28 decembrie 2013

Leapsa: All I want for Christmas

Chit ca a trecut Craciunul, cand primesc o leapsa, fac leapsa aia, ca doar suntem oameni seriosi aici, nu?
Thaaanks, Leontina!

1) Ce personaj fictiv ați vrea să vă lase Moșu' sub brad?
*Zice sa fie fictiv, nu dintr-o carte si, chiar daca eu in adancul sufletului sper sa nu fie fictiv*... Doctorul. Preferabil al zecelea doctor. Preferabil acum.


2) Ce personaj vrei să săruți sub vâsc?
Am sa il aleg pe printul Maxon din The Selection, e singurul care a ramas cat de cat ok in ochii mei pana acum.

3) În scrisoarea pentru Moș Crăciun, care sunt cele cinci cărți pe care vrei să le primești?
Sa vedeeem...
1. Mare Tranquillitatis de Katja Millay
2. Seria "Stapanul inelelor" *se pune ca una sau se iau cartile separat?*, by J.R.R. Tolkien
3. Un veac de singuratate, by Gabriel Garcia Marquez
4. Dragoste in vremea holerei, by Gabriel Garcia Marquez
5. Maitreyi, by Mircea Eliade

4) E Secret Santa la Hogwarts. Ce vrei să primești?
O pufosenie din aia *nu mai stiu cum se numeste, avea Ginny una* din magazinul fratilor Weasley.

5) Ai șansa să petreci o zi cu personajele dintr-o carte și actorii care le interpretează în adaptarea cinematografică. Care ar fi acelea?
Personajele din nuvelele cu Sherlock, si actorii din toate adaptarile... mai putin aia in care John e femeie, pentru ca... John femeie e un motiv suficient.

6) Ce creatură fictivă ai vrea să îl înlocuiască pe Rudolph și să o întâlnești pe acoperiș?
Un dragonaaas mic si pufos/solzos.

7) Care vor fi cele 10 personaje pe care le vei invita la petrecerea de ajunul Anului Nou?
Tyrion si Jaime Lannister, Katniss Everdeen, Maxon cu nume de familie prea complicat, Will Burrows, Four si Tris probabil, Heathcliff ca tre' sa strice cineva atmosfera, Holden Caulfield, Hermione Granger

8) Ce personaj ar fi un Moș Crăciun ideal?
Dumbledore probabil.


Uitati ce am gasiiiiit

Leapsa o poate lua cine vrea ^^

25 decembrie 2013

Craciun fericit!


Sau... pentru sceptici...



24 decembrie 2013

The Nightmare Before Christmas

Orasul Halloween e o lume plina de monstri, fantome, vampiri, varcolaci si vrajitoare. Jack Skellington - regele dovlecilor - dirijeaza armata de ciudatenii in organizarea Halloweenului in fiecare an, fiind un fel de maestru in arta sperieturilor, pe care il iubeste tot poporul orasului.
Intr-o noapte, in padurea de langa cimitir, Jack gaseste o usa prin care cade, ajungand in orasul Craciunului (unde, nu veti ghici, lumea se ocupa cu organizarea Craciunului). Scheletul nostru e fascinat de aceasta sarbatoare, pe care o vede ca pe o iesire din cotidian, si decide sa organizeze el Craciunul anul asta. Si de aici lucrurile explodeaza, pentru ca sa pui fantome si monstrii sa faca jucarii pentru copii, decoratiuni si colinde nu e cea mai inspirata idee. Asta ca sa nu mai vorbim ca, pentru ca Jack sa devina Mos Craciun, adevaratul Mos trebuie sa...hmmm... dispara.

Am vazut filmul asta la liceu saptamana trecuta, pentru ca, aparent, inainte de vacante, orele sunt inlocuite cu cinemateci.
Jack e foarte plictisit de rutina anuala, care nu ii aduce o implinire sufleteasca totala, asa ca, la fel ca orice personaj care se respecta, se duce in cimitir sa cante. Si, urmandu-si cainele-fantoma - pe care il cheama Zero -, cade in zapada din Orasul Craciunului si ii plaaaace ceea ce vede. Asa ca mai canta ceva.
E un fel de musical filmat in totalitate cu marionete, ceea ce probabil a fost tare dificil. Povestea e oarecum clasica, dar personajele sunt adorabile, foarte dragut realizate, si cantecelele sunt absolut adorabile.
Avem, bineinteles, si un fel de Frankestein feminin destept si frumos, indragostit de Jack si care intelege de ce Craciunul organizat de cei din Orasul Halloween e o idee proasta, si un monstru care chiar e rau si pune bete in roate tuturor. Umorul e nelipsit, poantele sunt accesibile tuturor, peisajele sunt pline de creativitate - doar e si Tim Burton la mijloc-... Tacamul e complet si face ca filmul sa merite vazut. Mai ales in perioada sarbatorilor.


*Nu prea stiu ce sa mai zic despre filmul asta, mie chiar mi-a placut mult si il recomand tuturor, dar duc lipsa de idei.

21 noiembrie 2013

Rebel cu cauza

Noua campanie Rock.fm, "Rebel cu cauza", e o initiativa noua si deosebita care le da glas tuturor celor ce ar avea ceva de spus, ceva de schimbat, dar nu li se ofera ocazia sa o faca. Si, cum liceul nostru nu putea ramane pe dinafara, am zis sa ne bagam si noi:
http://www.rockfm.ro/rebel/cultura/cauza/495-Lectura-este-o-forma-a-fericirii-Ultima-la-care-vom-renunta
Orice vot ajuta, avem o cauza care merita sa fie sustinuta si promovata. Cred ca toti iubitorii de carti sunt de acord cu mine, nu? Daca da, atunci rapiti-va 5 minute din viata pentru ceva care merita tot timpul. Cu totii avem puterea de a face primul pas catre o Romanie in care cartile sa fie promovate la adevarata lor valoare.

P.S. Daca prin tragerea la sorti castigati Chopperul, il donati liceului, nu-i asa? Intelegerea noastra asa a fost, sa stiti :))

30 octombrie 2013

Moartea prin carti...


