30 decembrie 2012

Recenzie ♣ Fifty Shades of Grey, by E.L. James

Hai s-o facem si pe asta.

Am citit toate cele trei volume in engleza pe telefon, ca un copil mic si inocent ce sunt. Se vede de la bun inceput ca la origini cartea a fost un fan-fic Twilight, personajele avand personalitati asemanatoare si unele intamplari fiind aidoma celor din Twilight. Chiar daca nu apar vampiri, caini dati pe steroizi si alte asemenea minunatii, atmosfera din "Amurg" se pastreaza si aici.
Totul incepe cand Anastasia Steele merge sa-i ia un interviu tanarului Christian Grey, al carui succes in lumea afacerilor este rasunator in ciuda varstei. Ana ia interviul pentru a-si ajuta o prietena ce scrie la ziarul colegiului.
Christian si Ana se intalnesc iar si iar, aparent intamplator, pana cand acesta ii propune semnarea unui contract prin care ea devine... Ok, n-am de gand sa scriu in detaliu aici, poate fac si eu ca Ellen si inlocuiesc ceva cuvinte. Revenind, tipa nu stie daca ar trebui sa semneze sau nu, dar intre timp ea si domnul Grey nu se dau in laturi de la nimic.
Cred ca trebuie sa vorbesc putin si despre personaje, fiindca nu-mi inchipui cum altfel as putea sa explic care e faza cu aceasta carte.
Anastasia Steele e neindemanatica, timida si adora cititul. Pe parcursul seriei se maturizeaza si se obisnuieste cu stilul de viata a lui Christian, care e "obscen de bogat", avand un venit de 100.000 $ pe ora. Mie mi s-a parut o tipa cu o personalitate slaba, care se lasa cucerita cam repede de tanarul miliardar si accepta mult prea multe lucruri de dragul nevoilor lui.
Christian Grey e, dupa cum chiar el recunoaste, un tip sadic. Placerea de a-si face "sclave" cu care sa incerce tot felul de lucruri neortodoxe exista din cauza trecutului sau. Ce pot sa spun, primii ani din viata omului astuia au fost oribili si au lasat o amprenta puternica asupra lui. Pe parcursul seriei incepe sa dezvolte si alte sentimente fata de Ana, in afara de dorinta. Ii place sa provoace durere si sa fie "dominant" in camera de joaca. Da, are una. Si nu, nu are un X-box in ea. Totodata trebuie sa isi manifeste controlul asupra altor oameni ca sa se simta bine. Iar Dr Flynn, psihologul, nu prea are ce face in aceasta privinta.
Mrs. Robinson e scorpia care i-a indus lui Christian acest stil de viata, chiar ea fiind o "dominanta" ce a profitat de el cand era adolescent. Totusi, tipul o considera cea mai buna prietena si nu vede nimic rau in ceea ce aceasta "bitch troll"(by Ana) i-a facut de-a lungul timpului.
In carte se folosesc maxim 200 de cuvinte, care se repeta la nesfarsit dupa un tipar numai de autoare stiut. Dupa primele capitole te obisnuiesti cu clasicele "You never cease to amaze me", "We aim to please" si toate celelalte replici care se repeta obsesiv. Daca toate scenele de kinky fuckery(tot nu pot sa cred ca scriu asta) ar fi scoase din carte, tot n-ai putea spune ca e o poveste draguta de iubire intre un tip si o tipa. Christian e prea obsedat de control, mult prea gelos si impulsiv, ajungand sa cumpere compania in care Ana se angajeaza pentru a-i putea urmari fiecare miscare. Si culmea, pe tipa nu o deranjeaza prea tare. Cei doi se cearta cam o data la doua capitole, iar vinovatul devine victima si invers cam de fiecare data. Nu am putut inca sa le inteleg mentalitatile, pentru ca domnului Grey ii place sa provoace durere, dar nu vrea sa o raneasca pe Ana, iar ea se obisnuieste cu bataia numai ca sa-i faca pe plac.
Pe langa relatia celor doi mai intervin cateva cupluri, cateva intrigi, o rapire in volumul 3, o despartire la finalul volumului 1 si lista continua. Personajele au si cateva trasaturi bune si, daca nu ar avea "obiceiuri" nu tocmai normale, ar putea fi chiar dragute la un moment dat. Autoarea a incercat sa arate ca, in ciuda personalitatii, Christian chiar tine la Anastasia. Eu spun ca nu i-a iesit prea bine. In schimb, ceea ce i-a reusit a fost crearea unui personaj care trebuie sa stie tot ce misca in jurul lui si caruia ii place sa-si pedepseasca iubirea vietii din cele mai neinsemnate motive.
Nu recomand cartea asta celor care chiar se asteapta la ceva artistic. Din contra. E doar creatia unei tipe care cine stie ce frustrari a avut in copilarie si care a vrut sa dea viata fanteziilor care o apasau. Personajele sunt care mai de care mai nebune, au obiceiuri inumane si nicio logica in actiuni, iar plot-ul, de la un capat la altul, se aseamana cu cel din Twilight: inceput si final asemanator, cateva actiuni amestecate alandala si gataaa, a iesit best seller-ul.

Nota: 2/5

4 comentarii:

  1. Good point, well made my dear :>
    Chiar ma asteptam sa faci o postare despre carte in stilul tau "chuckyos" , dar nu pot trece cu vederea peste zgarcenia ta in privinta...picanteriilor ;;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. My dear Michy Mich, m-am abtinut de la tentanta idee de a-mi umple blogul de spoilere neortodoxe cu o zi inaintea noului an :)

      Ștergere
  2. *figura inocenta* Bai, deci mi se pare absolut normal ca n-are un Xbox in camera de joaca, din descrierea ta e clar ca e genul de om cu PlayStation.

    RăspundețiȘtergere

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!