6 aprilie 2013

So much win

Acasaaa ftw.
Cea mai tare dintre olimpiadele la care am fost, desi dupa standardele veteranilor a fost naspa.
Profa over protective. Mama celui de-a unspea la fel.
Nopti nedormite.
Spray, after-shave si gel antibacterian. Si brichete. Succes garantat.
Batul. Epicul, unicul bat, totemul, omul meu, fratele meu, avand multe functii nebanuite.
Lacate sparte. Nu toate, totusi.
Cub rubic. 4 x 4. Tot internatul la usa noastra sa rezolve MM dracia.
Oras in care jumatate din populatie eram noi. Oamenii intrau in case si trageau perdelele cand ne vedeau.
Vreo 10 ghide. De liceu. Doar vreo 3 la alte cateva judete. I wonder why.
10 oameni intr-o cuseta de 6. De doua ori.
Primul sarut. Si al doilea. Si al treilea. Lista continua.
Urmatoarea carte. Trombon. Alte jocuri de carti.
Bancuri bune. Bancuri seci.
Focul de la geamul celor mici. Oroarea. Ancheta. Peretele ars. Podeaua arsa. Scaunele arse. Si dulapul. Si masa. Si mana lui MM. Si pandantivul ala.
Plictiseala cand profa statea pe capul nostru. Copilul din dulap. Plimbarile pe acoperis.
Dusurile reci. Paturile pe jumatate rupte. Popii de pe pereti.
Glumele proaste facute de unii. Si cele bune. Toate la gramada.
Excursia naspa. Sarmalele naspa. Vremea la fel de naspa.
Epic failurile.
Povestile despre liceul la care vreau sa merg. Concluzia ca nu e deloc rau.
Broscuta luata din tren.
Medalia de bronz. Care arata a plastic.
Dormitul pe unde apucam. Profa care ne trezea si ne gonea in camera. Injuraturile.
Intamplari epice. Oameni epici. Amintiri ce nu pot fi povestite fiindca as fi inchisa in dulap numai ca sa nu mai dau ochii cu ei.
Oamenii normali si Skipy cu popcornul. MM cu tipele. Eu cu rusul. Panchy pe acolo. Andreea cu indragosteala ei. Tipul de a unspea cu gayiciunea lui si cu sapunul lichid. Sapunul lichid imprastiat pe masa.
1-6 aprilie. Am fost nebuni mai. Va iubesc pe toti si ne vedem la anul. La liceu. Toti in acelasi loc, daca nu se muta el. Mai bine s-ar pregati intregul judet, va fi ceva memorabil.

Ce postare sentimentala a parut asta... Nu e. Poate doar putin. Pe de o parte am vrut sa vin acasa, pe de alta parte am vrut sa mai stau. Sentimente amestecate cu carul, o sa trebuiasca sa treaca ceva timp ca sa-mi revin.
Traiasca ONF.
Sa mori tu right now.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!