultatea. Cine va angajeaza? Exista o droaie de doctori care trebuiau sa iasa la pensie acum vreo 20 de ani, dar inca se tin tare. Lumea merge la ei, ca na, experienta. E cercul ala vicios cu pentru a ma angaja imi trebuie experienta si pentru experienta trebuie sa lucrez. Si daca gasiti un post - astia tot bat campii la TV ca se straduiesc sa elimine doctorii in proces de mumificare pentru astia mai tineri - o sa fie ceva subred pana va faceti un renume. Ideea principala aici este ca va pierdeti tineretea pentru a va asigura o a doua jumatate a vietii mai tihnita.
  • Dupa ce v-ati gasit un job, se pune problema ca cel mai probabil o sa-l faceti toata viata. Nu-si permite nimeni dupa o facultate atat de mancatoare de timp si bani sa mai faca inca una. Nu are din ce. Si, dupa ce ca inveti ca apucatul 5 ani si faci practica inca 5 si lucrezi zi si noapte ca sa-ti demonstrezi valoarea inca 5 pe putin, stai pana la batranete in spital, in boala si suferinta. Mi se pare super deprimant sa vezi toate miile alea de bolnavi perindandu-se sontac-sontac pe holuri. Ok, asta nu se aplica la terapeuti, psihiatri, oftalmologi si alte specializari mai putin migaloase decat neurochirurgii sa zicem. Desi presupun ca daca tot va inhamati la munca asta satanica, nu vreti sa va faceti doctori de familie sau ceva.
  • E o tona de materie de retinut. Nu exagerez spunand ca doctorii stiu pe de rost teoria dintr-o biblioteca din aia cat un perete full de carti groase cat dictionarul. Trebuie sa invatati boli, medicamente, proceduri, organe, oase, fiziologie, etica medicala si inca multe altele. Chimie si biologie pana n-o mai puteti duce. Asta ne conduce la a doua intrebare.
2. Pot sa fac asta?
Aici e mai sensibil in sensul ca poate exista vointa, dar nu si putinta. Poate eu vreau sa fiu doctor dar am memoria unui pestisor auriu.

  • E nevoie de memorie. Puteti spune ca invatam logic, incercuim informatia esentiala si tot asa. Da, ok, invatati logic formulele la chimie. Nu si cele 5-6 denumiri ale unei substante, ca doar una e facuta conform unor algoritmi acolo. Da, invatati oasele dupa cum se leaga, dar nu si sutele de boli si medicatia pentru fiecare. Si cu incercuitul esentialului... ->
  • Pana se incepe practica si se invata cum stau de fapt lucrurile intr-un spital, sunt doi sau trei ani de teorie la nivel atomic si celular. Se pun bazele. Bazele astea trebuie clar tocite, nu ai prea multe optiuni. Iei logic ce apuci, faci corelatii cu ce stiai inainte, folosesti trucuri pentru a retine... Dar nu poti sa te descurci asa cu tot. Plus ca nu poti lasa totul pe sesiune pentru ca 1. e evident prea multa materie si 2. se primesc teme constant.
  • Daca esti slab de inima sau te enervezi usor, nu e de tine. Profii, impresionati de propria lor maretie, te trateaza ca pe un nimic si iti vorbesc corespunzator. Nu ai ce sa le faci, decat sa taci si sa inghiti sau... sa pici. Esti la mana lor, daca nu le place fata ta poti sa stii toata materia din lume, vor gasi o chichita cu care sa te afunde. O sa fii facut prost, incapabil, incompetent si o sa fii alergat de colo-colo prin spital ca na, esti junior, faci munca de jos mai intai.


Multi renunta dupa primii ani. Sunt prea multe materii, prea mult de invatat la fiecare, examene grele, somn mai deloc, unde pui ca esti obligat sa faci si un sport ca na, doctorii trebuie sa fie in forma ca sa alerge prin spital in caz de urgenta(I'm not even kidding). E o facultate super grea si trebuie sa ai mijloacele mentale si psihologice de a rezista oboselii, teancurilor de carti, profilor-doctori care te trateaza ca pe un gunoi si mai ales tuturor cazurilor cutremuratoare peste care poti da.
Eu nu vreau sa sperii pe nimeni aici. Postarea a fost inspirata de faptul ca niste colege de clasa s-au trezit ca vor la medicina, desi anul trecut nici prin cap nu le dadea asa ceva. Nu e asa usor, vrei la medicina si puf! iesi doctor. In primul rand trebuie sa treci de admitere. Apoi de cei 5 ani de facultate. Apoi de rezidentiat. (A mai fost inspirata si de faptul ca am o tona de chestii de invatat la biologie, deci evident trebuie sa-mi gasesc o alta ocupatie.)
Facultatea are, evident, si parti bune, dar nu le-am mentionat fiindca toata lumea se agata de ele si le uita pe cele mai proaste. Ca student ai ocazia sa mergi in fiecare departament, sa ajuti, sa faci practica pentru a-ti alege domeniul preferat. Ca rezident nu prea stiu ce avantaje ai, in afara ca na, faci ceea ce ti-ai dorit. Ca doctor consacrat, chiar daca satul de meseria ta, incasezi destul cat sa te tii pe pozitii, daca nu chiar mai mult.
Deci da. Daca va simtiti in stare sa rezistati in primii 10 spre 15 ani si daca sunteti siguri ca vreti asta, dati-i inainte. Eu va urez multa bafta.

28 septembrie 2014

Recenzie ♣ Copila stea, by Jerry Spinelli



Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. Din ziua în care apare la liceul din Mica, Copila-Stea Caraway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare. Îmbracă rochii lungi şi chimonouri, cântă la ukulele, râde şi dansează. Întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo Borlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care Copila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oamenii sunt schimbători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lumii nu sunt văzuţi mereu cu ochi buni. Îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune renunţarea la tot ce o defineşte.



Tin sa ii multumesc Sarei ca a laudat cartea asta in diferite postari, ca altfel n-as fi pus niciodata mana pe ea si ar fi fost tragic(desi eu n-as fi stiut asta).

