24 decembrie 2012

Remarci despre carti

Am deprins un obicei prost.
De fiecare data cand aud de o trilogie, sau de o serie cu mai multe carti care - de obicei - nu e inca tradusa in romana, dau fuguta pe Wikipedia sau pe un site asemanator si citesc rezumatul. Nu neaparat din comoditatea de a citi intreaga carte, dar mai ales din lipsa de timp. Cu memoria mea fabuloasa uit oricum tot pana in clipa in care imi propun sa citesc de-a binelea cartea.
Mi-am propus sa nu ma mai apuc de serii neterminate. De multe ori finalul ultimului volum aparut il lasa pe cititor cu gura cascata si facand ca trenul de nerabdare sa afle cum continua povestea. Pe mine ma enerveaza faptul ca am de asteptat luni - sau, mai rau, ani - ca sa aflu finalul povestii. Mai ales pentru ca-mi fac tot felul de scenarii si ma intreb daca tipa ramane cu tipul dragut sau cu cel rau, daca lumea e salvata sau toti mor, etc etc. Asteptarea asta ma distruge psihic.

Mai nou sunt la moda cartile distopice, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie in ultimii ani. Jocurile Foamei, Delirium, Divergent, Eve, Shatter Me si lista continua. In general totul se petrece dupa urmatorul tipar - ca daca nu n-ar mai fi distopice -: lumea in care traieste personajul narator ( care isi duce viata prin America de obicei, intr-o familie supusa regulilor pana-n gat ) este guvernata de niste oameni ciudati, care impun reguli nefiresti, impart continentele pe bucati sau fac tot felul de concursuri sadice. Personajul principal se supune tuturor regulilor, traieste intr-o familie de mijloc sau intr-una cu un trecut nu prea placut conducatorilor si tot ce se intampla ii pare firesc, fie ca e o operatie pe creier, alegerea unei case sau intrarea intr-un concurs pe viata si pe moarte. Se poate intampla totusi ca personajul sa nu stie ce-l asteapta. Buuun, pana aici tot e clar ca buna ziua. Dar, mai devreme sau mai tarziu, tipei in cauza - dap, no boys here - ii pica fisa ca e ceva gresit in toata afacerea. Asa ca ori se revolta, ori fuge cu alti luminati care s-au prins de absurditatea situatiei in care se afla lumea.
Undeva pe aici intra si un tip, care are un rol mai important sau mai putin important in poveste. In general e un razvratit sau unul care se da drept omul conducatorilor, dar nu e. Tipul poate muri - mai degraba dispare, ca de murit mai rar - undeva pe parcurs, de obicei pentru a salva tipa.
Acum, deoarece majoritatea seriilor sunt trilogii, actiunea se poate imparti usor pe carti: in prima tipa se supune regulilor, dar incepe sa prinda gustul razvratirii, in a doua devine o luptatoare care trece peste durere, probleme in dragoste si rude idioate pentru a se alatura proscrisilor, iar in a treia are loc marea revolta si totul redevine asa cum era acum 100-1000 de ani. La final lumea e fericita, iar eroina noastra sta alaturi de marea iubire a vietii si se mira de ce-a realizat. Bine, finalul e diferit de la o carte la alta, iar tipa o poate sfarsi ori cu tipul rau pe care-l iubeste, ori cu un alt tip, bun si ala.
Si uite asa a dat-o Chucky din lipsa de rabdare necesara citirii unei carti scrise in alta limba in nebunia cartilor distopice, care - tocmai m-a izbit adevarul - incep sa le inlocuiasca pe cele cu vampiri. Fapt pentru care, pana la urma, multumesc cerurilor. Orice e mai bun decat un vampir dat pe turbo si indragostit de un om, chiar si o tipa slaba care devine puternica, fapt ce se repeta la nesfarsit, tot ce se schimba fiind infatisarea si numele tipei, modul in care puterea celor de sus e exercitata asupra populatiei si modul in care ea readuce lumea la normal ( sau moare incercand ).

Daca tot m-am incins la scris, nu ma pot abtine sa nu vorbesc si despre tipi. Vesnicii zei sexy ce stapanesc fanteziile tuturor fetelor cuminti din carti, ei provin din diferite medii de viata si au diverse ocupatii, tot ce au comun fiind faptul ca-s perfecti. Si mama, cat sunt de perfecti! In general eroina cartii il intalneste pe tipul rau si distant din intamplare, se tachineaza, se indragostesc, tipul se sacrifica de cateva ori pentru binele ei, dar revine din morti mai mereu si o sfarsesc impreuna - prin asta se intelege ca salveaza lumea si mor de batranete sau mor in lupta. Daca, totusi, tipul nu se mai intoarce, cel mai bun prieten al tipei sau un alt baiat mai blajin este mereu acolo ca sa o consoleze si sa o... iubeasca, la ce va gandeati?

Pana la urma, cartile contemporane au o actiune asemanatoare. Mi-am dat seama ca sunt adaptata noului tipar, astfel incat imi pot da seama cu cine o sfarseste personajul principal inca din primele capitole, indiferent de numarul de volume pe care le are seria. De fiecare data exista un secret de la care porneste o intreaga aventura, sunt si proscrisi pe acolo, ca sa nu mai vorbim de tipii rai si de ajutoarele nesperate. Se adauga intrigi marunte ( a.k.a. oameni care nu sunt ce par a fi, capcane amoroase... capcane de tot felul de fapt, tradari, morti neasteptate ), momente romantice si intorsaturi de situatie care - uitati ce coincidenta inexplicabila - apar fix la finalul volumului, lasand oamenii cu unghiile roase si suspansul in gat.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!