30 iunie 2013

Cand dai examenele...

Tot anul esti


Cu o saptamana inainte de examen te prinzi ce se intampla


Si incerci sa recuperezi...

... dar esuezi lamentabil

In ziua primului examen esti


Iar dupa ce termini, iesi din scoala

Te intorci pentru al doilea examen...

... si vezi subiectele

Dar nu te lasi batut

Cateva zile trebuie sa astepti rezultatele...

... si vine momentul in care mergi sa vezi daca s-au afisat

Te prezinti in curtea scolii...

... si realizezi ca rezultatele n-au aparut inca

Apoi, dupa cateva ore, cineva apare cu foi

Te cauti pe lista cu disperare...

... si descoperi ce note ai luat

Cei care au luat note mari sunt in interior ceva de genul

Iar in exterior...

Iar cei cu note mai mici ii privesc...

... si se gandesc ce sa le faca

Dupa muuult timp, se afiseaza repartizarile pe licee...

Si unii realizeaza ca au intrat unde voiau

Iar altii nu.

Dar macar toti au scapat de gramatica si geometrie in spatiu 4 ever

Si a venit vacanta!

* Megapostare cu GIFuri, yaaay! Simteam nevoia sa mai fac o de-asta, mai ales ca am strans toate GIFurile din computer si am vreo 1600 si ceva*
A venit vacanta, gata cu examenele - 9.9 la romana si 10 la mate, daca exista persoane interesate -, relaxare totala. Cei de a opta, ce ati facut?

23 iunie 2013

Lucruri ciudate achizitionate de pe eBay

Vorbeam ieri cu un amic si mi-a adus la cunostinta faptul ca un om si-a vandut viata pe eBay, oferind cumparatorului casa, masina, jobul, numele, hainele, tot tot tot si... plecand. Nimeni nu stie unde. Oricum, auzind asta m-am gandit ca probabil multe alte lucruri pot fi vandute pe net, din moment ce lumea a devenit atat de ciudata. Uitati ce am gasit:

~ 4 tipi s-au vandut pentru un weekend plin de distractie, bere si snacksuri pentru extraordinara suma de 1300 $. Cine i-a cumparat... asta n-o mai stiu si nu garantez ca vreau sa aflu de ce si ce au facut ei in weekendul ala.

~ Cineva a vandut sensul vietii - pe asta tot de la amicul am aflat-o - pentru o suma de... brace yourselves... 3.26 $. O avere pentru sensul vietii de care, again, nu stiu ce s-a ales in final. Desi avand in vedere suma exorbitanta presupun ca noul proprietar a fost foooarte fericit cu achizitia, chiar daca a fost complet inutila. Macar s-a putut lauda in cercul de prieteni: "Fratilor, mi-am cumparat sensul vietii acum cateva zile. Sunt tare sau ce?"

~ Un om a gasit o zana moarta si a vandut-o pentru 300 $. De ce ar cumpara cineva o zana moarta si, mai ales, de unde stiau ca e o zana? Pai nu stiau, dar probabil doreau un cadou special pentru copii. Si ce sa le ia? Un schelet de ceva ce ar putea fi o zana! Yaaay!

~ Bridgeville, California, a fost vandut de vreo 3 ori pana acum. Mi-e mila de bietii locuitori, probabil ca nici nu apuca sa se acomodeze cu noul proprietar si sunt vanduti iar. Ma intreb care sunt procedurile pentru a cumpara un oras. De pe eBay. Si cu ce drept poti vinde fuckin orasul plin de oameni unui strain random.

~ Un pahar pentru shot-uri cu poza celor de la Nickelback pe el. Din nou, de ce ar cumpara cineva asta? Nu are logica. Daca vrei sa bei, eu spun ca nu o faci pentru pahar, ci pentru bautura. Desi fiecare are motivatiile lui si, dupa un fum din cine stie ce dubiosenie, poate ca cei de la Nickelback - care canta ok, n-am nimic cu ei, doamne fereste - incep sa sopteasca secrete esentiale ale vietii din poza de pe pahar. Ca-n picturile de la Hogwarts.

~ Invizibilitate. Da, ati citit bine. Cineva s-a gandit sa vanda invizibilitate pe eBay. Daca a avut succes sau nu, asta n-o stie decat figura stranie din intuneric care se bucura de noua achizitie.

Voi ati mai auzit de chestii traznite achizitionate de pe net? Care ar fi?