La liceu din Mica nu se intampla nimic iesit din comun de obicei. De aceea, cand in prima zi de scoala toti elevii susotesc entuziasmati, naratorul nostru, Leo, se intreaba care e marea noutate. Raspunsul? Copila-Stea Caraway. Scolita acasa pana atunci, cu rochii lungi si fanteziste, un sobolan la purtator, o geanta mare cu o floarea soarelui, dar fara pic de machiaj, aceasta atrage atentia tuturor. Canta la ukulele, danseaza, pune intrebari ciudate, stie detalii despre fiecare om din liceu. E diferita, e speciala... E reala?
La inceput, Copila-Stea a reprezentat o adevarata revelatie pentru cei din liceu. I-a facut sa se redescopere, sa se bucure de viata si sa fie mai buni unii cu ceilalti. A fost un adevarat fenomen pe care era imposibil sa-l treci cu vederea. Apoi a venit invitatia de a face parte din echipa de majorete si... lucrurile au luat-o in jos.

Cartea e scrisa pentru copiii cu varsta de peste 10 ani - asta doar datorita micilor scapari de limbaj - si este, la prima vedere, adorabila. Copila-Stea e fascinanta. Leo e fascinat. E o poveste care incepe dragut si se termina... nici nu stiu cum sa zic. Realist, probabil.
In spatele povestii oarecum copilaresti, cartea aprofundeaza un subiect extrem de important si actual: ce inseamna sa fii diferit si daca mai poti, intr-adevar, sa fii altfel in zilele noastre. Mi-a amintit de ce mi-a spus un coleg de clasa acum nu mult timp: "Chucky *ok, a folosit numele meu real aici*, mai devreme sau mai tarziu tot o sa te inghita societatea". La inceput nu m-am gandit prea mult la ce a zis, dar apoi am inteles. Si am dat de cartea asta. Si m-am revoltat in interior, ca la exterior o faceam degeaba.
Societatea tinde sa elimine ce e diferit. Sa coboare oamenii la acelasi nivel, sa ii puna pe un pat al lui Procust de frica...cui? A schimbarii? La inceput, Copila-Stea e iubita. E spectaculoasa, proaspata, o aparitie incantatoare. Dar unica. Ea tine cu oamenii. Cu toti oamenii, ceea ce e o mare problema cand esti majoreta. Careva sa zica, unica-unica, da' hai sa nu sarim calul...
Leo e prost. Sau poate doar orb. El isi doreste o Copila-Stea normala fara sa realizeze ca i-ar omori tot farmecul cioplind-o dupa standardele celorlalti elevi. Leo tanjeste dupa normal, dupa societate si isi doreste lucrurile astea mai mult decat pe cineva care are potentialul de a-i aduce un strop de magie in viata. Ca multi dintre noi, care alegem comoditatea. De ce sa ne riscam sa facem ceva nou? Canapeaua e chiar aici...

Nu-i pot face o recenzie propriu-zisa acestei carti fiindca nu pot sa explic ce am simtit citind-o. Cu cat ma atasam mai mult de Copila-Stea, atat de nestiutoare si altruista si frumoasa din toate punctele de vedere, cu atat ii uram mai mult pe toti din jurul ei. Pe Leo cel mai tarziu, el a rezistat ceva mai mult tentatiei de a intra in rand cu ceilalti. Dar cand a facut-o, a tras-o si pe Copila-Stea cu el si inima mea de cititor nu-l iarta pentru asta.
Povestea e frumoasa si deosebita si trebuie citita si intoarsa pe toate partile dupa fiecare sens ascuns. La prima vedere poate parea genul ala de carte care apare tot mai des acum, cu o lume gri in care apare o minunata raza de soare hipsterish. Pentru mine cel putin nu e. Nu toate razele de soare au sobolani pe nume Scortisoara, ukulele si personalitati atat de frumoase. Asa ca merita citita.
*Voiam initial sa pun si niste citate, dar am realizat ca ar fi trebuit sa citez cam toata cartea, deci m-am abtinut. 
**Mr. Saguaro mi-a amintit de cactusul meu care e pe moarte :(


Nota: 5/5, CITITI-O omg

27 septembrie 2014

Suntem inconjurati de incompetenti sau Despre servicii in Romania

Relevant pentru ceea ce urmeaza: Eu stau in gazda in timpul saptamanii, fiindca liceele din oraselul meu nu m-au incantat si m-am dus in mareata noastra resedinta de judet pentru a ma scoli.

Aseara pe la 20:30 am ajuns acasa cu parintii, obositi ca dupa o saptamana de munca, dornici de o baie... Daca ai cu ce. Presiunea la apa calda era de parca n-ar fi fost deloc. Mama trebuia sa spele rufele *ca doar eu maine iar plec*, sa faca de mancare, in fine, treburi clasice gospodaresti. Masina de spalat nu pornea ca n-avea cu ce, apa fiind din parti... Haos.
Ca orice cetatean european cu drepturi, mama a sunat la compania de apa, dorind remedierea problemei. A zis ca n-avem presiune, a dat adresa, in sfarsit, tot tacamul procedural greoi. Dupa ce i-a explicat ca n-are ce consum sa fie ca suntem trei familii toate in bloc si ca nimeni n-are presiune, deci n-avem noi tevile bulite, mama a primit verdictul: "Nevasta-mea are presiune la apa". Pai bine, nene, noi mergem la nevasta-ta acasa sa facem baie? Intrebat daca nu poate trimite un meserias platit, de altfel, din banii cetatenilor, omul a zis ca nu e problema lor ce se intampla in bloc. Dar a cui sa fie, a sobolanilor de la subsol? Chiar niciun angajat sa nu fie disponibil? "Eu nu stiu, doamna, da' nevasta-mea are presiune la apa.". Facepalm.
Dupa amenintari ca sunam la mai marii companiei nationale, am primit o presiune de n-aveam ce face cu ea. Happy ending cum s-ar spune.

Baaa nu.