SPOILERE DIN ALLEGIANT, NU CITITI DACA NU VRETI SA VA DISTRUGETI SI ULTIMA FARAMA DE RESPECT LEGATA DE SERIA ASTA. Asta daca n-ati citit deja si al treilea volum si vi s-a dus respectul dinainte.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.


Sirius Black getting locked in Azkaban for 12 years for being wrongly accused of killing his best friend, escaping when he found out his godson’s life was in trouble, getting so close to proving his innocence, eating rats so he could protect Harry, going back to his childhood home which he hated so he could help with the order and then dying...

...Asta e moarte cu scop, TRIS fucking PRIOR!!!

23 octombrie 2013

The Last Question

Am primit povestea asta geniala de la un prieten, trebuie neaparat sa o cititi, e cea mai mindfucko-epica poveste pe care am citit-o in muuuuuuult timp:

12 octombrie 2013

Nu am murit... inca

'Neata, micuti bloggeri draguti. Ce mai faceti? Sper ca bine.
Da, stiu ca postez din an in Paste si nici atunci nu zic ceva relevant, dar credeti-ma ca de-abia am timp sa mananc si sa dorm(cu semn de intrebare la dormit, uneori ma trezesc la 3, fac cate un exercitiu si ma culc la loc).
Liceul e exact cum ma asteptam: frumos, dar epuizant. Teme peste teme peste teme peste lectii peste proiecte si alte teme. Pentru ca daca nu stiam ca ADN-ul e format din doua catene polinucleotidice si antiparalele, formate din nucleotide succesive unite intre ele prin legaturi fosfodiestenice, sigur nu supravietuiam pana azi. Macar am luat 10 la biologie :))
Alte chestii, alte chestii... Hmmm... Sunt sefa clasei. Yeaaah, chit ca la inceput n-am stiut decat 2 colegi, am facut o gluma draguta fix cand se alegea seful clasei si m-au votat aia pe mine :)) Nu e vreo mare fericire, dar nici greu nu e, e asa, o activitate suplimentara destul de ok.
Am de facut o poezie pana luni sau marti, nici nu stiu sigur. Tema la alegere, dimensiuni la alegere, poezie sa fie. Cred ca scriu o chestie si ii pun titlul "Poezie".
Am si de facut o micuta parte dintr-un articol ca sa vada domnul profesor de istorie daca scriu bine. Ideea o am, dar nu stiu cum sa ma exprim ca sa arate cat mai ok. Ca tot veni vorba de istorie, am ajuns sa invat la materia asta de drag, pentru ca proful are un stil de a preda genial.
... Liceul asta e special.

Voi ce mai faceti, cum o mai duceti?

28 septembrie 2013

Spuneti ce aveti pe suflet!

Iarasi, nu pot povesti - desi as vrea - prea multe despre fabuloasa viata de liceu, fiindca ea include 10 exercitii la mate, 5 la fizica, 2 la chimie, doua compuneri si vreo 10 pagini de invatat in weekend. Dar pot sa va dau un sfat foarte dragut de care abia m-am convins si eu si care ar putea sa va ajute. Alerta de clisee totusi, sunt cele mai eficiente ca sa explic situatia.

Nu voi povesti exact ce s-a intamplat pentru ca in poveste ar exista un numar prea mare de elemente specifice care sa ma dea de gol... M-a luat paranoia in ultima vreme, ce sa-i faci?
Deci era o seara furtunoasa - pe naiba, era cat se poate de senina - si eu vorbeam pentru a mia oara cu baiatul de care imi place. Nu cu viitorul ala, aia e alta poveste, prea multe lucruri complicate de dezbatut. Actually, cel de care va spun ca inca imi place e fostul, because my heart is sooo awesome. Deci vorbeam noi despre tot felul de nimicuri cand am avut o porninre launtrica rara: sa ii spun ca mai simt ceva pentru el. Why not, nu aveam nimic de pierdut... Nu?
Ideea e ca de cand ma stiu am avut o problema cand inspiram. Ok, asta va suna cliseic - v-am avertizat -, dar parca aveam o greutate pe inima. Nu am murit sufocata sau ceva, dar nu respiram asa cum ma gandeam eu ca se respira.
Revenind la noaptea noastra cat se poate de senina, mi-am luat inima in dinti si telefonul in mana si am tastat un mesaj mare cat o zi de post in care sa explic situatia cum se cuvine... plus alte micute detalii. Bineinteles ca omul nu putea fi dragut si sa treaca peste de parca nici n-ar fi citit aberatia mea, deci s-a ajuns la o discutie overly deep. Si a iesit oarecum ok, mult mai bine decat m-as fi asteptat eu. I'm still single though.
Ei, si dupa discutia overly deep ne-am bagat si noi la somnic... Mai dormi, Chucky, daca poti. Nici nu ma mai gandeam la el cu neliniste, aveam o stare creepy intr-un mod placut si ma simteam usoara ca un fulg... si pentru prima oara am respirat cum voiam eu. Asta e buna de pus pe Tumblr, trai-mi-ar vecinii.
A doua zi am vorbit iar cu omul de parca nimic nu se intamplase, deci totul e ok, viata e roz, liceul awesome, profii increfuckingdibil de epici, colegii cam linistiti... Viata, taica.

Ce e de invatat din viata mea cea - in viziunea lui Panchy - complicata? Sa spuneti ce aveti pe suflet. Indiferent de situatie si indiferent de consecinte, as putea adauga. Eu sunt un caz cat de cat fericit, pentru ca indiferent ce i-as spune omului aluia, el face astfel incat situatia sa nu devina/ramana awkard pe vecie. Nu pot garanta ca toate persoanele sunt asa si ca nu vor exista si repercursiuni negative, dar cu siguranta va veti simti mai bine si veti fi impacati cu voi insiva dupa o clipa din asta nebuna de curaj.

