30 noiembrie 2012

28 noiembrie 2012

Pride & Prejudice


Elizabeth Bennet: I could more easily forgive his vanity, if he had not wounded mine. 



Elizabeth Bennet: He looks miserable, poor soul. 
Charlotte Lucas: Miserable he may be, but poor he most certainly is not. 
Elizabeth Bennet: Tell me. 
Charlotte Lucas: 10,000 a year and he owns half of Derbyshire. 
Elizabeth Bennet: The miserable half?



Mr. Darcy: Miss Elizabeth. I have struggled in vain and I can bear it no longer. These past months have been a torment. I came to Rosings with the single object of seeing you... I had to see you. I have fought against my better judgment, my family's expectations, the inferiority of your birth by rank and circumstance. All these things I am willing to put aside and ask you to end my agony. 
Elizabeth Bennet: I don't understand. 
Mr. Darcy: I love you. 



Mrs. Bennet: Have you no consideration for my nerves? 
Mr. Bennet: You mistake me, my dear. I have the utmost respect for your nerves. They've been my constant companion these twenty years. 



Mr. Darcy: You must know... surely, you must know it was all for you. You are too generous to trifle with me. I believe you spoke with my aunt last night, and it has taught me to hope as I'd scarcely allowed myself before. If your feelings are still what they were last April, tell me so at once. My affections and wishes have not changed, but one word from you will silence me forever. If, however, your feelings have changed, I will have to tell you: you have bewitched me, body and soul, and I love, I love, I love you. I never wish to be parted from you from this day on. 



Mr. Bennet: Your mother insists on you marrying Mr. Collins... 
Mrs. Bennet: Yes! Or I'll never see her again! 
Mr. Bennet: Well, Lizzy, from this day henceforth it seems you must be a stranger to one of your parents... 
Mrs. Bennet: Who will maintain you when your father's gone? 
Mr. Bennet: Your mother will never see you again if you do not marry Mr. Collins... and I will never see you again if you do. 
Mrs. Bennet: Mr. Bennet! 



Elizabeth Bennet: And that put paid to it. I wonder who first discovered the power of poetry in driving away love? 
Mr. Darcy: I thought that poetry was the food of love. 
Elizabeth Bennet: Of a fine stout love, it may. But if it is only a vague inclination I'm convinced one poor sonnet will kill it stone dead.
Mr. Darcy: So what do you recommend to encourage affection? 
Elizabeth Bennet: Dancing. Even if one's partner is barely tolerable.


27 noiembrie 2012

Prezenta

Ok, sa facem prezenta cu iubitii mei calificati care au reusind sa-mi dezgroape iubirea fata de oameni si increderea in lume.

Stefan, Victor, Vlad, Serban, Vlad, Mihai, Cyborg, Anca, Ioana, Mihaela, Ana, Stefan, Googga, Constiinta, Mara, Daniel

Siiii probabil si tipul paros cu mafia de asta vara, dar nu reusesc sa-mi amintesc cum il cheama sau de unde vine. Si Doamne, cat incerc! Culmea e ca Paner nu e pe acolo, si nici vreun mult iubit hunedorean. Ceea ce e  cam ciudat, dar trecem peste, ramane de vazut ce va fi mai incolo.



* Le aberatie fara sens, prietenii stiu de ce si nici macar ei. Mai bine sa am pomelnicu' la indemana in caz de nevoie*


26 noiembrie 2012

Reguli

Ok, avem regulile astea (vechi) noi in scoala si mi se par usor exagerate. Niciun om n-are voie sa intre fara sa se legitimeze, fara sa fie trecut in registru cu ora intrarii, scopul si persoanele care trebuie vazute si fara a purta ecusonul de "Vizitator". Nici noi n-avem voie pana nu se asigura ca suntem elevi. Asa ca, pe masura ce noul set ne era citit, am creat un scenariu:
E bunicuta asta simpatica, genul ala de femeie adusa se spate si cu fata blanda. Are un nepotel in clasa I, care e undeva la etajul 1.
Copilul incepe sa planga ca vrea la bunica, ca unde e bunica? Femeia, auzindu-si scumpul nepotel dandu-se de ceasul mortii la etaj, il da incolo de registru si fuge sa-si recupereze micutul. In acel moment alarma porneste, holurile sunt inundate de o lumina rosie si ferestrele sunt acoperite de gratii. Bunica se opreste socata, se uita-n stanga, se uita-n dreapta si nu pricepe ce se intampla.
In mai putin de un minut scoala e inconjurata de masini de politie cu sirenele pornite, emitand clasicul si totodata enervantul "nino-nino". Elevii sunt evacuati de urgenta si cateva trupe de mascati dau buzna in cladire cu mersul caracteristic si cu "Hap hap hap"-ul ala al lor. O inconjoara pe batrana cu armele atintite spre ea si ii spun pe un ton din ala epic "Esti inconjurata.". Femeia isi face cruce, doi masculi de dimensiuni anormale o apuca de aripioare si o arunca in dubita aia ciudata a politiei. Astfel bunica ajunge la sectie in timp ce copilu' continua sa planga isteric.

