8 ianuarie 2013

Recenzie ♣ Shatter Me, by Tahereh Mafi

Mi-am luat si eu Divergent ieri si n-am adormit pana n-am terminat-o, asa ca azi eram gata sa vorbesc despre ea, cand a intervenit... "cartea". Nu stiu cine m-a pus sa o citesc pe asta in loc de Insurgent, dar clar era o putere malefica.
Atentie: am de gand sa bag si ceva spoilere - daca exista ceva ce poate fi spoilerit la chestia asta - si sa-mi spun parerea sincera si deloc placuta in legatura cu aceasta carte, deci daca sunteti fani sau sunteti convinsi ca ati vrea sa o cititi, v-as sfatui sa-mi abandonati postul cat mai aveti timp.

Sa incep totusi cu ideea cartii, sa nu va oripilez de la bun inceput: Un grup de oameni vor sa repare lumea, aducand-o inapoi la origini. In acest scop toate animalele si plantele dispar, artefactele si cartile sunt distruse si alte nebunii de genul asta. Juliette a fost intotdeauna marginalizata deoarece, atunci cand atinge pe cineva, ii extrage viata din trup si-i cauzeaza dureri oribile. Asa ca parintii o interneaza intr-un azil unde-si petrece aproape un an, pana cand apare un nou coleg de camera, Adam. Dupa cateva saptamani de convietuire totul se schimba, tipa e luata pe sus si actiunea "incepe".

Asadar nu-i avem pe Adam si Eva, nici pe Romeo si Julieta, ci pe Adam si Juliette. 
Dupa primele pagini mi-am zis ca mi-am luat teapa cu ebookul fiindca semnele de punctuatie lipseau. Apoi mi-am dat seama cu stupoare ca ele nu fusesera puse intentionat. In principal cartea e ceva de genul: Sunt speriata speriata speriata imi vine sa plang si o sa plang si nimeni nu ma poate opri si nimeni nu ma poate atinge atinge atinge.
Pentru
Ca
Sunt
Mortala
1234 secunde secunde secunde trec/se misca pe langa mine.
Se zice ca asta face cartea mai originala, mai muzicala... Aberatii. Mie chiar mi s-a parut o prostie, pentru ca omiterea unei biete virgule face o propozitie mai greu de citit si de inteles, mai ales cand e in engleza si cand citita de una ca mine. 
Trecand peste limbajul nu prea dezvoltat si modul de a scire de-a dreptul straniu, nici actiunea (?) nu e cine stie ce. In 99% din timp Juliette se crede un monstru, isi doreste moartea si plange, tremura, inghite in sec sau se holbeaza, nestiind daca e nebuna sau nu. Autoarea pledeaza in favoarea ideii ca e perfect sanatoasa, dar usor instabila... Mie imi pare nebuna de legat in unele momente, dat fiind faptul ca tot ce face in acel 1% din timp ramas este sa retraiasca amintiri traumatizante si sa fie ranita inutil, sa se faca rosie ca racul sau sa inghete. Asadar, protagonista noastra este cum nu se poate mai incapabila si inutila. Great.
Apoi apare Adam, un tip calculat, fost coleg al tipei, care se pare ca e indragostit de ea de prin a treia din motive neidentificate. Asta il cam strica de tot, pentru ca tot ce face este sa se apropie de tipa, sa o imbratiseze fara rost si sa-i spuna cum vor scapa ei doi. Si inca ceva - soc! - tipul o poate atinge fara sa pice in agonie. Cat de convenabil...
Warner este cel mai penibil tip rau personajul negativ in toata afacerea, dorindu-si sa foloseasca puterea lui Juliette pentru a tortura oameni ca sa scoata informatii de la el. Uuu, cat de neasteptat! Oricum, si el se indragosteste de ea - pe bune, frate, pe bune?! - si e cat se poate de obsedat de tot ce tine de persoana ei. Si, ia ghiciti: si el o poate atinge. Parca ceva se leaga... Nu, doar mi s-a parut, scuze.
Kenji a fost cel mai uman dintre toti, atata tot ca s-a cam amorezat la randul lui de Juliette. Cred si eu, doar e singura tipa care apare in carte. In rest baieti pretutindeni. Si, daca fetele nu sunt nicaieri, e si normal ca bietii masculi au hormonii dati peste cap. Vorbeste nu tocmai frumos, ia situatia in varful bocancului si nu prea e de incredere - aparent. Dar, dupa cum va veti convinge daca va indurati sa cititi cartea, multe lucruri nu sunt cum par si cum ar fi logic sa fie. Oricum, e destul de simpatic si faptul ca poate fi serios cand situatia o impune e unul din putinele lucruri bune la cartea asta.
Juliette isi demonstreaza inutilitatea si prostia dusa la extrem in multe situatii: nu vorbeste cand trebuie, ii vine curajul de a spune ceva in cele mai nepotrivite momente, are reactii oribile la ceea ce se intampla in jurul ei... O minunatie. In unele momente chiar pare sa ia in considerare ideea ca Warner e potrivit pentru ea si isi ia tot timpul din lume ca sa admire cat e de frumos - the fuck? - in ciuda faptului ca tipul o crede jucaria lui personala si o mai si tortureaza asa, din iubire. Si, cand nu face nicio stupizenie de genul asta, se blameaza pe sine pentru cele mai marunte lucruri si se acuza de tot felul de chestii. Cat de sanatos la cap sa fii...
* Chestie adaugata mai tarziu pe care nu stiu unde s-o plasez: dupa ce ca a stat cu el in camera la azilul de nebuni, Juliette tre' sa stea cu Adam si la Warner acasa, sa fie pazita non stop si chestii. Si culmea, dupa ce trece de stadiul cu <tradatorul era un trimis al astora si ma uraste si ii e frica de mine si ma vrea moarta>, tipa chiar se bucura de companie. Ce fel de fantezii sa ai sa scrii asa ceva?*
Cartea asta nu are actiune decat in ultimele parti. Tot ce e inainte e un amestec de incercari de a crea scene romantice, momente de tensiune si situatii fara scapare. Cu accent pe incercari. Pe langa asta, sunt mult prea multe coincidente fericite in carte: Adam, tipul care se indragostise si de care se indragostise la scoala acum o mie de ani s-a inrolat in armata si a ajuns sa fie cel care o pazeste. Ba mai mult, o recunoaste, e imun la atingerea ei mortala si inca ii poarta o dragoste patimasa. Dupa aceea mai e Kenji care a fost un fel de spion de la bun inceput si care s-a dovedit a naibii de util, aparand la fix si reusind sa salveze ziua - Supermaaaan. Ca sa nu mai mentionez de faptul ca tot poporul e imun la radiatii desi nu ar trebui, masinile pline de provizii apar din neant, iar Juliette se pare ca poate distruge de'alde pereti din beton, otel & co. la nevoie, chiar daca nu-si da seama cum. Asta chiar e prea convenabil.
Daca exista ceva bun in toata cartea asta - dap, chiar e ceva simpatic aici - atunci acelea sunt replicile. Nu toate, nici pe departe, doar cateva cu adevarat inteligente. Sunt genul de lucruri pe care le-ar spune niste oameni cu ceva creier in cap, dar, din vina actiunii, in afara de aceste replici salvatoare totul e un dezastru complet.
In ultima parte a cartii - menita, probabil, sa salveze totul din rusinea unui esec lamentabil - exista un amestec de Hunger Games si ceva cu supereroi - despre care eu zic ca se aseamana cu aia din X-men, chit ca nu i-am vazut nici macar in desenele animate -. Apare sediul de sub pamant al rebeliunii, oamenii cu puteri magice si adevarurile socante, mai socante decat la Dan Diaconescu Direct. Ma concentrez o secunda pe puteri si nu-mi pot abtine gandul ca Adam pare a fi un fel de Bella din Twilight. Ia te uita, chiar ma gandeam ca de aici nu se inspirase autoarea...
Per total cartea asta e buna daca esti disperat sa mai citesti ceva si daca vrei rauri de hormoni mascati in spatele cuvantului "iubire", incercari de dezbracare in scopuri evidente in momente nepotrivite, o tipa care se plange non-stop si o actiune care lasa mult de dorit.