11 septembrie 2013

Recenzie: Urzeala Tronurilor, by George R.R. Martin

Urzeala tronurilor (1996) (titlu original "A Game of Thrones") este prima carte din seria Cântec de gheață și foc, o epopee fantastică scrisă de George R. R. Martin.

recenzie mutata aici

Miercurea fara cuvinte - Toamna






Postarea participa la Miercurea fara cuvinte, joc initiat de Carmen 

8 septembrie 2013

Fucked up night & alte prostii

La multi ani tuturor celor ce poarta numele de Maria/derivate de la acest nume! Si pe mine m-au numit si Maria la botez, dar in certificat nu, deci nu stiu daca se pune sau ba :))

Eu nu trebuie sa stau pana tarziu seara. M-am convins aseara, incep sa aberez rau dupa ora 12. Si asta intr-un maaare fel.
In primul rand, am inceput o conversatie deep cu fostul si am ajuns sa vorbim despre viitorul - sau asa vreau eu sa fie -. Mi-a dat si sfaturi, lol. Good guy.
Apoi, am inceput sa vorbesc si cu doua prietene. Una s-a decis sa-mi schimbe noaptea cu informatii socante si m-am suparat pe ea din variate motive, cealalta a tacut in tot timpul asta si m-am enervat si pe ea... Dupa cum spuneam, orele tarzii nu-mi fac bine. Oricum, totul s-a terminat cu bine si am si lamurit cateva chestii cu ocazia asta. Va iubesc, ma. Pe bune.
Dupa, m-am uitat la o emisiune pe Euforia, neavand altceva mai bun de facut la 2. Cine se uita noaptea pe Euforia va intelege chestia asta.
Concluzia? De azi inainte ma bag la somnic inainte de 12 indiferent de situatie. Mai bine sa nu risc alte momente si destainuiri neasteptate. Oricat mi-ar placea conversatiile deep, nu e cazul sa fac din ele un obicei sau ceva. Si stiti ce am mai realizat azi noapte? Ca exista anumiti oameni pe care ii cunosc de relativ putin timp cu care ma inteleg si cu care pot vorbi mult mai bine decat unii pe care ii stiu de mai bine de 8 ani. Asta ma face sa astept liceul... faptul ca ma pot detasa putin de scoala generala si de ce a continut ea si-mi pot schimba perspectiva asupra anumitor lucruri.
*Uneori as vrea sa nu stie chiar nimeni cunoscut de blogul asta ca sa pot povesti si eu anumite chestii in voie, fara sa fie nevoie sa folosesc expresii full de ambiguitate.

In alta ordine de idei, devin mai optimista in legatura cu liceul, mai ales ca incerc sa fac si alti oameni sa fie mai optimisti si na, puterea exemplului ajuta. La liceu e viitorul(ma voi folosi de substantivul asta referindu-ma la o persoana, sa nu vi se para prea creepy daca il mai gasiti pe aici), iar eu am sfaturi si idei la purtator, deci nu poate iesi prea rau. Si ce daca voi invata la istorie, logica si geografie de au sa-mi sara ochii din cap? Nu zice nimeni ca trebuie sa raman in cap cu informatiile alea si dupa ce se termina semestrul.
Trebuie sa ma decid pe la ce concursuri/olimpiade mai merg, pentru ca toti s-au decissa ma anunte ca de la liceu nu mai merge sa incerc la toate, ca tre' sa ma axez pe ceva si sa-mi aleg drumul in viata. Am doar 15 ani, oameni buni, nu e cam devreme? Aia care-s a doispea' si nu stiu ce vor face in viata cum traiesc?

Am si o intrebare pentru voi. De cand cu societatea asta moderna se incearca eliminarea sexismului si a altor prejudecati daunatoare. Si totusi, dupa cum e traditia de la inceputurile omenirii, o fata poate fi cu un baiat daca baiatul face primul pas, adica o intreaba & co. Vi se par normale situatiile in care fetele intreaba baietii? Cu riscul de a fi refuzate, bineinteles.
Eu nu stiu ce sa mai cred, dar mi-am facut o promisiune interna ca indiferent cat de mult mi-ar placea vreodata un tip, n-am sa fac primul pas. Experiente anterioare, complicata treaba, ideea e ca mi-am promis chestia asta si am de gand sa ma tin de ea.


7 septembrie 2013

Ce trece prin mintea unui baiat cand iese pentru prima oara cu o fata

Filmuletul asta merita vazut. Are doar 5 minute si daca nu te uiti pentru continutul in sine, atunci te uiti macar pentru finalul absolut genial.


4 septembrie 2013

Summer summary

Mda, laptopul meu nu s-a mai deschis pur si simplu timp de cateva zile, deci Windows-ul a trebuit reinstalat si mi-am recuperat nepretuitul obiect abia acum. Oricum in vara asta n-am prea iesit din casa, deci lucruri de scris pe blog n-am avut, de unde si lipsa de postari.
Intre timp a venit si toamna. Initial voiam sa caut o poza din sutele cu "September, please be good.", dar am abandonat ideea. N-am starea de spirit necesara ca sa-i cer lucruri unei luni a anului :]
In mai putin de doua saptamani incepe liceul. Am gasit gazda, fuck yeah, si mai stau cu o tipa. De a doispea. Pe care nu o cunosc. IN PAT. Acum, oricata lipsa de imaginatie ar avea cineva, cand aude asta tot isi face tot felul de ganduri...
Despre liceu am sentimente amestecate. Pe de o parte abia astept sa inceapa, pentru ca e o experienta noua si imi plac mult genul asta de lucruri, pe de alta parte mi-e putin teama ca n-am sa fac fata la avalansa de teme si lectii de invatat. Despre colegi n-am ce spune, cunosc 2... Sper ca ma voi intelege bine cu toti, n-avem nimic de impartit in definitiv. Si daca nu, m-am decis sa fiu cat mai chill si sa-i ignor in loc sa ma cert cu ei.
Vreau sa ma schimb putin. In bine. Iau liceul ca pe un nou inceput si ma ambitionez sa-l transform intr-o amintire frumoasa si memorabila. Nu stiu daca am sa reusesc, dar voi incerca din greu pentru ca simt ca merita.