Cam asa e si la noi si chiar ne gandeam cum mai dam buzna peste fostii profesori la anul, cand ne ia dorul de ei. Bineinteles ca ideile nu au intarziat sa apara, asa ca avem cateva alternative:
- O luam prin fata, pe sub geamurile de la cancelarie si sarim intr-o clasa de-a opta. Daca reusim sa intram in scoala, restul e floare la ureche.
- Ne imbracam ca elevii scolii - pastram cravatele alea albastre, nu le dam foc la vara totusi -, luam carnetul si ne rugam sa nu-l controleze prea atent. Din nou, daca ajungem in scoala, putem cutreiera holurile si intra in clase fara prea mare greutate. Camerele de filmat ne vor filma, dar cand cineva va realiza ca nu mai suntem elevi noi vom fi deja plecati demult.
- Or mai fi si altele, am sa ma mai gandesc pe masura ce ziua in care va trebui sa facem o asemenea vizita de spioni va veni.


24 noiembrie 2012

Am dat in mintea copiilor

Joi a dat spiritul copilariei in mine si-n Mich. Motivul? Creioane epice cerate. Proprietarul? Blnkt. Asa ca am inceput sa mazgalim caietele tuturor in culori care mai de care mai traznite si, pentru ca asta nu ne-a ajuns, i-am cerut lu' Blnkt sa ne schiteze pe caiete niste creaturi ca-n cartile de colorat de la gradinita. Bineinteles ca am colorat fara sa tinem cont de contur si am adaugat "stelute si inimioale flumoase" peste tot. Eram exact ca niste copii de 3 ani, iar colegii au ajuns la concluzia ca e mai bine ca nu m-au cunoscut de la gradinita. Cred si eu, doar in timp ce fetele se jucau cu papusi, eu construiam roboti si avioane si ma bateam cu baietii.
In sfarsit, a intrat proful in clasa si ne-a anuntat ca s-ar putea sa avem inspectie la caiete. Da-i si rupe si sterge si distruge tot ce-am scris de la inceputul anului peste tot. N-am mai apucat sa scriu lectia cand mi-a picat fisa: daca vine vreun control o sa vada ca n-o am. Si da-i si abereaza ceva legat de ce-a zis proful. In tot timpul asta radeam de G., care a trebuit sa se duca sa arate tema de pe pagina mazgalita abstract si pe care scria mare Batman.
Pana la urma n-a venit nicio inspectie, deci am ramas cu caietele ciopartite si cu o gramada de foi pline cu perle si desene.
Admirati le opera de arta cu bucati din lucrarea lu' G. pe ea.

23 noiembrie 2012

I'm not normal, I'm... me.