22 iunie 2013

The Elite(The Selection #2), by Kiera Cass

Remarcati ca n-am zis "Recenzie". Pentru ca nu va fi. Am de gand sa spun cate ceva despre cartea asta si sa fac presupuneri peste presupuneri, deci daca n-ati citit-o, mai bine nu va clatiti ochii cu ce am eu pe aici.

Toate recenziile citite despre cartea asta au fost negative. Niciuna pozitiva, dom'le, niciuna. Asa ca mi-am zis sa fiu eroina zilei si sa citesc si eu cartea. Zis si facut, m-am pus pe treaba, am terminat, apoi m-am holbat la un perete timp de aproape jumatate de ora, gandindu-ma daca sa arunc sau nu cu telefonul de tot ce prind prin casa. Si nu pentru ca ar fi fost o lectura groaznica, ci pentru ca lasa in urma o gramada de intrebari.
Toate recenziile pe care le-am citit inainte s-au canalizat pe cat de oribila a fost America in relatia cu Maxon si, respectiv, Aspen. Si, intr-adevar, daca privesti volumul asta numai din punctul de vedere al deja clasicului triunghi amoros, o sa ti se para urat. Dar nu asta e esenta cartii asteia. Cati s-au concentrat pe atacurile rebelilor si pe istoria tarisoarei aleia atat de tinere? Va zic sigur ca putini, pentru ca "atacurile au fost vreo doua doar ca sa fie, nu s-a aprofundat nimic" si alte motive pe care le gasiti oriunde. Dar nu e chiar asa.

Mentiuni: 1. Sunt team Maxon pana la moarte, explic si de ce mai incolo.
2. Unele presupuneri se vor baza si pe faptul ca aceasta serie a fost inspirata din Jocurile Foamei.

Maxon a putut parea un nemernic de vreo 3 ori in cartea asta. Dar, de fiecare data, s-a dovedit ca avea un motiv intemeiat pentru ceea ce a facut. Pentru ca asa a vrut autoarea sa construiasca personajul: un print neinteles, cu probleme personale mari, care nu greseste niciodata. Si, pe langa asta, prin ultimele capitole devine cu 1000% mai badass si mai sexy, schimbandu-si imaginea din prima carte, unde parea mai degraba feminin. Maxon a vrut si a reusit cat de cat sa fie un personaj tragic, ce cauta iubire si intelegere.
America a fost, intr-adevar, mai schimbatoare decat vremea in cartea asta. Practic, de fiecare data cand vorbea cu unul din baieti, era de partea lui. La un moment dat probabil ca nici ea nu s-a mai inteles si a zis "Fuck it, cine naiba sunt?". Personajul ei a fost aproape la fel de enervant ca si Celeste - care e in poveste cu scopul de a enerva, let's face it - si a avut profunzimea unui copil rasfatat. Dar a trebuit sa vad totul prin ochii ei, deci m-am adaptat.
Atacurile rebelilor... astea sunt mai complexe. Cine a citit va spune: au fost doua, ce e complex in asta? De fapt, daca privesti de la suprafata, chiar ti se va parea ca toate rebeliunile astea nu duc nicaieri. Si totusi... E clar ca cei din nord - cel putin - banuiesc ce e in neregula cu istoria tarii si vor sa scoata adevarul la suprafata. Cei din sud vor si ei asta, dar vor sa treaca la actiune, schimband organizarea tarii cu forta. Iar cei din Noua Asie au cu siguranta si ei o legatura cu asta. E clar ca istoria tarii a fost alterata si modificata pana n-a mai ramas nimic original din ea. E si mai clar ca toate clasele alea sociale nu aduc decat greutati in viata oamenilor si ca trebuie sa se scape de ele. Cum? Prin revolte! Si cine vrea sa scape de ele? America! In direct! In fata intregii. Populatii. A. Tarii.
E evident ca America are sprijinul rebelilor, al Italiei si as merge pana la a crede ca ii are drept aliati si pe cei din Noua Asie, desi nu stie inca asta. Rebelii o vad ca pe un simbol al lor, o persoana capabila sa-si impuna ideile in familia regala si sa schimbe in sfarsit ceva. Actuala regina nu poate, fiind in umbra regelui. Maxon ar vrea, dar tot regele trage sforile si in cazul lui. Omul ala era un nenorocit de la bun inceput, dar in ultimele capitole a devenit muuult mai rau decat imi puteam inchipui. Vreau sa moara si probabil asta se va intampla.
De-abia astept sa apara ultimul volum al seriei, unde se va lamuri complet problema istoriei tarii si va avea cu siguranta loc si un razboi de proportii, care sa aduca lucrurile pe fagasul normal.
Ceva predictii:
Evident, Maxon va afla de America si Aspen, chiar daca acest cuplu interzis va fi terminat de cand lumea. Si va trebui sa-i pedepseasca intr-un fel. America va pierde complet increderea si asa fragila a printului, in timp ce atacurile rebelilor vor spori. May o sa moara in cadrul unei revolte prin provincii. America va constientiza puterea pe care o are asupra maselor si va lua situatia in propriile maini. Eventual, Maxon va deschide ochii aia pampalai ai lui si n-o sa mai fie sacul de box al lui taica-sau, alaturandu-se rezistentei. O sa fie un razboi de proportii, in care clasele sociale superioare vor lupta cu rebelii din sud, nord si cu clasele inferioare. Pentru a castiga suportul mai multor oameni, sper ca jurnalele fondatorului tarii vor iesi la iveala si, chiar daca vor fi distruse inainte sa fie prezentate public, presupun ca lumea va crede totusi adevarul. Pana la urma sunt multe lucruri care se leaga acolo. Regele va fi detronat si se va reveni la un regim democratic. Maxon ramane cu America si Aspen cu Lucy(Pe bune, cu Lucy. Era obvious la un moment dat ca astia au ceva unul pentru altul).
O variabila ar fi plecarea Americai de la castel. Daca pleaca, Maxon probabil o va cere in casatorie pe Kriss(nu cred totusi ca vor si face o nunta, autoarea nu pare genul care sa se complice chiar atat), iar daca nu, cererea in casatorie pentru roscata noastra va fi dezaprobata de cei puternici(in frunte cu regele ala afurisit pe care sper ca-l omoara si-l atarna drept trofeu pe undeva) si aprobata de cei slabi(care sunt mai multi, mehehe), care ii vor sari in ajutor.