Dimineata, la gingasa ora 9, am fost trezita de vocea putiiin cam ascutita a mamei. De data asta presiunea la apa calda era asa mica incat nici nu mai curgea. Gentlemanul casatorit de seara trecuta fusese inlocuit de o suava doamna. Mama, gandindu-se ca poate de data asta s-or fi trezit angajatii, ca na, intre 9 seara si 9 dimineata e o diferenta, a intrebat daca nu poate veni cineva sa verifice."De unde sa-ti scot, draga, meseriasi, de la mine de-acasa?". Apai fi-ti-ar sa-ti fie de impertinenta, nu aveti pe nimeni sa se ocupe de apa la nenorocita de companie de apa? Pe ce naiba dam noi banii? In fine, cu putinul calm ramas, mama a anuntat-o pe cucoana ca nu ramane asa si ca poate cei de la Bucuresti au vreun meserias de trimis.
Cum-necum, in vreo ora din casa doamnei de la telefon iesisera vreo 7 meseriasi, care deschisesera canalul din fata blocului si se asezasera in jurul lui, privind concentrati. Cica sa te mai uiti la comedii... Cand le poti trai chiar tu... In fine, meseriasii nostri se uitau ca boul la poarta noua la gaura aia numita canal, apoi unii la altii... Hai, baieti, trageti la sorti, sa vedem cine intra.
Mama s-a asigurat ca seful lor ia la cunostinta vocabularul extrem de interesant al angajatilor. El a promis ca va lua masuri. Cum sa va spun, cred in promisiunea asta cum cred ca va lua Dinamo campionatul. In cateva minute apa era luata cu totul. In fine, a venit un nene la noi la usa, a explicat ca nu stiu ce lucrari ale primariei au spart o teava...  Mama i-a zis ca nu mai avem apa deloc. "Cum? Deloc-deloc? Pai de aia tipa doamna de la blocul vecin la noi ca nu mai are apa...". Sa vezi si sa nu crezi.
Dupa inca vreo jumatate de ora, a venit alt nene la usa. "Cu mine ati vorbit aseara... Imi cer scuze... Nu aveam pe cine sa trezesc si sa trimit... Acum nici nevasta-mea n-are apa...". Din fericire, in final s-a gasit unul mai curajos sa intre in canalul ala si sa repare teava si acum avem apa. Pentru moment.

Ideea postarii nu e atat lipsa noastra de presiune la afurisita de apa calda, cat serviciile in Romania. Ai o problema? Cui ii paaasa? Noi n-o putem rezolva, daca am putea n-am vrea probabil, dar pentru ca nu putem o sa-ti zicem si cateva de dulce, sa nu zici ca n-ai ramas cu nimic dupa ce ai apelat la ajutorul nostru. Si ne mai intreb de ce e tara in starea in care e... cu asa oameni, singura directie pe care o vad e in jos.


11 septembrie 2014

Desen ~ Ochi (WIP)

E inca work in progress fiindca nu ma prea pricep la gene si mi-e mila sa le fac prost si sa-l stric, ca e prima mea incercare de ochi colorat si na, e special pentru mine :))


9 septembrie 2014

De ce se fac noile generatii mai usor de ras?

Raspuns scurt: Internet.

Raspuns lung:
Pe vremea parintilor nostri nu existau retele de socializare, YouTube si alte prostioare din astea. Abia daca existau aparate foto prin tara. Deci, ca sa te faci de ras, trebuia sa aduni o multime alcatuita din cei mai barfitori oameni pe care ii puteai gasi si sa faci o chestie cu adevarat prosteasca. Saaau sa te saruti in public. Gg comunismu'.

Acum e mai simplu. Camera web, contul de Youtube sau Facebook si gataaa, prostia ta devine virala pe net. E trist ca plozii de 8-9 ani vad vloggeri populari - dar nu mai putin batuti in cap - facand tot felul de minuni si cred ca ii pot imita, ajungand sa faca videoclipuri cu colectii de machiaj furate din posetele mamelor, sa faca coveruri la tot soiul de melodii - inca astept un cover la ceva dubstep - desi sunt pe langa cu vocea, sa danseze si sa se ascunda pe sub mese... Si e si mai trist ca primesc mult hate ca feedback si ei nu pricep de ce. "De ce e Tequila populara facand asa ceva si pe mine ma injura X si Y pe net?"

Sunt satula sa vad copilasi netrecuti de 10 ani distribuiti pe tot internetul cu descrieri deloc magulitoare. Sa se rada de ei si, daca se prind de greseala, sa n-o mai poata repara, fiindca videoclipurile sunt deja salvate in sute de calculatoare si repostate. Sa ma gandesc cum si-au belit viitorul pentru ca vor ramane ani buni cu etichetele de pe net. Unii isi mai dau si numele real...*facepalm*

Ideea e ca Internetul le prezinta multe noi trenduri negative, gen hainele dubioase si nesimtirea vedetelor si notiunea gretoasa de #swag. De aia au atitudine bajetii de clasa a cincea care rad de tine tragandu-si nasul si se iau de oameni pe strada desi le ajung pana la cot. Totusi, netul le prezinta si unele chestii pozitive daca sunt facute corect, gen vloggingul, dar ce pretentii de vlogger sa ai de la un copil care abia a invatat sa scrie si sa citeasca cursiv?

Cred ca parintii ar trebui sa fie mai atenti cu ce fac plozii lor pe net. Sa ii impiedice sa se faca de tot rasul. Sa ii controleze cumva. Poate acum cativa ani n-ar fi fost cazul, dar generatiile noi o iau in jos si chiar au nevoie de restrictii ca sa n-o ia razna de tot. Fetitele cu unghii cu gel in culori neon si tricouri asortate cu buricul gol si decolteu adanc*desi n-au ce sa arate*, baietii cu sepci rap-style cu etichetele pe ele, copiii de clasa a patra care se cred bipolari... E trista realitatea.

Mai ziceti ceva daca puteti. Eu nu mai am cuvinte.