*Remarcati poza situata inainte postarii, in direct si in reluare*

Acum, n-am sa spun ca nu-mi plac pozele de genul asta fiindca as minti. Totusi, sa le vad pe tipele carora aranjatul pentru poza asta le-a luat cateva ore ma cam deranjeaza. E ca in imaginea cu "I'm not supposed to be normal, I'm supposed to be me". Pai fiti voi oameni buni, nu va dichisiti atata. Ca exemplu am sa ma imbrac iar ca ieri si-am sa-mi fac o poza pe terenul de sport. O sa fie graitor.
De ce?
Pai pentru ca ieri m-ati fi putut admira pe holurile scolii si in curte intr-o minunata pereche de cizme cu toc de 8 cm, asortate cu o pereche de pantaloni largi de trening, o camasa alba si o cravata. Va dati seama ce gusturi rafinate pe mine. Am atras priviri si, desi majoritatea erau infiorati de ceea ce vedeau, ma pot mandri cu faptul ca nu m-a deranjat deloc acest lucru. Nu ca stilul boschetar ar fi vreo moda sau ceva, dar lenea din mine devine din ce in ce mai mare si mai creativa. Sunt mandra de ea.
Pe langa asta, am dansat cu Googga la sport - watch out lume, Googga a dansat! - Brasoveanca si chestia cu trenuletul unde trebuia sa sarim tinandu-ne de mana. A fost epic. G., esti cea mai tare dansatoare ever. N-am mai ras atata demult.
Dupa ora - remarcati ca mereu e cate ceva dupa ora de sport - ne deplasam pe terenul intunecat si pustiu facand pe fotomodele, strambandu-ne si tipand tot felul de chestii. Nu cred c-am sa uit prea curand cum, impreuna cu Mich, mergeam ca-n Gangnam Style strigand "Libertateeeee, ce smechera e scoala pe intuneeeeric".
Ca de obicei baietii se schimbau in clasa - da, au vestiar, dar nu, nu-l folosesc -, dar am intrat peste ei pe motiv ca n-au nimic ce noi n-avem - ok, nu e chiar asa, dar ce era sa zic? -. S-a stins lumina in clasa, am inceput sa ne batem, ciupim si speriem unii pe altii, apoi ne-am trantit pe postament si am urmarit spectacolul din spatele primei banci de la fereastra, unde un grup de colegi desfasurau activitati dubioase.

De ce am scris asta? Habar n-am. Locul asta e ca un fel de jurnal sau, mai bine, de carnetel cu de toate.

21 noiembrie 2012

Lyrics #1

Am si eu obsesiile mele legate de anumite melodii si, cum totul sta pe loc in viata mea momentan - in afara de o particula ce oscileaza fara motiv -, m-am gandit sa postez niste versuri care pe mine m-au impresionat ( si linkuri, linkuri la greu )

The Script - Six Degrees of Separation
First, you think the worst is a broken heart
What's gonna kill you is the second part
And the third, Is when your world splits down the middle
And fourth, you're gonna think that you fixed yourself
Fifth, you see them out with someone else
And the sixth, is when you admit that you may have fucked up a little


Alte melodii frumoase de la The Script:
The Man Who Can't Be Moved
Breakeven
Nothing


Sarah Jaffe - Better Than Nothing
What happens to the girl, what happens to the boy?
I see the red lights moving
What happens to the boy, will he be destroyed?
Is this winning or losing?
But I feel, feel
But I feel something, oh it's better than nothing



James Morrison - Broken Strings
Oh it tears me up 
I try to hold on, but it hurts too much 
I try to forgive, but it's not enough to make it all okay 
You can't play on broken strings 
You can't feel anything that your heart don't want to feel 
I can't tell you something that ain't real 



Maroon 5 - This Love
This love has taken it's toll on me
She said goodbye too many times before
And her heart is breaking in front of me
I have no choice 'cause I won't say goodbye anymore

Alte melodii:
She Will Be Loved
Payphone

*Atat pe moment, desi mai sunt destule*










19 noiembrie 2012

I looooove you

Am chef de sentimentalisme. Daaaa, am atata chef sa fiu sentimentala.
Mia, Guga, va iubesc. Ok, iubesc muuulte persoane, dar parca in seara asta va iubesc pe voi altfel decat o faceam pana acum. De ce? Fiindca mai mereu sunteti acolo, gata de-o ciondaneala, cearta in toata regula, bataie... sau ca sa ma sfatuiti in diverse probleme, dar asta mai rar. Voi nu dati sfaturi, voi treceti la actiune.
G., acel PM m-a traumatizat, n-ai ce-mi face, o sa-mi revin. Nu ma deranjeaza deloc aberatiile tale adorabile in legatura cu GACB-ul, doar SMS-urile date la 11 noaptea si oamenii ciudati cu care te imprietenesti ma zgarie putin pe creier. Eu trebuie sa fiu singura ciudata din viata ta :))
M., potato. Esti epica, desi ma supara ca vii pe tocuri ca sa fii mai inalta decat mine. Dar trecand peste, esti tipa cu care pot sa rad, pot sa fiu si serioasa, tipa care e ba aiurita, ba matura, care e mereu acolo cand trebuie sa ma descarc sau sa planuiesc ceva.
Fetelor, sunteti tari. Si n-am innebunit, mai am putin.
Imi trece pana maine.


