2 decembrie 2012

O iubire ca-n filme

Peste tot in jurul nostru lumea bate campii in legatura cu mitica iubire ca in filme. Sincer, chestia asta mi se pare o mare prostie. Intr-adevar, povestile de dragoste ce ne fascineaza pret de cateva ore sunt frumoase, dar nu ar trebui luate ca etalon pentru viata reala. Si oricine ar spune ca unele dintre ele sunt inspirate din viata unor oameni greseste. Pentru ca oricat de adevarata ar fi povestea de la baza filmului, aceasta a fost cu siguranta inflorita putin (mai mult) inainte de ecranizare. Ingrijorator e faptul ca tot mai multi oameni isi doresc o iubire de film, cu toate implicatiile ei: intalnirea neobisnuita, alergatul pe plaja in slow motion, momentele grele depasite cine-stie-cum si clasicul "au ramas impreuna pana cand moartea i-a despartit". Parerea mea este aceea ca indiferent de idealurile prezentate in filme, viata e mai frumoasa si o poveste de iubire ar trebui sa fie unica, sa nu se asemene cu o alta ( care de obicei e supraestimata si mult mediatizata ). Micile intamplari unice din fiecare relatie alcatuiesc un puzzle special, care nu trebuie sa se inspire de undeva. Nu, trebuie cladit de la zero, pentru ca asa e mult mai usor sa-i realizam frumusetea. Nu cred in dragostea de film. Nicio relatie nu poate fi perfecta, nu poate avea suisuri si coborasuri bine calculate si, mai ales, nicio relatie nu poate avea un final identic cu al alteia. Suntem unici si de aceea si sentimentele pe care le traim ar trebui sa fie unice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!