Mi-am amintit si de chestiuta asta. Deci sa vedem ce a iesit...
De facut in vara asta
 - vreau sa termin cu media 10 (asta nu se prea poate schimba acum, dar cine stie ce eveniment neasteptat apare) -> ma refeream la media pe 5-8, n-am bagat si Evaluarea Nationala ca ma gandeam eu ca nu reusesc sa iau 10 la amandoua. Damn you, limba romana!
- vreau sa iau note... onorabile la Evaluarea Nationala si sa intru in clasa in care mi-am propus sa ajung 
- vreau sa obtin ceva la Stiinte pentru Juniori, nu conteaza ce :)) 
- vreau ca in urma a ceea ce voi face - cu Panchy alaturi - in tabara din vara asta, la anul toti cangurii sa ne stie drept "Fetele din *insereaza judetul aici*"  -> nu cred ca ne vor cunoaste neaparat cei din tabara, dar am facut cateva chestii dragute pe acolo
- vreau sa petrec cat mai mult timp cu amicii, mai ales cu cei din generala, fiindca daca incepe liceul n-o sa ne mai vedem mai deloc, fiind impartiti in doispe' locuri -> sorry, folks. Still loving you though.
- vreau sa invat sa joc LoL like a pro -> a cedat PC'ul la jocul asta :))
- vreau sa termin de citit "Cantec de gheata si foc", eventual si alte carti daca apuc -> mai am doar... 3 carti si ceva din 5 
- vreau sa fiu nebuna, sa fiu eu cea usor sarita de pe fix pe care n-o cunosc prea multi -> am fost, nu pentru mult timp, dar am fost
- vreau sa-mi fac cel putin 5 prieteni noi, la SPJ, in tabara, nu-mi prea pasa unde -> ohoho, asta chiar a iesit perfect, m-am imprietenit cu toata lumea la SPJ
- vreau sa ma indragosteeesc, sa uit de *ahem* toti aia si sa ma port ca un copil mic si adorabil, dar asta incepand cu luna august because of reasons -> nu mai stiu cine sunt aia ca sa fiu sincera, lista e dinainte de inceperea vacantei; m-am indragostit destul
- vreau sa ma mai gasesc cu trupa de soc formata in aprilie si sa reunesc trupa de soc de anul trecut de la Praga (a doua misiune va fi usoara)  
- vreau sa fac poze tampite cu mine/chestii ciudate/chestii ododosibile/orice
- vreau sa ma ocup de blog cum trebuie, sa scriu recenzii si tot ce-mi mai trece prin cap
-> scuze scuze scuze scuze
- vreau sa scriu, vreau asta mult de tot... 20 de capitole sa fie, indiferent de poveste ->... un capitol, si nici ala terminat
- vreau sa invat sa cant la chitara, nimic deosebit, doar o zdranganeala buna pentru focurile de tabara si excursiile de cateva zile 
- ca tot veni vorba de excursii, vreau sa-mi mearga frumos planurile in excursia de peste cateva saptamani -> si ce planuri marete aveam, niste prostioare totale; excursia a fost foarte frumoasa totusi
- Vreau sa am o vara epica, ce mai! Asta vreau mereu.

Sta cam urat situatia, hm? Cam jumi-juma' asa. Sunt cat de cat multumita de vara asta, dar as minti daca as spune ca a fost vara mea preferata sau ca imi voi aminti de ea peste 50 de ani. E clar ca lista a fost facuta inainte sa inceapa vacanta... ati fi uimiti de schimbarea de perspectiva pe care am suferit-o la doar cateva saptamani dupa ce am scris chestiuta asta.

*Cam atat de la mine pe moment, sa speram ca daca incepe liceul voi avea ce sa postez pe aici si activitatea va deveni putin mai intensa.



27 august 2013

Simturi

Auz, vaz, gust, miros, pipait... toate cele. Uneori mi se intampla sa ma uit la ceva si brusc sa ma intreb cum de pot vedea respectivul lucru, cum de are acea forma, acele culori... apoi ajung sa-mi pun semne de intrebare legate de existenta, de cum functioneaza creierul uman, etc etc etc. Si, la sfarsit, constienta fiind de faptul ca nu pot raspunde atator intrebari, ma multumesc prin a aprecia tot ce ma inconjoara.
Am sa sar peste vaz pentru ca e evident ca-mi plac jocurile de culori si nu are rost sa insir toaaate culorile, toate formele si toate iluziile optice pe care le stie deja toata lumea. Sar si peste gust, pentru ca sunt atatea lucruri comestibile care imi plac incat mi-ar lua ceva timp sa mi le amintesc, d-apoi sa le scriu.
~ Imi place mirosul...
... ierbii taiate
... fanului proaspat cosit
... ploii, mai ales cand e amestecata cu putin praf
... mierii
... padurii
... cafelei fierbinti
... cartilor vechi
... fumului de la un foc facut din ceva natural; presupun ca nimanui nu-i place mirosul de cauciuc ars & co
... florilor, mai ales al ghioceilor
... marii; apa sarata are izul ala specific
... acetonei
... fructelor, in special al ananasului pe care, culmea, nu-mi place sa-l mananc
Imi place cum uneori sa intampla sa simt un miros care imi aduce aminte de o persoana sau de un loc si, implicit, de toate amintirile legate de respectivul om/respectiva locatie.

~ Imi place sa aud...
... muzica rock si clasica, orice subcategorie... nu ma dau in vant dupa urlete non stop totusi, alea sunt mai mult sacaitoare decat placute
... greieri
... scartaitul leaganelor si al usilor
... sunetul tocurilor pe asfalt
... bile aruncate pe parchet
... doze de cola deschizandu-se

~ Imi place sa pipai (oi, cum suna asta)...
... nisipul
... matasea
... plusul
... scoarta de copac
... apa; sa-mi trec mainile prin ea cu viteza, ma rog
... orice altceva... aproape, intelegeti voi
Aici am eu o ciudatenie a mea, nu ma simt bine daca nu plimb ceva printre degete sau pe buze non stop. Rod creioane, ma joc cu tot felul de hartii si radiere prin ora, orice numai sa nu stau pur si simplu cu mainile pe banca holbandu-ma la profi.



19 august 2013

Daca ai mai avea o saptamana de trait...

Ce ai face daca ai mai avea o saptamana de trait?