18 noiembrie 2012

Unicat

I didn't leave a mark on history.
I French kissed it.

Cat de genial e asta? Intrebare capcana. E mult mai mult decat "genial".
Ganduri la voia intamplarii:
- maine am teza
- mi-e lene sa-mi fac temele
- exista niste oameni geniali pe lume, mai ales pe YouTube
- exista oameni mai putin geniali pe nume... *cough*
- pasta de la pix miroase a migdale
- caietul de franceza e incomod
- G. e incompetenta in domeniul casnic
- Mi-e dor de vechiul Pou
- Mi-e dor de vechiul M.
- Vreau sa dau timpul inapoi si sa ma intorc in iulie, sa schimb cateva chestii
- Vreau la liceu, sa nu stiu pe nimeni si sa nu ma stie nimeni
- Vreau sa sterg niste chestii pe aici, dar vreau si sa le las ca sa-mi amintesc de ele si sa nu repet greseala
- Am realizat ca daca nu bagi un om in seama, incepe el sa te bage in seama pe tine. Good to know.
- Cam atat.


It's funny how some persons try to say that they don't care about you by making it obvious. And it's funny how, in all this time, you try to forget them and their stupidity. And the best thing of all: when you succeed, they come again into your life and start to argue, even if you don't give a single fuck about their opinion.

Si doar ca o mentiune auxiliara, e ultima oara cand mai fac o postare de genul asta, fiindca nu se mai merita. Ce-i facut e bun facut, dar nu vreau sa ma lungesc la infinit pe un asemenea subiect. Cand ma gandesc la tot ce aveam in cap, la ce credeam la inceput si la ce cred acum, ma simt ca si cum tocmai as fi iesit din lacul prostiei la mal si nu-mi pot recapata respiratia.

16 noiembrie 2012

I'm a Diva

Poor little me. Yes. I am little and I was sick.

Because I turn into a diva I must eat...

Viata nu e corecta. Obisnuieste-te.
Deplasarea la viteze mari nu se face numai datorita suturilor. Resemneaza-te.
Tipul era cum am zis si nu s-a suparat fiindca stia deja asta. Tipul s-a suparat din cauza ca tu, genius, ai zis de ma-sa. Eu n-as fi zis de ma-sa, as fi luat sapca si as fi plecat prin ploaie, asa mica si singura cum eram.
Eh, macar am citit 13 pagini din Sherlock Holmes + Iliada in seara de dupa. Maaare consolare.

I'm a motherfuckin' DIVA, everybody!

15 noiembrie 2012

Constatare. De eu.

Dap, tocmai am gasit blogurile awesome ale unor wattpad-isti si, pentru ca Google-ul meu e un monstru rau, nu le pot accesa profilul fiindca in loc de iconul cu "Wattpad member, number of fans, iada iada iada" imi apar reclame. Perfect :/
Inainte de a ma abate prea mult de la subiectul in care inca n-am intrat, unele postari citite acum cateva minute m-au facut sa inteleg ca trec printr-o perioada din aia urata pe care cu totii au avut-o la un moment dat, perioada in care iti vine sa-l omori pe cel de care-ti placea fiindca s-a dovedit a fi un obsedat si jumatate ( Thanks, G. You the man ). Ce, nu sunt si altii care au trecut prin perioada asta? Bine...
Datorita acestui gand am ajuns si la altele, realizand cat de praf am putut sa fiu pana acum. Ba am ezitat prea mult, ba am stricat tot, ba a stricat altcineva tot ( Thanks, G. Anul trecut, sapca, Clementine, a? Ceva ceva? )... In fine, marele meu ghinion e ca nu-mi plac cei din apropierea mea pe o distanta considerabila. Nu, dom'le, mie mi se pune pata numai pe oameni intalniti in deplasari si, pana imi adun curajul de a vorbi cu ei, se termina deplasarea. Ceea ce e si bine si rau, mai ales ca uneori, judecand la rece, imi dau seama cat de tampita am putut fi ( Thanks, Panky. Without you, that game would have destroyed my dreams. ).
Oricum, in majoritatea cazurilor a fost ceva superficial, ceva gen: Aaaa, ce poker face zambitor epic *sau* Ce ochi frumosi *sau* Uite, tine cu Steaua!. Au fost vreo doua dati in care mie chiar mi-au placut oamenii aia, dar n-am prea avut ce sa fac. Din fericire ultimul nume de pe lista nu intra in categoria celor importanti... Dieeeee. I know you're reading this. And I know that you don't know that I'm talking about you.
Pana una alta raman tipa aia forever alone care s-a logodit in clasa I si care o da in bara de fiecare data.
I am adorable.