5 septembrie 2014

Chucky la dentist

Probabil nu sunt singura ghinionista careia i s-a intamplat ca, oricat de mult s-a spalat pe dinti de cand ii are, sa ii apara, totusi, o carie. Si probabil nu sunt singura uituca care tot zicand ca se va ocupa de carie, sa uite de ea.
Dar, in final, sa-si aminteasca.
Si asa m-am trezit eu nevoita sa merg la dentist. Ajunsa acolo, a mai si trebuit sa astept pana mi-a venit randul. Noroc cu mama, care m-a mai tinut de vorba. Odata intrata, doctorita m-a intrebat cati ani am, mi-a analizat caria si a zis cuvintele de care ma temeam cel mai mult. "Dap, e nevoie de anestezie."
Cine trece regulat pe aici stie de frica mea de sange. Si de ace. Care e destul de dubioasa, pentru ca depinde mult de circumstante in cazul sangelui. In cazul acelor, e la fel de prezenta si intensa mereu. Ma pregatisem, totusi, sufleteste pentru asa ceva, fiindca stiam ca e posibil sa fie nevoie de afurisita de anestezie locala.
- Ai mai fost anesteziata?
- Nu.
- Atunci trebuie sa verificam daca nu cumva esti alergica la anestezic.
Stiti cum se verifica?
Printr-o injectie.
In mana.
Pe langa vene.
Fucking yay.
Am zis ca nu se poate sa trec fix eu prin asta. Eu, care mi-am facut analizele de trei ori in viata, o data fiind bebelus. Eu, care de celelalte doua dati am lesinat. Am incercat sa ii explic doctoritei ca nu e cea mai stralucita idee, dar intre verificare si riscul de a intra in soc anafilactic, n-am avut de ales. Zis si facut, mi-am adunat toata puterea interioara, am intors capul si am intins mana. Au fost vreo 15 secunde agonizante, in urma carora am ramas cu o usoara senzatie de greata. Speram ca trece, dar nuuu, cum sa am eu norocul asta?
S-a inrautatit *dăăăăă*.
La inceput n-am mai vazut decat alb, apoi am inceput sa aud tot mai greu... In fine, daca detaliez poate vi se face rau si voua, deci ma abtin. Ideea e ca dupa 20 de minute agonizante mi-am revenit aproape complet. Nu eram alergica *yaaaaaay*, dar am bagat in sperieti pe toata lumea destul cat sa ma programeze pe alta data pentru rezolvarea adevaratei probleme.

Stiu ca probabil pana acum i-am ingrozit pe cei care au si asa frica de dentist, deci calmati-va. Problema in sine s-a rezolvat mult mai usor.

Ieri am revenit la cabinet, dupa o noapte in care visasem doar seringi si anestezii si ace in gura. Speram ca nu voi da bir cu fugitii/voi repeta faza de acum cateva zile, dar tremuram de frica si vederea seringii aleia metalice uriase n-a ajutat. Doctorita a aplicat in preajma maselei cu pricina un spray cu ceva anestezic mai slab si abia apoi a facut injectia (la care am stat cu ochii inchisi, tinand asistenta de mana). Nici n-am simtit-o. Nu stiu daca de la spray sau de la faptul ca doctorita chiar se pricepe sau de la amandoua, dar tot ce am simtit a fost o ciupitura vaga cand a bagat acul. In rest, nimic.
Ideea e, ca sa dau si sfaturi daca tot is patita, sa aveti rabdare. Cu cat injecteaza anestezicul mai lent, cu atat mai usor si mai putin dureros patrunde in tesuturi. Ati observat probabil ca gingiile sunt destul de tari, deci lichidul nu are pe unde patrunde daca e injectat prea repede. Deci da, rabdare.
Dupa ce anestezicul si-a facut efectul, zona a fost curatata, caria inlaturata si plomba pusa. Toata afacerea a durat vreo 30 de minute. Aparatele alea scot niste sunete usor deranjante, desi nu asa ascutite pe cat ma asteptam. Plus ca nu se simte nimic, decat poate o usoara vibratie cand se foloseste o anumita chestie al carei nume n-as sti sa-l dau. Singura senzatie pe care o veti simti overall va fi un gust nasol cand da cu ceva gel dubios albastru care trebuie scuipat la un moment dat.
Anestezia dispare dupa vreo 3 ore, timp in care gura e putin stramba si partea anesteziata + imprejurimile sunt amortite. Nu e ceva deranjant, doar neobisnuit, pentru ca nu exista un control deplin asupra muschilor respectivi.
Plomba se poate simti ciudat la limba initial, fiindca nu e la fel de neteda ca dintii adevarati, dar daca are dimensiunea potrivita, senzatia ciudata dispare in vreo zi-doua. Eu inca o mai ating din cand in cand, dar nu ma jeneaza in niciun fel. E chiar cute.

In concluzie, frica mea de dentist s-a dovedit nemotivata. Nu m-a durut nimic, nici in timpul interventiei, nici dupa ea si, in cazul in care va fi nevoie sa o repet - desi sper ca momentul asta sa vina cat mai tarziu, imi plac totusi dintii mei naturali - n-am sa ma mai agit in niciun fel inainte. Deci, pentru toti cei speriati de o vizita la stomatolog, stati linistiti. Sa va faceti 1000 de ganduri ca mine n-o sa faca decat sa va agite degeaba si sa va epuizeze. Eventual cereti sprayul ala inainte de anestezie - nu stiu daca toti doctorii il folosesc pe fiecare pacient - si tineti ochii inchisi. Se va termina repede si usor. Yay.


3 septembrie 2014

Recenzie ♣ Miss Peregrine (Miss Peregrine's Peculiar Children #1), by Ransom Riggs


O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.

O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insula izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-I va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.