La cartea asta nu mi-a placut faptul ca lasa la iveala foarte putine detalii despre rebeli - practic, We are coming si reverenta tipei aleia sunt singurele indicii -, despre situatia din Noua Asie - si despre locul unde au fost regele si printul in deplasare, ca acolo sigur nu s-au dus - si despre celelalte tari, exceptand, poate, Italia,  care tine in mod evident cu America. Ma intreb cum se va folosi ea de asta si cine va conduce tara dupa ce toata organizarea pe clase va fi distrusa.

Cam atat de la mine, desi cred ca as mai fi putut abera destul pe tema asta. Pentru cei care au citit cartea, ce parere aveti? V-ati gandit la cartea asta ca la un romance sau ati privit si mai departe de triunghiul Maxon - America - Aspen? Ce credeti ca se va intampla in volumul 3?

A venit vacanta

Pentru titlul postarii oscilam intre "A venit vacanta" si "S-a terminat scoala", dar am zis ca macar inceputul a ceea ce voi spune ar trebui sa fie optimist, asa ca am ales prima varianta. Acum multi dintre voi s-ar intreba "care e partea negativa a finalului de an scolar?" si si-ar raspunde singuri "probabil ca examenele". Nope.
Problema mea cu clasa a opta nu e legata de examene (desi am ceva emotii si pentru ele). Ceea ce ma deranjeaza e faptul ca ma despart de colegi si ca sfarsesc abrupt o etapa de o importanta uriasa in viata mea. Probabil nu sunt singura care constientizeaza ca am petrecut in generala mai bine de jumatate din viata, ca am crescut in scoala aia si ca majoritatea amintirilor mele sunt legate de ea. As putea sa ma plimb prin cele doua cladiri cu ochii inchisi si tot as nimeri unde as vrea. I-am cunoscut pe toti: elevi, profesori, restul personalului scolii. Am luat parte la tot felul de activitati, am legat prietenii, am invatat extrem de multe lucruri si am ajuns sa consider scoala a doua familie. Si acum? Plec la liceu, unde nu mai stiu pe nimeni. Ma despart de un loc care a devenit o parte din mine, o despartire brusca si nu extrem de dorita.
Pe colegi ii stiu de 8 ani. Ii cunosc pe fiecare, cu bune si cu rele, si am amintiri cu toti. Cu unii din ei as fi putut fi sora la cat de bine ne-am inteles. Fiecare din noi s-a dezvoltat in colectivul asta, ceea ce face despartirea urata. Urata de tot.
N-am plans si n-am avut cine stie ce emotii ieri, la premiere. Ce se spunea prin statie nu se auzea, au venit doar vreo jumatate din cei din clasa, totul a fost pe graba. Nu s-a putut spune ca am pasit pentru ultima olara pe poarta scolii, fiindca examenele se apropie cu o viteza infricosatoare. All in all, ziua de ieri n-a fost speciala. Si totusi, simt un gol interior, o bucatica lipsa, care s-a detasat odata ce am realizat ca nu mai e scoala mea, locul in care ma simteam in largul meu cunoscand atatia oameni, hoinarind prin clase si cantand prin curte. Acum e a doua casa a celor mici, care mai au destul timp sa se acomodeze si sa se bucure de tot ceea ce eu as vrea sa retraiesc, dar nu mai pot.
La toamna migrez spre alta casa, in care voi sta insa doar 4 ani. Sper sa fie bine, mi-am cladit sperante mari care depind de felul in care am sa ma acomodez. Sunt o fire prietenoasa si-am sa fiu inconjurata de tineri ca mine, deci totul va fi in regula. Cel putin asta-mi repet de 10 ori pe zi, alaturi de vesnicul "Vreau la liceu", care pare a fi formula ce ma ajuta sa ma despart mai usor de generala. Nu sunt complet sincera cu mine, dar mi-e mai usor asa.
N-am sa mai merg la scoala cu obisnuitii colegi, luand-o pe un drum la dus si pe altul la intors pentru ca asa ne-am obisnuit. N-am sa mai stau in ultima banca alaturi de Mich, razand, fangirluind si certandu-ne. Nici pe Blanket si Googga n-am sa le mai vad atat de des, fiecare mergand in alta parte la liceu. Ne imprastiem, ne ducem care incotro ne cheama vocea aia care ne tot sa sfaturi in viata. E ceva normal si ciudat totodata, sa-i vad pe toti plecand pe drumul lor, separati, nemaifiind fragmente ale aceleiasi povesti de clasa.