Problema asta s-a pus in tabara si m-a facut sa ma gandesc serios la ce as face eu stiind ca mai am doar o saptamana de viata. Probabil ca nu voi trai vreodata momentul in care sa mi se spuna verde in fata ca-n sapte zile imi iau adio, dar totusi, e un subiect interesant.
Acum, ar exista doua posibile raspunsuri la intrebarea asta.
Primul ar fi cazul in care brusc am resurse materiale infinite si ceva viteza de deplasare, ca sa pot colinda lumea. In acest caz, mi-as scoate frumusel caietul cu lucruri de facut inainte sa mor - dap, am asa ceva, lista creste ingrijorator de mult - si as incepe sa biez diverse.
In primul rand, mi-as aduna toate franturile de texte cat de cat artistice si le-as publica intr-o cartulie. N-as edita nimic, le-as aduna pur si simplu. Pe langa asta, as scrie ideile principale pentru noua varianta la prima mea poveste, cea de care nu ma invrednicesc sa ma reapuc, si as gasi pe cinva care s-o scrie in locul meu. Mi-ar lua cam jumatate de zi sa adun fisierele din computer si sa le arunc pe un stick pe masa unui editor. Cealalta jumatate a zilei mi-as petrece-o suspinand intr-un salon de tatuaje, in timp ce-mi imprim in piele cateva modele pe care le vreau demult.
A doua zi as pierde-o la Disneyland. 'Nuff said.
A treia zi as dedica-o unor activitati mai speciale pentru mine. As sari cu parasuta, as face bungee-jumping, as patina... orice imi e mai la indemana atunci. De fapt, cred ca as face asta mai prin penultima zi, ca sa nu ma aleg cu o febra musculara care sa faca imposibila activitatea in urmatoarele zile.
In a patra si a cincea zi m-as plimba: Paris, America, Mama Rusie, pe oriunde as avea chef in momentul ala. Si as face poze, muuulte poze, nu ca as mai avea prilejul sa-mi amintesc acele plimbari. Probabil m-as imprieteni si cu ceva strainezi, carora bineinteles ca nu le-as spune ca mai am cateva zile de trait ca sa le omor toata pofta de aventura. Nu, as trai momentul de parca as mai avea inca 100 de ani in fata.
In a sasea zi mi-as aduna familia si prietenii la sfat, sa depanam amintiri, sa radem si sa plangem in acelasi timp... m-as asigura ca nu ramane nimeni suparat pe mine, as repara tot ce-as putea in relatiile cu anumiti oameni, le-as spune cat de mult tin la ei si as manca tooone de dulciuri si chestii nesantoase la ceva foc de tabara organizat in fata blocului. Si as mai aprinde si lampioane, mi se par foarte dragute, mai ales ca vad cateva pe cer in fiecare noapte.
In ultima zi as astepta pur si simplu, uitandu-ma la miile de poze facute in ultimii ani, amintindu-mi fiecare eveniment in urma caruia a rezultat fiecare poza... Apoi as scoate gramajoara de mici obiecte inutile adunate din peripetiile avute de-a lungul anilor si le-as cantari in palma, razand probabil de ele. Dupa care mi-as pune o floare in gura, mainile pe piept si as staaa, fiind pe moarte si moartea tipandu-mi sa ma dau jos de pe ea.
Al doilea caz ar fi cel plauzibil, in care as boli prea tare ca sa ies din spital, caz in care m-as rezuma la a-mi plange putin de mila, a ma uita la poze, a citi diverse prostioare care au o insemnatate deosebita pentru mine si a chema cativa oameni ca sa am o mica discutie cu ei. Discutie in care mi-as spune parerea sincera despre fiecare in parte, ca tot am tinut-o in mine ani intregi. As recunoaste fara ocolisuri pe cine iubesc, pe cine n-am suportat niciodata, cine mi-a fost tragic de indiferent... ce-ar putea sa-mi faca? Sa ma omoare mai devreme cu cateva zile?

Acestea fiind zise, am si eu o mica idee si mi-ar placea tare mult daca ar functiona. Cine vrea poate raspunde intr-o postare la intrebarea "Ce ai face daca ai mai avea o saptamana de trait?", lasand linkul mai jos. Sunt curioasa de raspunsurile voastre si cred ca si voi ati vrea sa aflati ce parere in legatura cu subiectul asta au alti bloggeri.

1. Chucky
2. Googga

17 august 2013

Storyteller

Ce frumos suna cuvantul asta. Si ce chestie draguta inseamna cuvantul asta. Mda, dupa cum v-ati prins, storyteller are un nou fan, care a schimbat tot designul blogului intr-o revelatie de moment.
 Scuzati toate galaxiile & co, ma pasioneaza momentan. Trece repede. Dar sunt asa sexyyyyy, nu m-am putut abtine sa nu le pun peste tot XD. Si header-ul, parca sa spun ca ma reprezinta mult mai bine decat un "Lumea lui Chucky" trantit acolo. Pai lumea mea, lumea mea, dar ce-i cu mine de fapt?
Am bagat un cupcake acolo la deruta, nu-s o briosa de fapt.
Acestea fiind zise, enjoy the new design... si citatul ala genial pe care l-am gasit dintr-o prostie acum cateva zile, ala din dreapta. Il pun si aici, e prea draguuut si adevarat. Pe fundal cu stelute si galaxii, normal.



16 august 2013

Sanatatea asta...

Eu am observat de ceva timp un fenomen putin spus ciudat si nu ma pot abtine sa nu-mi impartasesc ideile cu voi, pentru ca pe blog ma simt si eu ascultata de cineva.

