1 noiembrie 2012

Drumuri prin scoala

Astazi, dupa ore cu multe calcule, ore cu multe lucruri de scris si ore in care a trebuit sa ne amintim lucruri - n-am zis ca am si reusit - a urmat o ora ceva mai relaxata, si anume ora de educatie fizica.
In sfarsit, s-a sunat, ne-am deplasat noi pe scari in jos spre iesirea din scoala... Ploua. Dar ploua marunt, frumos frumos si era un ger teribil, ca-n miez de iarna. Deci ce puteam sa facem? Sa fugim ca toata lumea, incercand sa ajungem cat mai repede la sala? Doamne fereste. Noi. Trebuia. Sa. Cantam.
Si am cantat. Am inceput sa sarim prin toate partile si sa strigam "Heeeeeeeeey sexy lady"(mda, nu poti canta ceva mai cult in ploaie, cand juma' de scoala se holbeaza). Am mers topaind prin balti, dand din maini si scotand tot felul de sunete, urmate de cate un "Op op op... Oppa Gangnam Style!". Apoi ne-am prins ca o sa ne imbolnavim mai rau decat eram deja si am luat-o la fuga, intrand cu alai in vestiarul ala incapator in care trebuie sa-si duca viata vreo 30 de oameni.
Dupa terminarea orei, am iesit frumusel in pragul salii si m-am uitat imprejur. Nu ca as fi vazut ceva, era intuneric bezna si ploua incetisor. Deci am luat-o din nou la fuga, de data asta cu un coleg care tot urla: "Sa scapam mai repde din Iadul alb ca ne plouaaa!!!". Ne-am certat cateva minute bune pe culoare, deoarece culoarea predominanta era negru. In sfarsit, dupa ce am reusit sa sarim in toate baltile, sa ne impiedicam si sa tipam pana am deranjat toate orele care se tineau in cele doua cladiri, am intrat pe usa scolii. Dar, din moment ce lenea si lipsa chefului de a fi udati si mai tare ne-a impiedicat sa ne deplasam pana la usa elevilor, am nimerit pe la profesori. Si da-i si fugi pe scari sa nu te prinda careva...
In clasa, alta poveste. Baietii, desi poseda un vestiar, nu-l utilizeaza. Nu, dom'le, ei se schimba in clasa, aratand tot ce au de aratat tuturor celor care nu vor sa vada. Incercand pe cat posibil sa evit privelistea, am remarcat un coleg care, la vederea mea, si-a tras banca mai aproape si s-a ascuns de parca l-as fi omorat. Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu le amintesc din nou de existenta vestiarului, dar mi-a trecut repede.  E o lupta pierduta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!