Am sa pastrez cravata. Si carnetul, desi se va dezintegra singur la starea in care e. Am sa-mi iau camasi albe din plin si, cand voi reusi sa fug de la ore, am sa iau trenul si-am sa revin in generala, sa mai fiu macar o ora eleva domnului profesor de istorie, a doamnei profesoare de fizica sau a celei de biologie. Am sa ma imbrac de parca locul meu ar fi inca acolo, am sa-l pacalesc pe comunistul de domn' gardian sau am sa intru pe la cancelarie cum, de altfel, faceam si pana acum. Pentru ca pot. Pentru ca indiferent ce s-ar intampla, asta ramane scoala mea, unde voi fi primita cu bratele deschise de atatia oameni minunati. Doar pentru ca viata merge inainte, asta nu inseamna ca n-am dreptul sa ma intorc din cand in cand in trecut, sa trag cu ochiul la amintirile atat de placute pe care le-am acumulat si sa traiesc, macar pentru putin, in ceea ce a reprezentat copilaria mea.

Gata cu melancolia si postarile de genul asta, promit. Curand am sa intru in mood-ul de "Ce ma fac cu viata mea daca nu iau note mari la Evaluare?" si am sa devin la fel de stresanta ca de obicei :)

20 iunie 2013

Excursie

Mda, probabil ca sunt unul din oamenii care posteaza pe blog si cand trec strada, dar asta e. Excursia de ieri a fost epica.
Am vizitat IFA. Da, n-am de gand sa utilizez noua denumire, fiindca e lunga si nu sunt sigura ca am retinut-o bine oricum. As putea abera in mii de cuvinte ce am vazut pe acolo si ce am inteles, dar n-o voi face din simplul motiv ca nu stiu daca am voie sa dau din casa chestii de genul asta.
Dupa vizita extraordinara in care n-am vazut debaralele alora - cum ne asteptam -, ci tot felul de minunatii, am mers la mall, pentru ca ce excursie e aia fara mall? Sarcasm sau nu, va las sa ghiciti. Acolo ne-am indopat cu mancare nesanatoasa - clasic - si am vazut un film epic. Cu numele Epic, of course. Am fost 5 oameni in toata sala, ca ceilalti s-au dus la Man of Steel si cine stie ce alte minunatii. Apoi ne-am holbat la patinatori pitici timp de jumatate de ora, pana s-au terminat si celelalte filme.
Si, cum partea cea mai tare a unei excursii e drumul, trebuie sa spun cate ceva si despre el. Initial am stat si am stat si am stat si am vorbit, apoi am impuns o tipa in cap sa se mute ca sa stam pe aproape de Panchy si Guga, apoi am mers in spate si am jucat Mafia. La intoarcere am jucat urmatoarea carte - nu poti sta in autocar cu mine si sa nu joci asta macar cateva minute - si, naiba stie cum, la fiecare provocare ce impunea miscarea prin autocar(adica mersul la persoane random cu cereri de genul "Zi un banc" sau cu laude extraordinare, cum ar fi "Esti idolul meu in viata"), a picat numai cartea mea. Am un noroc chior la chestiile astea, zau. Ma rog, un tip a trebuit sa-si pupe nasul, altii au tipat chestii, iar Panchy a trebuit sa aplaude de fiecare data cand a auzit 3D. Tot drumul. Bineinteles ca a aplaudat non stop, pentru ca suntem niste fiinte atat de dragute. In a doua parte a drumului de intoarcere am stat in brate la Guga like a lady, cu picioarele pe canapeaua umana aka doi tipi.
Ceilalti elevi au fost ok, ne-am inteles bine, am ras, ne-am jucat, ne-am luat de cei doi pitici ai intunericului... De fapt, m-am simtit atat de bine incat vreau si mai mult sa merg la liceu si sa stau in aceeasi cladire cu unii din oamenii de ieri. UNII, pentru ca altii pleaca spre capitala minunatei noastre tari *ahem*.