Exista undeva in lume - nu numai in Romania, luam toata lumea - un caz din asta de boala teribila, atat de naspa ca te ia cu rau numai cand auzi de ea, ceva oribil si neasteptat. Si cel care sufera de boala asta cruda si neobisnuita este descoperit de presa, care bineinteles ca face un mare tam-tam pe seama sanatatii si pe seama felului in care traiesc oamenii.
Acum intra pe fir doctorii care, plini de compasiune si socati de gravitatea cazului, se decid sa sara in ajutor. Pac pac, bolnavul ajunge in cel mai dotat spital evah, e tratat de toti cei care au luat vreodata Nobelul pentru medicina, are parte de ajutorul unor tehnologii din viitor, ba chiar se apeleaza si la ceva potiuni magice.
Toate bune si frumoase, cazul e in continuare mediatizat, starea pacientului e urmarita de 1.000.001 telespectatori cu inima in gat... apoi... omul... moare. Da, pur si simplu. Dimineata, te trezesti ca tot cetateanul, deschizi televizorul si esti anuntat ca respectivul a murit cu litere din alea de acopera prezentatorul. Si te intrebi: dar cum? Ca doar totul se imbunatatea, era tratat de cei mai mari si mai tari medici...
Asta ma intreb si eu de multe ori. Cum se intampla asta? De fiecare data cand un caz din asta e descoperit, persoana moare in maxim un an. Asta in conditiile in care, inaine de a fi descoperit si, implicit, tratat, omul traise cu boala aia oribila cel putin 5 ani. Si nu avusese nici pe naiba, supravietuise cu brio. Si fix cand sa vina legendarul ajutor asupra amaratului, el se decide sa moara. Ce fel de ghinion abstract mai e si asta?
E tragic, zau.


12 august 2013

Perseide

*Tabara a fost prea awesome ca sa o descriu in cuvinte, atelierele au fost smechere, locatia a fost ok, lumea a fost epica, toate cele. Chiar daca motiunea a fost gresita de la un capat la altul :))

Am vazut o gramada de perseide in noaptea de 6 spre 7 august in tabara, dintre care una a fost chiar impresionanta - probabil cea mai frumoasa chestie pe care am vazut-o in ultima vreme - si a durat mult mai mult decat celelalte. Si in noaptea aceea nici macar n-au fost multe!
In seara asta, pana la ora 23:45, pe cer se pot vedea pana la 100 perseide/ora, acesta fiind numarul maxim pe anul acesta. Eu una am zis ca imi pun un scaun la geam si ma holbez pana mai vad cel putin una draguta ca cea din tabara... e un spectacol care merita. Cand am vazut-o am avut unul din putinele momente din viata in care, auzind muzica de la party-ul din tabara, m-am bucurat totusi ca nu-s acolo si ca sunt pe mijlocul campului, pe frig, in pustietatea aia usor creepy, holbandu-ma la cel mai senin cer din viata mea.

Post scurt, doar voiam sa va anunt ca nu trebuie sa ratati fenomenul.


4 august 2013

Tabara #1

Dupa cum v-ati prins din titlu, sunt intr-o tabara, dar am zis sa postez cate ceva pentru ca pot.
Ziua 1:
Nenea din poza cred ca a tras batul scurt si a fost obligat sa poarte asta. Pana acum am fost doar la o activitate, una muzicala unde am cantat clasicele cantece de tabara + ceva Pink Floyd, Iron Maiden si Metallica.
Locul unde e amplasata tabara e dragut, dar totul pe aici e in panta, ceea ce face mersul cam periculos. Meh, cu putin noroc nu-mi rup/sucesc/sparg nimic.

30 iulie 2013

Pentru o viata mai frumoasa...

*In primul rand la multi ani, Ralu!*

“1. push yourself to get up before the rest of the world - start with 7am, then 6am, then 5:30am. go to the nearest hill with a big coat and a scarf and watch the sun rise.
2. push yourself to fall asleep earlier - start with 11pm, then 10pm, then 9pm. wake up in the morning feeling re-energized and comfortable.

3. erase processed food from your diet. start with no lollies, chips, biscuits, then erase pasta, rice, cereal, then bread. use the rule that if a child couldn’t identify what was in it, you don’t eat it.

4. get into the habit of cooking yourself a beautiful breakfast. fry tomatoes and mushrooms in real butter and garlic, fry an egg, slice up a fresh avocado and squirt way too much lemon on it. sit and eat it and do nothing else.

5. stretch. start by reaching for the sky as hard as you can, then trying to touch your toes. roll your head. stretch your fingers. stretch everything.

6. buy a 1L water bottle. start with pushing yourself to drink the whole thing in a day, then try drinking it twice.

7. buy a beautiful diary and a beautiful black pen. write down everything you do, including dinner dates, appointments, assignments, coffees, what you need to do that day. no detail is too small.

8. strip your bed of your sheets and empty your underwear draw into the washing machine. put a massive scoop of scented fabric softener in there and wash. make your bed in full.

9. organise your room. fold all your clothes (and bag what you don’t want), clean your mirror, your laptop, vacuum the floor. light a beautiful candle.

10. have a luxurious shower with your favourite music playing. wash your hair, scrub your body, brush your teeth. lather your whole body in moisturiser, get familiar with the part between your toes, the back of your neck.

11. push yourself to go for a walk. take your headphones, go to the beach and walk. smile at strangers walking the other way and be surprised how many smile back. bring your dog and observe the dog’s behaviour. realise you can learn from your dog.

12. message old friends with personal jokes. reminisce. suggest a catch up soon, even if you don’t follow through. push yourself to follow through.

13. think long and hard about what interests you. crime? boarding school? long-forgotten romance etiquette? find a book about it and read it. there is a book about literally everything.

14. become the person you would ideally fall in love with. let cars merge into your lane when driving. pay double for parking tickets and leave a second one in the machine. stick your tongue out at babies. compliment people on their cute clothes. challenge yourself to not ridicule anyone for a whole day. then two. then a week. walk with a straight posture. look people in the eye. ask people about their story. talk to acquaintances so they become friends.

15. lie in the sunshine. daydream about the life you would lead if failure wasn’t a thing. open your eyes. take small steps to make it happen for you.”

Eu una mi-am propus sa incerc macar cateva din lucrurile enumerate de mai sus, cred ca ar fi de mare folos.