Ma tot tin sa scriu recenzia asta de la inceputul verii, de cand am citit-o, si nu stiu ce ma tot opreste.
Jacob a crescut cu povestile bunicului despre un orfelinat cu copii speciali in care s-a refugiat in timpul razboiului, povesti sprijinite de fotografii ciudate. Crescand, Jacob a inceput sa-si piarda increderea in istorisirile bunicului sau, considerandu-le imposibile. Pana cand, intr-o noapte, Jacob isi gaseste bunicul mort in conditii misterioase si, uitandu-se imprejur, zareste o figura monstruoasa disparand in umbra. Inarmat cu dorinta de a afla ce a patit bunicul lui si cu ultimele cuvinte ale acestuia, baiatul porneste intr-o aventura care il va purta peste ocean, pe o insula aproape pustie, unde se ascunde un secret ciudat, chiar inspaimantator.

Ceea ce e deosebit la cartea asta - pe langa idee - e faptul ca pe unele pagini se afla fotografii care prezinta ori un personaj proaspat aparut, ori ceva legat de punctul in care se afla acum povestea. Mie mi s-au parut foarte potrivite si chiar au dat un aer special povestii. Toate fotografiile sunt alb-negru si, sustine autorul, vechi si deloc trucate. Caaam greu de crezut pentru unele dintre ele, dar cine sunt eu sa comentez?

Cartea are multa actiune, batand putin spre genul horror, nefiind totusi destul de infricosatoare ca sa se incadreze perfect in acest gen. Actiunea te prinde repede, descrierile sunt bine facute si te ajuta sa derulezi in minte ceea ce citesti, si, inainte sa-ti dai seama, ai terminat si esti in fata unui cliffhanger cat lumea de mare. Eu una n-am putut lasa cartea din mana pana cand am terminat-o. M-a intrigat cumva, desi a avut niste mici scapari peste care n-am putut trece prea usor. Mai multe despre ele, mai tarziu.

Ar trebui sa zic cine e Miss Peregrine acum, nu? Macar sa stiti cine e persoana care da numele cartii. Ei bine, Miss Peregrine este conducatoarea orfelinatului din povestile bunicului, orfelinat care - evident - e ceeeva mai mult de o inchipuire a batranului. Daca tot suntem aici, as mentiona si ca locuitorii orfelinatului, in frunte cu Miss Peregrine, sunt cu adevarat speciali. Deosebiti, cum se zice in carte.

Nu pot sa imi dau parerea cu prea multe lucruri fiindca as ajunge sa dau spoilere... Si doamne, sunt o gramada de spoilere de dat. Ma voi rezuma la a spune ca undeva in carte e implicata o bucla temporala, o chestie inteligenta bagata acolo ca sa dea sens intregii actiuni. Realizarea ei a fost cam slabuta, totusi, existand hibe si inconsecventa in efectul buclei asupra celor care traiesc in ea. O alta chestie nu neaparat deranjanta, dar cam twisted a fost faptul ca la un moment dat intre Jacob si o tipa apare clasica poveste de iubire, fapt ce nu m-ar fi deranjat daca inainte tipa n-ar fi fost iubita bunicului lui Jacob... Siii inca ceva, daca tot ma iau de tot ce m-a deranjat: numarul copiilor din casa. La inceput se zice ca ar fi o gramada, sau ma rog, se deduce, iar spre final se dovedeste ca sunt doar vreo 10.

Per total, mie mi-a placut cartea si astept sa apara si la noi al doilea volum, ca sa vad ce se mai intampla. Actiune este destula si catchy, exista o gramada de subploturi care la final s-ar putea sa se completeze ca piesele unui puzzle si la care trebuie sa fiti atenti... E o carte numai buna pentru cei carora le plac misterele.

Nota: 3.5/5

2 septembrie 2014

Spam sau Despre relatii superficiale (probabil partea I)


O sa vorbim astazi despre emailurile care intra in categoria spam. Stiu ca multi nu va uitati acolo, deci am sa va fac un rezumat cu ce gasiti daca va ganditi vreodata sa deschideti, totusi, folderul ala:
- reclama la ceva copii Rolex
- asigurari de sanatate dubioase
- chestii de pe Facebook, instagram sau alte site-uri dubioase de la domnisoare insistente, posibil cu numele de Adriana, probabil roboti cu virusii de rigoare in coada
- chestii gen videochat sau mai rau
- oferte pentru marirea jucariei (da, asa o sa o numesc in aceasta postare, so get comfortable with it)

Sa ne concentram pe ultimele, fiindca astea (+ cele de la Adriana) ma deranjeaza cel mai tare. De ce? Pentru ca SUNT FATA. Astia cu spamul lor stiu ca nu fac diferenta, dar tooootusi un minim de decenta...
Deci eu, ca fata, vazand aceste emailuri, ma decid sa iau atitudine. Cum? Exista doua metode simple ca buna ziua:
1. Iau pastilele si vad ce se intampla. Poate imi creste si mie o jucarie si, in caz de vreo despartire urata de cineva, continui pe cont propriu. Sau devin bisexuala ideala. Ca EA sa ma gaseasca MINUNATA de acum inainte.
2. Ma fac baiat si iau pastila ca sa am succes garantat. Altfel zis, ca EA sa ma gaseasca MINUNAT de acum inainte.

Chestia cu "she will find you WONDERFUL from now on" ma zgarie cel mai tare. E ca si cum o relatie se bazeaza strict pe dimensiunea jucariei. Ce conteaza personalitatea, calitatile morale, discutiile ce pot fi purtate? Aparentele sunt totul. Cu cat ai mai multa jucarie de bagat, cu atat faci gagica mai fericita. Cui ii pasa ca esti batut in cap si incapabil de a oferi suport moral sau conversatii cat de cat interesante?
Societatea asta... -.-

27 august 2014

Desen ~ Hanorăcel



Facut dupa poza dintr-un post anterior. Incerc sa invat sa desenez dupa imagini, ca pana la portrete propriu-zise mai am destul.


26 august 2014

Desen ~ Abstraaact

M-am decis sa ma tin de contul de deviantArt postand diverse chestiute pe el, in mare desene, pe care am de gand sa le pun si pe aici, dar si pe pagina de Facebook. Promovare ca la mama acasa.

