8 decembrie 2012

O sa ninga

Trebuie sa ninga. La stiri asa zice, ca o sa ninga in toata tara si ca o sa fim iar ingropati in zapada. Pe mine una chiar m-ar bucura, chit ca mai e putin pana la vacanta si cred ca mi-as permite sa racesc putin. Iarna de anul trecut a fost o surpriza neasteptata si frumoasa, extraordinar de frumoasa. Dupa ce in fiecare an cadeau doi fulgi apatici care nici n-ajungeau bine pe pamant ca se topeau, iarna aceea a fost o revelatie. Si chiar daca era greu, chiar daca ne chinuiam cu orele sa razbim prin zapada groasa ca sa ajungem la fizica, tot era frumos.
Pentru multi, ninsorile de atunci au fost dramatice, satele au fost ingropate si oamenii s-au pierdut sub tonele de omat. Mai ales ca la noi in judet si in Vrancea a fost cel mai rau. Asta e latura urata a iernii, faptul ca se pot produce si dezastre naturale. Dar totusi, asta nu inseamna ca ar fi bine sa nu mai ninga deloc.
Stiu ca aveam cativa ani cand, in ziua de Craciun, la bunici, a inceput sa dea de sus cu o furie moderata, cu fulgi mari care straluceau aproape magic in lumina becului de la coltul casei. Curtea aia devenise un colt de rai, noaptea, in timp ce fulgii cadeau neincetat. Am adormit cu capul pe pervaz, uitandu-ma fermecata la privelistea de afara.
Si iarna trecuta totul parea ca o sa fie bine. Toti ne-am entuziasmat, ca vorba aia, era zapaaadaaaaaaaaaaa. Dar stiti cum e cu oamenii, in prima zi sunt incantati, iar dupa o saptamana nu mai suporta situatia. Si chiar daca a fost ceva exagerat, chiar daca totul a fost blocat in tara timp de aproape o luna, tot a fost ceva special. Si nu pot zice ca a fost neaparat mai bine decat in iernile in care nu ningea deloc sau, mai rau, ploua si totul devenea noroios, dar parca nici mai rau n-a fost.
Vreau sa ninga. Nu mult, nici putin, ci numai bine. Sa ne putem bate cu zapada. Sa ne dam cu saniuta ca atunci cand eram mici si faceam trenuletul pe derdelus. Sa construim oameni de zapada si, cand suntem uzi pana la piele si incepem sa tremuram, partial inghetati, sa ne putem refugia in casa, lipiti de calorifer sau de soba, inveliti in zece paturi si sa bem ciocolata calda sau cafea.
Vreau acea iarna mirifica din povesti. Si o vreau acum.

Photo made by me :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!