15 octombrie 2012

Renuuuuunt

Am renuntaaaaat. Si da, postarea asta o sa fie ceva de genul Candace in episodul cu locomotiva.
Sa renunti e bine uneori. E sanatos pentru minte pentru ca... stiti voi, daca speri si speri si speri si la final se alege praful, o cam iei pe ulei. Si, daca se dovedeste ca situatia e complet fara speranta, nu mai ai alte alternative.
Ok, am incercat, am avut rabdare, am tinut totul in mine, am rabufnit cu cine nu trebuia si am suportat consecintele. Pentru ce? Simplu. Pentru nimic. Tot ce am incercat a esuat, orice lucru pe care l-am facut s-a dovedit a fi nefolositor... Pana la urma am obosit. Nici sa astept nu mai am chef, pentru ca asteptand nutresc alte si alte sperante si, la final, am sa regret toata rabdarea asta.
Facand abstractie de existenta lui, viata merge inainte si e cat se poate de frumoasa. Parca am inceput sa fac si temele cu placere... Cel putin unele dintre ele, pentru ca unele sunt enervante oricum ai lua-o. Colegii sunt la fel de trazniti si iubibili si ador sa-mi petrec timpul cu ei. Plus ca am acele cateva persoane awesome pe care mi-as dori sa le intalnesc pe viu si cu care imi umplu fiecare seara.
Noua mea pasiune... Pokemon. Daaa, joc Pokemon pe telefon ca disperata. Multumiri Gugai. Si multumiri Michellinei, si lu' Mimi, si lu' Blnkt si tuturor celorlalti. Sunteti geniali.
Cei trei teribili intre care ma invarteam au devenit doi. Dead man walking e... dead man walking, dau greu de el desi clasele sunt pe acelasi hol, iar celalalt... poate renunt si la el pana la urma. Daca tot am renuntat la cel mai important, nu poate fi prea greu nici acum. Oricum intre mine si fiecare dintre ei sunt vreo 200 de km distanta, asa ca sansele sunt in picaj liber... Pica mai ceva ca Felix ( extraordinar om, nebun si extraordinar in acelasi timp ).
Maine e o noua zi, soarele va straluci, acum Chucky abereaza si din nou se intristeaza :]



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!