7 aprilie 2013

Recenzie ♣ Insurgent ( Divergent 2), by Veronica Roth


Sper ca v-ati obisnuit cu mine si cu incercarile mele de recenzii pe care - din motive necunoscute - le fac la 100 de ani dupa ce citesc cartile.

O ALEGERE DEVINE UN SACRIFICIU
UN SACRIFICIU DEVINE O PIERDERE
O PIERDERE DEVINE O POVARĂ
O POVARĂ DEVINE O BĂTĂLIE
O SINGURĂ ALEGERE TE POATE DISTRUGE

Zic de la bun inceput ca primul volum mi s-a parut mult mai bun decat acesta. Dar haideti sa o luam cu inceputul, ca asa e frumos:

O tulburătoare poveste de iubire, plină de răsturnări de situaţie, cu decizii sfâşietoare şi dezvăluiri emoţionante ale naturii umane…Într-un Chicago distopic, unde tinerii care au împlinit vârsta de şaisprezece ani sunt obligaţi să aleagă una dintre cele cinci facţiuni, căreia ar trebui să-i fie devotaţi pentru tot restul vieţii, Tris Prior continuă să-i salveze pe cei pe care îi iubeşte — şi pe ea însăşi —, în timp ce caută răspunsuri la întrebări sfâşietoare despre durere şi iertare, identitate şi loialitate, politică şi iubire.Pentru Tris, ziua iniţierii ar fi trebuit să reprezinte o victorie şi să fie sărbătorită alături de cei din facţiunea aleasă; în schimb, ziua se sfârşeşte cu orori de nedescris. Războiul bate la uşă, în timp ce conflictele dintre facţiuni şi ideologii se extind cu repeziciune. Şi în vremuri de război, se formează tabere, se dezvăluie secrete, iar alegerile devin irevocabile şi dure. Transformată de propriile sale decizii, dar şi de durerea sufletească şi de sentimentul de vinovăţie, Tris trebuie să-şi accepte Divergenţa, chiar dacă nu ştie ce îi rezervă viitorul.

Primul volum ne-a lasat cu Tris, Four & Co. in tren, nestiind ce le rezerva soarta. Ca sa fac un micuuut rezumat al volumului doi, lucerurile merg asa: aia calatoresc prin factiuni ca in parc si Tris isi plange de mila si se gandeste la ce fiinta groaznica e fiindca l-a impuscat pe ala micu' blondu de stie el tot.

Cartea ar fi fost mai buna - zic eu - daca Tris nu ar fi avut mustrarile alea de constiinta care nu o lasau nici macar sa tina o arma in mana - wtf, aia din JF ii omora ca pe iepuri - si daca, in locul alergaturii dintr-un loc in altul, ar fi fost ceva actiune. Ceva mai multa actiune cu care am fost obisnuiti in prima carte: simulari, lupte, mai multe momente care sa tina cititorul cu sufletul la gura.

Personajele sunt cam aceleasi, mai vine unul, mai moare altul. O avem pe Jeanine razand malefic pe fundal cam 90% din timp, il avem pe Four cu atitudinea lui de badass - adorabil, de altfel - , pe Tris cu gandurile si cosmarurile ei si pe ceilalti facand munca in folosul comunitatii.
Tris m-a enervat destul de mult in cartea asta, fiind prea afectata de ceea ce a facut. Era razboi, un om mort nu ar fi trebuit sa insemne atat de mult. Pe langa asta, se presupune ca Divergenta ei e mai dezvoltata decat a celorlalti, deci ea e mai speciala, ceea ce nu s-a prea vazut acum. Nu a mai facut nimic diferit de ceilalti, asta daca nu luam in considerare tipicele situatii in care s-a pus in pericol degeaba, dorind sa demonstreze doar ea stie ce. As fi vrut sa iasa in evidenta in bine, sa treaca mai repede peste socul uciderii lui ala micu' si sa isi recapete energia din primul volum.
Four a stat dupa prietena lui o buna parte din carte, apoi a hotarat sa ia atitudine cu privire la problemele ei, dar nu a reusit sa se descurce prea bine. Momentul lui de glorie a fost acela in care le-a demonstrat tuturor ca nu este las - nu inteleg totusi cum de tocmai asta s-a inteles din ce a facut, dar mi-a placut mult scena, mai ales datorita nedumeririi tatalui sau. Tobias ramane personajul meu preferat, findca nu-si pierde cumpatul dupa orice intamplare minora si pe langa asta e asaaa... <4.
As putea insira si celelalte personaje, dar prefer sa spun cate ceva la gramada decat sa transform recenzia asta intr-un roman. Caleb s-a comportat de parca ar fi avut dubla personalitate, Jeanine a aratat cat este de macinata de ideea ca nu poate stapani totul, Christina a fost cam cel mai puternic personaj incepand cu a doua jumatate a cartii... Ar mai fi Lynn, care m-a socat pana peste cap.

In comparatie cu alte carti, aceasta a fost destul de buna, dar in comparatie cu primul volum al seriei a lasat mult de dorit. Pot doar sa sper ca al treilea volum va recupera si pentru acesta si sa cred in capacitatea autoarei de a ascunde ceva extraordinar in spatele zidului ce separa orasul de restul lumii.



Nota: 3.5/5

4 comentarii:

  1. Și eu sunt curioasă ce se află după acel zid. It better be good.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper din tot sufletul sa merite, sa nu pice si seria asta in obscuritate ca altele...

      Ștergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!