Momentan pe deviant-ul meu e doar un desen, asa ca am sa il pun pe el aici. A mai fost si inainte, dar fac putina curatenie pe blog si... in fine, e mai complicat, ideea e ca asta e un fel de repost. Enjoy :3


Lauda + Blablableala

Voi incepe prin a ma mira ca boul de poarta noua de evolutia blogului meu in absenta mea. Semilaudandu-ma intre timp desi nu-mi inteleg meritele.
Bloguletul a atins candva recent 20 000 de vizualizari - visul meu de-o viata - si aparent chiar e vizitat de lume. Acum, motivul e un mister, pentru ca in vara asta am postat de vreo 5-6 ori chestii nu prea interesante. Si totusi, ultimele mele postari sunt ciudat de vizitate:

Daca ar fi si comentate... Sincer, cred ca toti bloggerii au boala asta cu comentatul. Feedbackul te ajuta sa afli ce le place cititorilor, ce vor de la tine, ce ar trebui sa schimbi. Vizualizarea iti arata ca figurezi in sfarsit pe motoarele de cautare.

Apoi, in ultimele doua zile am avut o avalansa brusca de vizualizari:

Mi-a fost hackuit contul? Au aparut nuduri cu Mr. Bean pe blogul meu? A figurat brusc pe vreun site necurat accesat de mii de disperati zilnic? N-am sa stiu niciodata.
In alta ordine de idei, si pozitia in ZeList (o chestiuta care de obicei imi face nervi) a blogului a crescut cu vreo 4000 de pozitii. Yay!
*lauda incheiata*

Deeeeci saptamana trecuta am fost intr-o adorabila excursie de 8 zile prin Europa centrala, excursie castigata la un concurs marsupial pe care il iubesc. Excursia a fost cu atat mai reusita cu cat stiam deja unele persoane, iar pe altele le-am cunoscut si am legat cateva prietenii dragute. Faptul ca Guga si кот au fost acolo a fost doar un bonus de vreo + 9000. As da detalii, dar nu ma simt in stare. Nici parintilor nu le-am putut baigui ceva mai mult de un "genial" inainte sa adorm ca Frumoasa Adormita, cu scurte pauze de masa. Anyway, e o experienta pe care as vrea sa o retraiesc cat mai curand si pe cat mai mult timp. De neuitat.

M-am pomenit ca tot omul normal(nvm sunt unica) cu varfurile rooooz in excursie, spre incantarea oamenilor care imi atingeau parul si zambeau si ziceau ca "stii, e roz" pentru ca eu sunt vampir si nu ma vad in oglinda. Amuzant e ca, plecarea fiind noaptea, eu chiar nu m-am vazut inainte. Poate am sa fac o postare separata cu aventura mea legata de decoloratul si nuantatul parului pe care l-am chinuit ca la carte in vara asta.
Btw, acum e portocaliu la varfuri =))

C'est moi à Sanssouci.
Cu un hanorac de doua ori cat mine.
Funny days.

Stiti listele alea cu "ce fac eu vara asta"? Eu le fac de cateva veri. Daaaar am realizat ca sunt inutile. E ca si cum ai baga scoala peste vacanta, ca si cum ai incerca sa fii ordonat si sa planifici totul fix in perioada in care se presupune ca esti liber. Te limiteaza cumva. Deci de la anul ma las de ele. Nu vreau sa simt ca o vara frumoasa nu este completa datorita omiterii indeplinirii unor teluri care, in final, nu sunt relevante pentru fericirea mea. Da, poate m-ar ajuta pe viitor, dar m-ar impiedica sa ma bucur de un prezent destul de important. 
Am avut realizarea ca *VIRGULA pentru grammar nazis* cresc. Liceul o sa se duca, statul pe aproape de parinti o sa se duca si cine stie pe unde o sa ajung la universitate si, mai incolo, pe unde voi munci si imi voi face o familie. Asa ca incerc sa ma bucur de momentele din ce-a ramas din copilarie, pentru ca probabil o sa tanjesc dupa ele mai tarziu. 

Iesiiiiiiind cu tractorul din zona nostalgica, vara asta a fost neproductiva si in majoritate tristuta. Bine ca a compensat saptamana trecuta. Cum a fost vara voastra? Cu ce va puteti mandri/rusina/idk ceva acolo?

Tags - Summertime Madness & Behind the blog

Am lepseee de facut yay. Nici ca din ele e alcatuit blogul meu in ultima vreme. Anyway, le voi face pe ambele in aceeasi postare si dupa am sa va zic vreo doua chestii despre vara mea, pentru ca why not?

Summertime madness


Primita de la Leontina, care si-a propus sa ma umple de taguri :))


1. Arată o carte cu o copertă care să inspire vara! de exemplu: soare, mare etc.

Asta imi pare fresh si vesela, plus ca Alona straluceste ca soarele in ea.

2. Alege un loc fictiv care ar fi destinația perfectă pentru vacanța de vară.
O sa fiu cliseica si o sa spun ca lumea vrajitorilor din Harry Potter ar fi draguta pentru vacanta. Mai inveti o vraja, te mai balacesti cu sirenele...


3. Ești pe cale să zbori cu avionul până la locul tău de vacanță. Ce carte îți iei cu tine care să dureze întreg zborul? 

Zborul se presupune ca nu ar fi prea lung, deci mi-as lua Trei intr-o barca (fara a mai socoti si cainele), de Jerome K. Jerome, ca sa scap odata de ea. Tema la romana *sigh*


4. Ai un caz de summertime sadness, ce carte veselă alegi pentru a-ți reda zâmbetul pe buze? 

Douasprezece scaune. Are un umor usor sec, n-am terminat-o, dar mi-a dat o stare de bine extraordinara inca de la prima pagina, care e absolut geniala.


5. Ești pe plajă singur/ă, ce personaj fictiv ai vrea ca și companie (beach babe, if you know what I mean)? (puteți alege mai mulți)

Printul Maxon din The Selection, ca tot l-am visat intr-o noapte si seamana oarecum cu cineva la care tin foarte mult. Cred ca e singurul personaj pe care l-am visat vreodata in afara de cele din cartile la care lucrez. Ceea ce imi aminteste sa il mentionez pe dragul de Alex, despre care n-am mai scris de un an si ceva. I still love you, cutie :3


6. Pentru a-ți asorta înghețata vrei un icy cool sidekick. (n-am idee cum să traduc asta ca să aibă sens) Ce personaj sidekick alegi? 