29 iulie 2013

Femeie naste copil


Genial, ma.
Nu am nimic cu familia regala a Marii Britanii si nici ei n-au - sper - nimic cu mine. Dar nu inteleg toata agitatia din jurul nasterii puradelului. Mii de copii se nasc in fiecare zi si *a se introduce un curcubeu stralucitor aici* nimanui nu-i pasa. Singurul noroc al acestui copil a fost faptul ca a aparut in uterul sotiei printului William. Asta nu-l face nu ar trebui sa-l faca mai special decat alti bebelusi pentru ca, ghiciti ce!, nu este.
Pustiul plange noaptea. Si bea numai lapte. Si face pe el. Nu are dinti, o cantitate impresionanta de par sau capacitatea de a recita din Shakespeare. Deci e complet normal. 
Nu pricep toata agitatia, toate sperantele si supozitiile. O gramada de oameni s-au strans din toate colturile lumii ca sa fie pe aproape cand ala micu' isi va utiliza pentru prima oara corzile vocale, urland ceva injuratura in bebeleasca fiindca a fost scos de la caldurica. Unii au facut pariuri ca va fi fata, altii ca va fi baiat... S-au facut tot felul de suveniruri chiar daca inca nu se stia nici sexul copilului, d-apoi numele sau data nasterii.
In sfarsit, tanarul si vasnicul cavaler s-a nascut dupa 346565 ore de travaliu - cezariana e prea mainstream - si, spre mandria intregii natii britanice, a fost un baiat sanatos. Sa le traiasca.
Toti au inceput sa o laude pe Kate ca a facut un tip si nu o tipa - de parca era alegerea ei, biata femeie - si au ridicat-o in slavi pentru performanta de a avea ca prim nascut un viitor rege. Deci daca era fata... ce? O ardeau pe rug pe ea si pe rodul pantecelor ei? O acuzau de ceva blestematii dubioase? Hai, mai, oameni buni, traim intr-o era decenta unde se presupune ca sexismul e de domeniul trecutului.
Anyway, acum ca micutul traieste si e bine-sanatos, toata zarva din jurul lui ar trebui sa se linisteasca. Gata, fratilor, l-ati vazut, nu straluceste, nu canta opera, nu a iesit calare pe sase cai frumosi... Calmati-va.
Ar mai fi o chestie care ma sperie totusi: Kate a iesit sa arate plodul intregii tari la doar cateva ore dupa nastere. Dureri postnatale, careva? Ha, ha? Nimeni? Ok...

Unora le trebuie caramizi...

Situatie ipotetica: se ia o fata. Fetei ii este simpatic un baiat.. Fata cunoaste dinainte baiatul, cei doi se inteleg si vorbesc destul de mult. Baiatul, bineinteles, e dragut, inalt, bine facut, inteligent si capabil de a purta o conversatie interesanta pentru mai mult de 10 minute intregi. Simtul oumorului este un bonus. Fata nu stie daca baiatul simte ceva pentru ea, dar e sigura de sentimentele ei pentru el, asa ca incearca sa i le faca cunoscute si lui. Cum?
Pai simplu: petrece mult timp cu el, zambeste, pastreaza o distanta minima, e adorabila si isi scoate la inaintare toate trucurile pentru a-l face sa priceapa ideea. Si, ca orice fata normala, se gandeste ca baiatul va intelege mesajul avand in vedere ca tipa nu e deloc subtila si a mai avut antecedente.
Care e problema? Tipul nu se prinde. Nu se prinde si pace buna! Nu conteaza ca fata are arsenalul nuclear dupa ea, nu conteaza reactiile, nu conteaza micutele gesturi de afectiune atat de evidente. Se ajunge in punctul in care fata sta literally cu urechea pe inima tipului si realizeaza ca bate mai tare, dar el tot pe pomul cel de neclintit face. Nu functioneaza nici chiar frazele de genul "Mai nou fetele au devenit baieti si baietii se poarta ca fetele", menite sa-l faca pe subiectul atentiei tipei sa priceapa ca aceasta nu va fugi peste 7 mari si 7 tari in cazul in care el face primul pas.
Ce ramane de facut? Metoda caramizii. Cum functioneaza aceasta metoda? Pai... e destul de simpla si eficienta: se ia caramida, se scrie mare si sexy "Imi place de tine. Cpt Obvious flies away" pe ea si se arunca fix in fata baiatului, eventual intre ochi, pentru o citire optima a mesajului. Se spera obtinerea de rezultate. Caramida poate fi oricand inlocuita cu un pumn sau cu un Nokia, pentru ca de ce nu? Nu e ca si cum fata mai are ceva de pierdut, dupa toate incercarile tampesti pe care le-a facut in zadar pana in momentul in care apeleaza la minunata metoda a caramizii.

post facut la nervi, bla bla, trece repede, bla bla, oricum se duce-n Nowheretonia intr-o luna, bla bla.

27 iulie 2013

Leapsa - Shine On!

1. Pune imaginea pe blogul tau.
Cute little thingy.

2. Mentioneaza persoana care te-a nominalizat.
Ralu, mereu la datorie <3

3. Spune 7 lucruri despre tine.
Daca mai primesc din astea voi fi nevoita sa plec intr-o calatorie pentru redescoperirea sinelui :))
1. Abia astept liceul. Presimt ca va fi taaare... interesant, ca sa ma exprim dragut.
2. Tocmai m-am intors de la un concurs dragut unde n-am facut nimic, dar macar m-am distrat de minune cu doi amici. Long story, detaliez zilele astea probabil.
3. Sunt greu de impresionat. Dar si cand sunt impresionata... arat asta din plin.
4. Imi e somn si n-am chef de viata chiar acum. Pana azi dimineata pe la 6 implinisem vreo 72 de ore din care dormisem numai 7. Am de recuperat.
5. Lumea din jurul meu are talentul de a disparea. Se muta, pleaca in Congo, se evapora, de toate. Mersi ca ma lasati balta, mai, si eu va iubesc.
6. N-am citit mai nimic in ultimul timp si ma enerveaza chestia asta, desi nu prea vad cum sa schimb lucrurile prea curand, ca am devenit pretentioasa la capitolul carti din motive de neinteles.
7. Mi-am gasit in sfarsit - dupa luni de zile - o bratarica din aia cu charm care cica isi face efectul cand se rupe. Cautam una care sa nu-mi cada de pe mana minuscula de ceva timp si am gasit una rosie, draguta, cu un clopotel pe care scrie "Love". O foarte subtila amica a facut o scena usor tampita pe tema asta ieri.

4. Nominalizeaza 15 persoane.
Eu va nominalizez, dar nu mai las comentarii pe bloguri ca am laptopul enervant si-mi da erori cand comentez si pe blogul meu, d'apai pe al altora.
MariaMich, GooggaRoseLarisaKriszBlanketKubbety
+ oricine altcineva o vede si doreste sa o ia, bineinteles

11 iulie 2013

Well...