In other news, mamaia e strabunica. NU datorita mie, chill. Datorita varului meu. Ma rog, datorita sotiei varului meu, la ce va gandeati? Am terminat prima carte din seria Cantec de gheata si foc si ma apuc si de celelalte dupa marea evaluare care, btw, e gataaa de acum intr-o saptamana. Can't wait.
Voi ce ati mai facut?

10.000 vizitatori... thank you guys, you're awesome

16 iunie 2013

Leapsa muzicala



Chestia asta va fi uriasa fiindca sunt 30 de cantece => 30 videoclipuri si... intelegeti voi. O poate lua cine vrea, am gasit-o pe Tumblr.


1: A song you like with a color in the title



2: A song you like with a number in the title


3: A song that reminds you of summertime


4: A song that reminds you of someone you would rather forget about


5: A song that needs to be played LOUD


6: A song that makes you want to dance


7: A song to drive to


8: A song about drugs or alcohol


9: A song that makes you happy


10: A song that makes you sad


11: A song that you never get tired of


12: A song from your preteen years


13: One of your favorite 80’s songs

14: A song that you would love played at your wedding


15: A song that is a cover by another artist


16: One of your favorite classical songs


17: A song that would sing a duet with on karaoke


18: A song from the year that you were born


19: A song that makes you think about life


20: A song that has many meanings to you


21: A favorite song with a person’s name in the title


22: A song that moves you forward


23: A song that you think everybody should listen to
Prea multe optiuni aici. Really.


24: A song by a band you wish were still together


25: A song by an artist no longer living


26: A song that makes you want to fall in love


27: A song that breaks your heart


28: A song by an artist with a voice that you love


29: A song that you remember from your childhood
Don't judge me, am descoperit muzica tarziu :))


30: A song that reminds you of yourself


13 iunie 2013

Tutorial - Cum sa suprapuneti doua imagini pentru a obtine... diverse efecte

V-am zis ca ma apuc de tutoriale si, cum am vazut zilele trecute o poza draguta, am zis sa incerc si eu. Cateva observatii:
- Am lucrat in Photoshop 7, deci daca aveti alta versiune a programului unele unelte ar putea arata diferit si unele comenzi ar putea avea alt nume. Oricum seamana intre ele. Puteti folosi si Pixlr, are o interfata asemanatoare.
- Nu detin drepturi de autor asupra imaginilor folosite, mai putin a primului ochi care e al meu si-mi apartine din toate punctele de vedere.
- Ce a iesit in final nu e prea stralucit, dar se scuza, daca va straduiti puteti obtine efecte muuult mai reusite decat al meu. Depinde mult si de stock images si timp.
Siii pentru ca Bloggerul e blogger si e tampit cand vrea, n-o sa vedeti imaginea la dimensiunea la care trebuie, deci daca voi chiar vreti sa incercati ce am facut eu pe aici, Click Here si zoom la greu.

12 iunie 2013

Mastile afisate in societate

Ieri mi-a fost data spre citire o tema realizata intr-o sala prost luminata, pe o foaie usor mototolita, cu un scris mic si cu destule taieturi. Nimic deosebit, o tema grabita a unui om de la mate-info (unde, fara suparare, creativitatea nu alearga de obicei prin vene; exista si exceptii). Si totusi, a avut o idee la un moment dat care m-a lovit cu adevarul din spatele ei, si anume faptul ca toti suntem niste creaturi false, care se ascund in spatele unor masti pentru a fi placuti in societate. Uite, ideile de genul asta, care apareau cam in toate temele, sunt inca un motiv pentru care ma duc la liceul ala. Oamenii de acolo gandesc normal.