O traducere ok ar fi aghiotant, ca suna misto. Aghiotantul meu ar fi probabil Usui din Kaichow Wa Maid-Sama (merg si din astia din anime-uri, right?). Mare om, mare caracter Usui asta.

Also, hot as fuck.

7. Împarte atmosfera de vară! Cui îi dai tagul mai departe? 

Tuturor. Sunt darnica azi.




Behind the blog

Leapsa primita de la Leontina & Mich (comboooo).

Regulile sunt simple:
Trebuie să răspunzi sincer.
Trebuie să iei imaginea tag-ului si s-o încorporezi în postarea ta.
Tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți.


Acum cerintele, vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe, dar minim 4) lucruri pe care vrei tu să le știe lumea.

1. Din ce oras esti?
*eu incercand sa-mi tin identitatea macar oleaca secreta* Buzau, fratilor, Buzau.

2. Cati ani ai?
15 ani, 11 luni si mi-e lene sa calculez si restul.

3. Care e mancarea ta preferata? Dar dulcele preferat?
De mancare preferata nu ma pot decide, pentru ca sunt multe, de la traditionalisme gen mamaliguta cu branza pana la pizza, presarate cu musaca si McWrap.
Dulcele preferat e... chestia asta(am gasit saptamana trecuta in Germania si am intrat in hiperventilatie de fericire, ca pe meleagurile noastre mai greu gasesti din astea):

4. Care e cel mai mare vis al tau?
Nu cred ca pot alege un singur vis, deci am sa spun ceva care le implica pe toate: sa fiu fericita.

5. Cea mai mare frica a ta este: 
Sangele. Nu mi-e frica de esec, de serpi, de inaltimi(decat oleaca), dar daca imi arati sange sau vene, imi atingi venele, imi vorbesti despre asa ceva... Iti lesin in brate.

6. Care este citatul tau preferat, dar motto-ul?
“You know what’s really, powerfully sexy? A sense of humor. A taste for adventure. A healthy glow. Hips to grab on to. Openness. Confidence. Humility. Appetite. Intuition. … Smart-ass comebacks. Presence. A quick wit. Dirty jokes told by an innocent-looking lady. … A storyteller. A genius. A doctor. A new mother. A woman who realizes how beautiful she is.”
― Courtney E Martin

Motto n-am, desi - ironic - ma ghidez dupa extraspamatul yolo. Hai sa il punem totusi intr-o forma mai frumoasa: Carpe Diem. Cu dedicatie pentru Robin Williams (RIP, o, captain! My captain! You will be missed.)

7. Aici o (sau mai multe) intrebare/i pusa/e de cititorii tai, revin-o cu un edit.
Intrebati si vi se va raspunde. Cred. Jk intrebati cu incredere.
De la Mich:
Intrebare 1: Daca un unicorn plin de confetti ar veni la tine si ti-ar spune sa nu mai mananci nutella pentru ca maine ploua, l-ai asculta si te-ai catara in copac sa-l intalnesti pe Alex Turner, chiar daca pamatuful e plin de praful portocalei mov?
Raspunsul este evident burete triunghiular portocaliu. Unde va e originalitatea?
Intrebare 2: O sa te uiti la 50 Shades of Grey de ziua indragostitilor? :3 
In primul rand se poate ca premiera sa fie de Ziua Indragostitilor doar in SUA, in al doilea rand se poate sa fie +18. Daca astea sunt indeplinite si nu apare nici pe net atunci, nu ma uit. Daca vreuna nu e indeplinita...hihi.
De la Madeline McKaler:
Ai spus ca nu iti place sangele si tot ce tine de el. Ce parere ai de cartile/filmele cu vampiri ?
Nu sunt o mare fana a lor, dar sunt capabila sa le citesc. Ma deranjeaza mai mult sa vad sangele sau sa aud/citesc despre el la modul medical, daca Edward se hotaraste sa suga sangele proastei asta nu prea-mi da fiori.

Si acum chestii despre mine, altele - probabil, nu verific - decat cele de la rubrica... nu veti ghici... Despre Mine *artificii*.
Abia ce am fost in cea mai epica si cute excursie ever. Nu ca m-ar fi impresionat in mod deosebit ce am vizitat, dar stiti cum se zice, oamenii fac locul. Heeei, кот! Heeei, Guga!
In zisa excursie am avut varfurile rooooz si toata lumea a avut grija sa ododoseasca pe marginea a cat de rooooz sunt. Also, am invatat niste cuvinte in rusa :3
Am de citit si comentat 5 carti ca tema de vacanta la romana. Din pacate nu carti la alegere, ci carti dintr-o lista. Plictisitoare lista. Trebuie totusi sa ma apuc de ele, fiindca sunt lungi si vacanta se duce si am chestii de facut la fizica si chimie si si si... de ce nu e vacanta 9 luni pe an si scoala 3?
Aia din poza de profil sunt eu, yay. In varianta hipsterizata de skillurile mele in Photoshop, bineinteles. Nu era sa incerc sa imi ascund identitatea si sa imi pun o poza mare si lata cu fața la profil.
De ieri - mult timp - am hotarat sa experimentez cu stilul realist la desen. 
Atatea nimicuri <3

Dau leapsa mai departe cui nu a facut-o inca, daca a ramas cineva mai intarziat ca mine.

3 august 2014

Tag - Summer in a Bag of Books


Reguli:
- selectaţi în tag cărți citite recent (în ultimii 1-2 ani)
- incorporaţi în postare imaginea tag-ului
- dați tag-ul mai departe 


Thanks, Leontina! Tu tii cumva blogul asta viu :))


1. Drumul către mare: o carte pe care ai așteptat de mult să o citești.
Harry Potter. Lumea citea, fangirluia, desena, cita, si eu eram intr-o ceata totala.