Bine zis. Foarte. Bine. Zis.

6 iulie 2013

Recenzie ♣ Portretul lui Dorian Gray, by Oscar Wilde


Basil Hallward picteaza intr-o buna zi portretul tulburator al lui Dorian Gray, uimitor prin asemanarea cu modelul. Doar ca, odata cu trecerea timpului, tanarul din tablou imbatraneste, pe cand omul in sine, Dorian, ramane neschimbat. Fiecare fapta, fiecare an trecut lasa pe chipul pictat inca un semn, inca o reflexie a sufletului posesorului sau, fara ca acest amanunt sa fie cunoscut de ceilalti. Astfel, Dorian isi pastreaza tineretea si aparenta inocenta, starnind intrigi si drame in intreaga Londra. Dar incet-incet frica acestuia legata de o posibila descoperire a portretului devine o obsesie ce aduce declinul unui om devenit marsav si paranoic, un om ce cauta placerea fara a se gandi la consecinte.



Cartea e intruchiparea perfecta a deja clasicei vorbe "Aparentele inseala". Dorian Gray, un tanar naiv de 16 ani, este pictat de Basil Hallward, un artist neinteles care reuseste sa redea cu o precizie uimitoare fiecare trasatura a chipului inocent al modelului sau, totul sub privirile cercetatoare ale Lordului Henry. Acesta din urma il introduce pe Dorian intr-o societate plina de vicii, alterandu-i personalitatea pentru a se potrivi cu a lui. Intalnirea dintre astia doi e o intalnire dintre sfant si pacatos, primul dorind sa guste din stilul de viata al celui de-al doilea.
In urma unei iubiri ce-si pierde esenta dintr-o prostie, Dorian se schimba radical, devenind un adept al teoriei conform careia in viata omul trebuie sa-si satisfaca toate curiozitatile si placerile, indiferent de pretul ce trebuie platit. Tanarul descopera ca portretul se modifica, redand noua lui personalitate si uratindu-se, in timp ce el ramane neschimbat.
 Destul de avantajos, nu?
Poate ca da, dar anii trec, iar faptul ca Dorian nu imbatraneste ridica mari semne de intrebare in cercurile selecte prin care acesta se invarte. Invinuit pentru coruperea altor tineri si pentru fapte lipsite de orice moralitate, Dorian este exclus si privit cu ochi critici de majoritatea celor din lumea buna. Totodata, acesta se confrunta cu frica de a nu fi descoperit, portretul devenind un secret pretios si inspaimantator.

Cartea ne prezinta declinul datorat unei prea mari iubiri de sine, evidentiind, de fapt, modificarile suferite de personalitatea unui om care este pus in fata nemuririi. Pentru ca ce ai face daca nu ai imbatrani? Orice.

Daca ar fi sa aleg niste citate reprezentative... n-as putea. Fiecare propozitie merita citata, fiind o dovada puternica in favoarea ideii ca Wilde era un geniu in arta observarii oamenilor. Romanul are un caracter psihologic puternic, prezentand numeroase idei asupra vietii si moravurilor celor din inalta societate, totul fiind adaptat vremurilor in care se petrece actiunea. Fiecare personaj este un mic filozof ce se lupta cu el insusi, incercand sa se inteleaga cat mai bine. Intreaga poveste e presarata cu intrigi tipice, rasturnari de situatie si personaje secundare care si-au lasat amprenta asupra lui Dorian... sau personaje asupra carora el si-a lasat amprenta.
Actiunea nu e deosebita si nici vasta, in intreaga carte existand doar cateva momente notabile, momente decisive pentru viitoarele decizii ale personajelor. Totusi, e un roman ce merita citit pentru ca prezinta o lume in care viata aristocratilor difera cu mult de ceea ce ne este noua prezentat - nefiind nici pe departe atat de simpla si lipsita de detalii intrigante -, dar si declinul firii umane, declin datorat certitudinii lui Dorian ca poate face orice, ajutat de chipul perfect, aparenta inocenta si tineretea vesnica.
Finalul e putin cam grabit si mi s-a parut ca i-a lipsit ceva(prea brusca decizia lui Dorian, gandurile din ultimele pagini sunt prea invalmasite si superficial prezentate), dar, per total, cartea mi-a lasat o impresie foarte buna.

Nota: 3.5/5

1 iulie 2013

Scriitori

- Când voi fi mare,voi salva multe vieţi.
- Ce vrei să te faci,pompier?
- Nu.
- Doctor?
- Nu.
- Atunci ce?
- Scriitor


30 iunie 2013

Cand dai examenele...

Tot anul esti


Cu o saptamana inainte de examen te prinzi ce se intampla


Si incerci sa recuperezi...

... dar esuezi lamentabil

In ziua primului examen esti


Iar dupa ce termini, iesi din scoala

Te intorci pentru al doilea examen...

... si vezi subiectele

Dar nu te lasi batut

Cateva zile trebuie sa astepti rezultatele...

... si vine momentul in care mergi sa vezi daca s-au afisat

Te prezinti in curtea scolii...

... si realizezi ca rezultatele n-au aparut inca

Apoi, dupa cateva ore, cineva apare cu foi

Te cauti pe lista cu disperare...

... si descoperi ce note ai luat

Cei care au luat note mari sunt in interior ceva de genul

Iar in exterior...

Iar cei cu note mai mici ii privesc...

... si se gandesc ce sa le faca

Dupa muuult timp, se afiseaza repartizarile pe licee...

Si unii realizeaza ca au intrat unde voiau

Iar altii nu.

Dar macar toti au scapat de gramatica si geometrie in spatiu 4 ever

Si a venit vacanta!

* Megapostare cu GIFuri, yaaay! Simteam nevoia sa mai fac o de-asta, mai ales ca am strans toate GIFurile din computer si am vreo 1600 si ceva*
A venit vacanta, gata cu examenele - 9.9 la romana si 10 la mate, daca exista persoane interesate -, relaxare totala. Cei de a opta, ce ati facut?

Ti-a placut? Transmite mai departe!