13 noiembrie 2012

De servici la pitici

Asteptati o clipa, va rog.

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Multumesc. Cred ca va trebui sa apelez din nou la vasul plin cu apa in care sa tip, pentru ca vreau sa scap de toti nervii pe care i-am adunat azi. Stai la cei mici they said, va fi usor they said. They lied. Copiii mici sunt enervanti. Nu-mi placea cand unul mai mare spunea asta, dar acum inteleg ca avea dreptate. Copiii mici sunt enervanti cu spume.
Cele 10 minute de recreatie compensau generos cele 50 de minute in care era liniste totala. Pustii aia nu cred ca respira. Doar tipa si dau din maini si picioare. Nici fetele nu-s usi de biserica, se bat cu baietii si fac o panarama destul de mare ( da, si eu ma bateam cu baietii si da, eram groaznica dar nu, nu-mi pasa ), dar au fost cativa tineri - ca sa par si eu baba - care m-au calcat pe bataturi rau de tot.
Cand eram de varsta lor - ca sa par iar baba - eu nu indrazneam sa zic nici o vorbulita unora cu 4 ani mai mari, daramite sa-i injur sau sa incerc sa-i lovesc. Generatiile noi sunt din ce in ce mai stricate, TV-ul e de vina, vorba lui Bogdan.
In sfarsit, tupeistii aia pitici m-au pus la incercare. Le-am dat vreo doua replici sarcastice, dar erau prea inculti pentru ele, asa ca am inceput si eu sa vorbesc pe limba lor si sa-i sperii. Ok, poate i-am si mangaiat de cateva ori, dar o meritau. Copiii chiar sunt culmea. Se dau smecheri si, can te faci putin spre ei, fug pana in coltul opus al scolii.
Am stat cateva minute cu o clasa, l-am facut de tot rasul pe un pitic ce se dadea smecher, i-am despartit pe cei care se bateau sau se calareau - da, ati citit bine - si m-am dezlantuit cand au exagerat. Bietul pitic blond, l-am alergat prin toata scoala si prin clasa lui, iar dupa brunet m-am dus si-n baia baietilor, totul pe fundalul genialului meu strigat de lupta care echivala cu un "S-a zis cu voi, gandacilor!". Nu mi-e jena defel sa intru in baia alora, mai ales ca e numai a celor de clasa a cincea.
Soneriile din scoala veche sunt naspa. Nu ca ar mai tine careva cont de faptul ca s-a sunat, dar totusi! Plus ca picii impertinenti au invatat injuraturi si semne, unde mai pui ca eu eram una si ei peste 100... Eh. Zi grea. Macar m-am relaxat putin atunci cand, dupa ce le-am zis vreo 5 minute non stop sa nu mai alerge, am inceput sa alerg si eu cu ei. Dor de tinerete, cand eram si noi niste pitici hiperactivi si oarecum inocenti.
Pana una alta copiii au fost haiosi cand au incercat sa stinga lumina sau sa se puna bine cu mine ca sa faca ce vor. Mici si ei. Mici si rai.

Da, era ceva de genul asta :))

11 noiembrie 2012


We might die from medication, but we sure killed all the pain.

Poate ca pana la urma la asta se rezuma viata: fuga continua de durere si incercarea de a scapa de ea. Mi se pare ciudat ca fugim de un lucru pentru ca la finalul vietii sa nu avem parte de el, desi odata ce murim, dispare oricum.

10 noiembrie 2012

E 10.11.12. Epic, nu?