2. Răsărit de soare: cartea la a cărei lectură abia așteptai să te întorci după ce te trezeai dimineața.
Tunele. Fiecare carte din serie. Daca nu o dadeam gata intr-o zi, imi aminteam toata noaptea ce citisem si a doua zi ma reapucam de cum deschideam ochii.


3. Apus de soare: o carte pe care ai stat să o citești noaptea.
Magazinul de sinucideri. M-am apucat de ea seara si am citit-o pana destul de tarziu.


4. Perla din scoică: o carte de la care nu aveai mari așteptări, dar pe care ai considerat-o excepțională după ce ai terminat-o.
Mic dejun la Tiffany. O luasem la intamplare si nu ma asteptam deloc sa imi placa atat de mult incat sa ajunga pe lista de preferate.


5. Arsură de soare: o carte care te-a enervat rău, cu care ai avut o experiență neplăcută.
Eugenie Grandet. Urasc sa fiu silita sa citesc carti pentru scoala, iar romanul asta nu mi-a schimbat deloc sentimentele. Se vrea a fi psihologic. Nu ii iese. Pare rau, Balzac.


6. Valurile mării: o carte care a fost multă vreme pe val și care ți-a plăcut și ție.
Divergent. Doar primul volum mi-a placut, si inca mult. Ideea era originala, actiunea din plin si plot twisturile erau bine gandite. Din pacate urmatoarele carti din serie nu au fost la fel de bune.


7. Caniculă: o carte care ți-a dat bătăi de cap, pe care ai citit-o greu.
Stapanul Inelelor se pune chiar daca inca trag de ea? Nu ma pot convinge sa continui sa citesc, are scrisul micut si te baga din prolog in denumiri si locuri si creaturi si se face o varza totala.


8. Briza mării: O carte simplă, pe care o consideri lectura ideală pentru vacanță.
Naluca si Naucul. Nu are vreo teorie foarte deep, dar actiunea te prinde si e si amuzanta.


9. Bronz: o carte care a lăsat o amprentă asupra ta.
De veghe in lanul de secara clar. E prima carte pe care o recomand oricui intreaba "Ce sa mai citesc?". Nu ca ar fi multi curiosi...


10. Vacanța de vară: o carte care ți-a plăcut mult, dar apoi ai regretat că ai terminat-o așa repede.
Miss Peregrine, ca tot am citit-o vara asta. E tare draguta, putin incalcita, dar finalul m-a lasat in suspans si astept urmatoarea carte din serie. Poate ii si termin recenzia anul asta.


Oricine poate lua leapsa, desi la cat sunt de intarziata, probabil e luata deja de toata lumea :3

8 iulie 2014

Vacanta - Gif post

Cand incepe vacanta...

Cum crezi ca o sa fie...

Dupa doua saptamani...

Prietenii pun poze cu modul in care isi petrec ei vara...

Reactia ta...
.
.
.

Incerci sa iesi in lume...

Mergi la piscina...

La petreceri...

In parc...

... dar abandonezi curand ideea...

... si te intorci acasa.

Si continui sa astepti ca ceva epic sa se intample.


...sau cel putin asa e la mine pana acum

3 iulie 2014

Social media book tag

Leapsa noua, yay! Thanks, Leontina 
Fiecarui site de socializare ii corespunde cate o carte, dupa cum urmeaza:

Twitter - Cea mai scurtă carte dintre preferatele tale
Mic dejun la Tiffany clar. N-am cuvinte sa descriu cat de mult imi place cartea asta, desi are doar 192 de pagini micute si cu scris mare.


Facebook - O carte pe care toată lumea te-a presat să o citești
Ummm... Harry Potter? Stiu ca eram deja a saptea si n-o citisem si majoritatea prietenilor erau absolut oripilati de ignoranta mea. Acum inteleg partial de ce, desi nu e ataaat de geniala seria.
Acum sunt presata sa citesc Stapanul Inelelor, dar nu am trecut seria asta fiindca n-am citit-o inca.


Tumblr - o carte pe care ai citit-o înainte să fie cool
Probabil Shatter Me sau Spulbera-ma, cum vreti voi sa ii ziceti. Jur ca fandomul chestiei a aparut peste noapte si cam degeaba, pentru ca, in umila mea opinie, cartea asta nu e mare lucru.


Myspace - O carte despre care nu îți amintești dacă ți-a plăcut sau nu
Era o carte primita ca premiu prin clasele primare, Legendele tarii lui Vam, pe care am citit-o de doua sau trei ori, dar nu sunt sigura ca mi-a placut. Probabil am s-o mai iau odata la mana candva. E cu ceva mitologie dubioasa de prin partile noastre si cred ca s-a cam inspirat din mitologia greaca, dar na, fiecare cu priceperea.


Instagram - O carte care a fost atât de frumoasă încât a trebuit să îi faci o fotografie
Nu cred ca am vreo fotografie cu o carte facuta fiindca era cartea frumoasa. Adica, ma rog, coperta, ca probabil la ea se refera cerinta. Totusi, sunt indragostita de copertile cartilor seriei The Selection, dar nu varianta romaneasca. Sunt adorabile si le-as vrea in biblioteca.
Sunt fabuloaseeeeeee


YouTube - O carte care ți-ai dori să devină film
Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele  Tunele Tunele Tunele Tunele Tunele 
Iubesc seria asta si se tot zvoneste de 100 de ani incoace ca se vor face filme dupa ea... Dar nu se mai fac. Cred ca ar iesi geniale, cartile sunt pline de actiune si oamenii care se ocupa cu efectele speciale ar avea mana libera sa faca tot felul de artificii dragute.


Goodreads - O carte pe care o recomanzi tuturor
As zice Tunele iar pentru ca e asdfghjkl, dar pentru diversitate, o sa recomand totusi De veghe in lanul de secara pentru ca e foarte frumoasa, nu prea lunga si se pliaza foarte frumos pe sufletul adolescentilor.


Leapsa poate fi luata de oricine. Sharing is caring! ^^

Ti-a placut? Transmite mai departe!