Nota: 1/5 si acel 1 e numai pentru micile momente amuzante ( ca sa nu zic din nou "replicile", ca mi-e lene sa redeschid documentul ca sa caut acele mici licariri de inteligenta din cuvintele personajelor )

P.S. Care e faza cu coperta pana la urma, oameni buni? Tipa poarta rochii in toate culorile, numai de alb n-am citit nimic.

5 comentarii:

  1. Și eu care citisem multe păreri bune despre cartea asta, bine, am citit și mai puțin bune, de ce să nu recunosc? Dar credeam că e bună de ceva cartea asta. Deși aflasem de undeva de faptul că Juliette e singura fată, am zis că poate cine scrisese asta exagerează.
    Chiar atât de groaznică e? Nu de alta, dar vreau să mă hotărăsc dacă merită să îmi pierd timpul cu ea sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am mentionat ca e numai parerea mea, ramane decizia ta daca vrei sa o citesti sau nu. Nu vreau sa influentez pe nimeni :) Desi chiar as fi curioasa care e parerea ta despre ea :-?

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare că te-a dezamăgit enorm cartea asta... Ori asta, ori poate eşti tu mai cârcotaşă.
    Mie mi-a recomandat-o cineva şi... chiar nu ştiu ce să zic, din moment ce n-am citit-o.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai sunt si carcotasa uneori, dar de data asta nu :)) Cand am auzit ca e distopica mi-am zis sa incerc, dar chiar nu mi-a fost pe plac.

      Ștergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!