Sa aprofundam putin ideea:
Fiecare dintre noi, daca ar fi luat, dus intr-un oras unde sa i se spuna ca nimeni nu-l va judeca dupa faptele si vorbele sale, s-ar comporta altfel. Macar cu putin, asta e sigur. De ce? Pentru ca nu ar exista teama aia legendara de "gura lumii". Teama ca ceea ce faci nu e corect in ochii celorlalti.
Traim intr-o societate unde suntem nevoiti sa avem de-a face cu alti oameni in fiecare moment al zilei (omul din tufisuri care te priveste prin binoclu approves). Fiecare dintre oamenii astia isi face o parere despre noi, iar noi, ca niste fiinte perfectioniste ce suntem, vrem ca parerea aia sa fie cat mai buna, mai ales ca exista sanse sa avem nevoie in viata de respectivele persoane. Si asa incercam sa ne inabusim anumite porniri nepotrivite, sa nu folosim unele cuvinte care ne trec prin cap, sa mimam zambete cand am vrea sa ne strambam... Sa ne afundam adevarata personalitate undeva unde sa nu fie gasita, inlocuind-o cu tot felul de masti, fiecare fiind folosita intr-o alta situatie.
Recunosc, si eu fac asta. Toti, intr-un moment din viata, au facut asta. Suntem doar niste animale sociale(voi folosi expresia asta tot restul vietii dupa ce fiecare baiat a folosit-o in tema lui) care, in interior, sunt mult mai intunecate, ciudate si sadice decat pretind a fi. Si, ca sa nu ne omoram intre noi pe strazi, alegem sa ne ingradim toate impulsurile de moment, sa ne cizelam si sa ne schimbam radical de frica respingerii.
Putinii oameni care au curajul de a fi ei insasi ajung fie sa fie izolati, fie in puscarie, fie pe fundul unui lac de acumulare. Daca nu am fi invatati de mici "ce e bine si ce nu", probabil ca toti am fi niste salbatici, tanjind dupa libertate si incercand s-o obtinem cu forta. Dar asa, fiind educati in legatura cu normele traiului in societate, suntem obligati sa bagam la cap totul si sa aplicam ceea ce am invatat pentru a intra in linia de productie pe a carei banda scrie mare si clar "Normalitate".
Nu stiu cine a definit normalitatea asta prima oara, dar ar fi trebuit sa se gandeasca la o mica eroare ce poate aparea: nu toti oamenii sunt la fel. Deci, implicit, conceptiile fiecaruia despre normalitate difera. Totusi, ne adaptam la un standard care pare a fi acceptat de majoritate, incercam sa nu iesim in evidenta in mod negativ, ne zbatem sa le fim pe plac tuturor fara a lasa mastile sa ni se lipeasca definitiv de fete.
Pentru ca asa e in lume: nu esti cum trebuie, esti dat la o parte. N-ai decat sa incerci sa te integrezi sau sa mori singur cu 72 de pisici.



*Pe tema asta se poate vorbi muuult mai mult, dar eu sunt obosita si... mai revin cu alta postare, alta data, daca e cazul.

9 iunie 2013

Lista de vara - Partea a II-a

*Stiu sigur ca am facut o chestie din asta si anul trecut, dar n-o gasesc. Nevermind.*
Am decis sa incerc sa fac si eu un design pentru blog si puteti vedea singuri ce a iesit. Am folosit resurse de la Summertime Designs, din moment ce are kituri gratuite atata timp cat nu sunt folosite in scopuri comerciale. Design-ul nu e finalizat si nu cred ca-l termin in viitorul apropiat, fiindca se apropie examenele nationale si va trebui sa o las mai usor cu netul.
Asa, revenind la ale noastre, am de gand sa fac o lista cu ce mi-am propus pentru vara asta si, pe 1 Septembrie, sa vad ce am reusit si ce nu.