8 noiembrie 2012

Astazi si numai astazi

Azi la scoala ne-am trezit in clasa cu o vrabie. O vrabie epica pe care am filmat-o, pozat-o si strigat-o cum am apucat mai bine. Ne-a parasit dupa o ora si ceva, dar totusi am petrecut impreuna un timp minunat. Mai ales cand s-a ascuns dupa dulap si era gata-gata sa fie strivita de niste genii. Sau cand s-a urcat pe boxa... Ce vremuri traiam acum cateva ore!
Mai apoi am inghetat la sport, am alergat, am sarit, am fluturat les camasi prin toata curtea... Apoi s-a luat curentul. Cele mai tari minute ale zilei. Ne plimbam pe hol cu telefoanele si strigam cum puteam: s-a luat fucking curentul pe fucking hooool si in fucking scoalaaaa! ( Fucking - suna smecher, nu? Nu? Oh well... )
Un coleg s-a ascuns dupa dulap ca sa-l "ia prin surprindere" pe un altul fiindca parasise clasa la sport si "nu ne protejase bunurile". Cand respectivul a intrat in clasa, colegul a sarit pe el cu un "Baiiii" epic si l-a mangaiat cu o sticla(de plastic, goala, nu va temeti). Dupa aceea au inchis iar lumina si asa am ramas pana a venit doamna profesoara.
Clasa noastra e de servici pe scoala, deci unii colegi nu vin la ore. Plus cazurile speciale, plus cei din spital... Meh, clasa e cam goala zilele astea. Dar compensam prin clasicele nebunii (ne)vinovate si adorabile. Asa suntem noi, niste ingerasi adorabili. Cornitele ne sustin aureola, atata tot.

Google afurisit, nu ma lasa sa dau follow la bloguri :)) Prietenasi, va trebui sa va multumiti cu my blog list-ul din dreapta pe moment, pana gasesc un mod de a urmari blogurile oficial.

I looooove this guy.


5 noiembrie 2012

One more fucking love song, I'll be sick...

2 noiembrie 2012

Writers

Every writer has a cold heart. It lives inside the apartment building of their ribs, on the very top floor close to the fire escape, where it can flee through the window if need to. 
If a writer falls in love with you, you will forever be caught up in the web of their words.


Nici eu n-as fi putut s-o zic mai bine.

1 noiembrie 2012

Drumuri prin scoala

Astazi, dupa ore cu multe calcule, ore cu multe lucruri de scris si ore in care a trebuit sa ne amintim lucruri - n-am zis ca am si reusit - a urmat o ora ceva mai relaxata, si anume ora de educatie fizica.
In sfarsit, s-a sunat, ne-am deplasat noi pe scari in jos spre iesirea din scoala... Ploua. Dar ploua marunt, frumos frumos si era un ger teribil, ca-n miez de iarna. Deci ce puteam sa facem? Sa fugim ca toata lumea, incercand sa ajungem cat mai repede la sala? Doamne fereste. Noi. Trebuia. Sa. Cantam.
Si am cantat. Am inceput sa sarim prin toate partile si sa strigam "Heeeeeeeeey sexy lady"(mda, nu poti canta ceva mai cult in ploaie, cand juma' de scoala se holbeaza). Am mers topaind prin balti, dand din maini si scotand tot felul de sunete, urmate de cate un "Op op op... Oppa Gangnam Style!". Apoi ne-am prins ca o sa ne imbolnavim mai rau decat eram deja si am luat-o la fuga, intrand cu alai in vestiarul ala incapator in care trebuie sa-si duca viata vreo 30 de oameni.
Dupa terminarea orei, am iesit frumusel in pragul salii si m-am uitat imprejur. Nu ca as fi vazut ceva, era intuneric bezna si ploua incetisor. Deci am luat-o din nou la fuga, de data asta cu un coleg care tot urla: "Sa scapam mai repde din Iadul alb ca ne plouaaa!!!". Ne-am certat cateva minute bune pe culoare, deoarece culoarea predominanta era negru. In sfarsit, dupa ce am reusit sa sarim in toate baltile, sa ne impiedicam si sa tipam pana am deranjat toate orele care se tineau in cele doua cladiri, am intrat pe usa scolii. Dar, din moment ce lenea si lipsa chefului de a fi udati si mai tare ne-a impiedicat sa ne deplasam pana la usa elevilor, am nimerit pe la profesori. Si da-i si fugi pe scari sa nu te prinda careva...
In clasa, alta poveste. Baietii, desi poseda un vestiar, nu-l utilizeaza. Nu, dom'le, ei se schimba in clasa, aratand tot ce au de aratat tuturor celor care nu vor sa vada. Incercand pe cat posibil sa evit privelistea, am remarcat un coleg care, la vederea mea, si-a tras banca mai aproape si s-a ascuns de parca l-as fi omorat. Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu le amintesc din nou de existenta vestiarului, dar mi-a trecut repede.  E o lupta pierduta.


Ti-a placut? Transmite mai departe!