De facut in vara asta
- vreau sa termin cu media 10 (asta nu se prea poate schimba acum, dar cine stie ce eveniment neasteptat apare)
- vreau sa iau note... onorabile la Evaluarea Nationala si sa intru in clasa in care mi-am propus sa ajung
- vreau sa obtin ceva la Stiinte pentru Juniori, nu conteaza ce :))
- vreau ca in urma a ceea ce voi face - cu Panchy alaturi - in tabara din vara asta, la anul toti cangurii sa ne stie drept "Fetele din *insereaza judetul aici" (Cine stie aventurile lui MM isi explica mai usor asta. In mare, omul a facut ce-o fi facut intr-o noapte la un concurs si a doua zi toti, dar TOTI, ii stiau numele)
- vreau sa petrec cat mai mult timp cu amicii, mai ales cu cei din generala, fiindca daca incepe liceul n-o sa ne mai vedem mai deloc, fiind impartiti in doispe' locuri
- vreau sa invat sa joc LoL like a pro
- vreau sa termin de citit "Cantec de gheata si foc", eventual si alte carti daca apuc
- vreau sa fiu nebuna, sa fiu eu cea usor sarita de pe fix pe care n-o cunosc prea multi
- vreau sa-mi fac cel putin 5 prieteni noi, la SPJ, in tabara, nu-mi prea pasa unde
- vreau sa ma indragosteeesc, sa uit de *ahem* toti aia si sa ma port ca un copil mic si adorabil, dar asta incepand cu luna august because of reasons
- vreau sa ma mai gasesc cu trupa de soc formata in aprilie si sa reunesc trupa de soc de anul trecut de la Praga (a doua misiune va fi usoara)
- vreau sa fac poze tampite cu mine/chestii ciudate/chestii ododosibile/orice
- vreau sa ma ocup de blog cum trebuie, sa scriu recenzii si tot ce-mi mai trece prin cap
- vreau sa scriu, vreau asta mult de tot... 20 de capitole sa fie, indiferent de poveste
- vreau sa invat sa cant la chitara, nimic deosebit, doar o zdranganeala buna pentru focurile de tabara si excursiile de cateva zile
- ca tot veni vorba de excursii, vreau sa-mi mearga frumos planurile in excursia de peste cateva saptamani
- Vreau sa am o vara epica, ce mai! Asta vreau mereu.


7 iunie 2013

5 site-uri pe care imi place sa pierd vremea

Blogger
Era evident, nu? De un an si ceva am (re)descoperit placerea de a scrie pe un blog. Fara un scop anume, doar ca sa ma descarc si sa-mi spun parerile despre tot ceea ce vreau. In opinia mea, un blog e un spatiu personal unde oamenii pot pune ce vor: poze, tutoriale, povestiri din viata lor, citate, recenzii si multe altele. Fiecare posteaza ce vrea, unii combina domeniile de mai sus, altii se concentreaza pe un singur domeniu, preferand sa aiba un blog separat pentru fiecare pasiune pe care o au. Libertate totala.
Platforma Blogger este usor de utilizat, are multe optiuni de editare pentru design si text si este extrem de populara in randul bloggerilor din intreaga lume, fiind un produs reusit al celor de la Google.
Contul meu principal Blogger e cel pe care-l folosesc pentru a scrie acest blog. Am mai avut cateva incercari nu foarte reusite de a crea un blog, incercari la care am cam renuntat din tot felul de motive. Oricum, niciunul din blogurile mele initiale nu erau despre mine si postam pe ele lucruri din clasa - blogul clasei, unicul, care a fost plagiat in nenumarate randuri de dusmani -> asta suna asaaa manelist -, lucruri despre Nini (am iubit serialul ala, ce vreti?), etc.


Tumblr
Iubirea mea de-o viata. Aceasta platforma permite crearea de microbloguri pe care utilizatorii pot posta melodii/videouri/fotografii, dar si texte(in general scurte). Evolutia unui om ce are un blog pe Tumblr e simpla si mereu aceeasi:
Eu cand mi-am facut cont pe Tumblr: O sa postez numai lucruri originale, voi crea poze cu citate si alte texte si chichite inspirationale. Voi aduna muuulti followeri si voi avea un blog de succes.
Eu acum: Meh. *reblog reblog reblog*
Reblogul e optiunea de baza a Tumblr-ului, care permite postarea pe blogul personal a unor imagini/videoclipuri/whatever puse initial pe site de altcineva. Alte optiuni sunt Follow(permite urmarirea unui blog, toate postarile din el aparand pe Dashboard) si Inimioara(da, asa ii zic, si e o optiune care te ajuta sa marchezi postarile care iti plac). La fel ca Blogger-ul, Tumblr are si optiunea Queue, care iti posteaza fotografiile si textele intr-un moment ales de tine din viitor.
Pe Tumblr am inceput cu poze facute de mine, care bineinteles ca erau destul de nereusite. Am continuat prin a da reblog la orice postare cu text inspirational care-mi placea, apoi am trecut prin faza in care postam dragalasenii si am sfarsit prin a da reblog la poze cu... orice imi sare in ochi: actori, momente din filme, chestii din fandomuri(cine stie cunoaste, e imposibil sa te alaturi Tumblr-ului si sa nu devii membru al unui fandom).
Blogul meu Tumblr


We Heart It
Tumblr reloaded, cu micute diferente. Site-ul asta arata mai girlish, canalizandu-se pe culorile alb si roz. Are un design mai lejer si se incarca mai usor decat Tumblr(asta pentru ca, pe Tumblr, pe dashboard apar sute si sute si sute de gifuri daca urmaresti 450 de bloguri... cam ca mine). Fiecare membru are contul lui si galeria cu poze, nu un blog cu url separat. O optiune noua, spre deosebire de Tumblr, este aceea care permite organizarea pozelor intr-un fel de albume. Totodata, daca "heartuiesti" o imagine(nu se accepta videoclipuri sau texte), aceasta iti apare automat in galerie. Nu poti posta nicio poza din calculatorul tau, pentru ca site-ul e creat cu scopul de a impartasi cu ceilalti imaginile pe care le gasesti... pe alte site-uri. In acest scop trebuie sa-ti instalezi un butonas dragut si roz in forma de inimioara, care descopera pozele de pe site-urile pe care intrii si te lasa sa le postezi pe We Heart It, in cazul in care vrei, desigur.
Contul meu We Heart It


Youtube
Aaa... pe asta il stie toata lumea, nu cred ca e cazul sa va amintesc ca aici se afla cam toate videoclipurile posibile si imposibile si, daca vrei sa vezi un experiment/un animal adorabil/ un vlogger/orice altceva, n-ai decat sa cauti si gataaa. Iti poti face un cont - avandu-l la baza tot pe cel de la Google, ca si Blogger-ul - unde sa postezi videoclipuri sau sa le salvezi pe cele de pe site care ti se par deosebite. Locul asta e bun cand vreau sa ascult muzica, sa ma amuz, sa ma uit la Dan Howell... sa pierd vremea in general. E deja cat se poate de cunoscut si cam orice om cu internet a intrat macar o data pe Youtube, deci n-are rost sa mai dam detalii despre el.


Wattpad
Pentru ultimul site oscilam intre Facebook si Travian, dar mi-am amintit de Watt.
Wattpad e una din cele mai cunoscute comunitati ale scriitorilor amatori din intreaga lume. Aici iti poti posta toate povestile, fie ele de un capitol sau de 100, poti posta si poezii si poti citi creatiile altora. Exista cazuri de scriitori care s-au facut cunoscuti cu ajutorul Wattpad-ului, popularitatea povestilor lor de pe acest site ajungand la urechile vanatorilor de noi talente de la editurile din lume. Nu stiu daca vreun Wattpadist roman a reusit sa publice ceva cu ajutorul site-ului astuia, dar nici nu m-am informat, ce-i drept. Poate o sa fiu eu prima :)) - Just Kidding
Comunitatea Wattpadistilor romani e in crestere si devine din ce in ce mai prietenoasa. Bineinteles ca exista si multe tinere fete incarcate de fantezii cu One Direction care infesteaza site-ul cu fan-ficuri in care se casatoresc cu cei cinci crai de la rasarit (da, cu toti odata!) sau, si mai si, cu Sir Justin Bieber in persoana. Dar na, fiecare padure are uscaturile ei.
Al meu Wattpad pe care n-am mai updatat povestile de 100 de ani

6 iunie 2013

Zombalau

Iar n-am idei de postari, deci va las cu un desen *clasiiic*:




" I see humans but no humanity "

1 iunie 2013

Cand esti blogger...

* La multi ani tuturor de 1 Iunie mai intai de toate! *

Te gandesti la ce ai putea posta

... si realizezi cat de mult se leaga postarea de viata ta

Decizi sa gasesti noi bloguri pentru blogroll

... si gasesti bloguri mai putin populare

... dar si unele care fac blogul tau sa arate a fail total

Nu mai ai idei de postari

... dar brusc apare o idee

... si cineva posteaza ceva aproape la fel cu o secunda inaintea ta

Ai comentarii noi

... si noi followeri

... si exact cand sa creezi o postare epica pentru a aduna si mai multi, calculatorul se inchide si nimic nu se salveaza

... deci pleci sa mananci Nutella


Ti-a placut? Transmite mai departe!