27 octombrie 2012

Imi place...

Imi place sa-i enervez pe anumiti oameni. Fetele lor sunt nepretuite. Iar cuvintele lor devin brusc adevarate.
Imi place sa-i surprind pe cei pe care nu-i suport. Sa am intotdeauna un as in maneca, sa fiu mereu cu un pas inainte.
Imi place sa-i faca sa rada pe cei pe care ii iubesc. Oamenii sunt mai frumosi cand rad.

Dar!

Cel mai mult imi place sa fac oamenii sa zambeasca. Cand stiu ca i-am inseninat - macar pentru o clipa - ziua unui om, ma simt mai bine.
Uneori se poate crede ca iau situatiile "in varful bocancului", ca nu iau viata in serios si ca asta nu e deloc bine. Cine crede asta... crede prost. Un strop de amuzament poate face totul mai usor, o doza zdravana de optimism deschide noi drumuri, iar ignoranta e utila in unele cazuri.
Nu ne-am nascut perfecti cu un scop. Si tocmai de aceea nu trebuie sa incercam sa atingem perfectiunea. Din contra. Trebuie sa gresim ca sa invatam din greseli. Trebuie sa suferim ca sa stim cum sa-i protejam pe altii de suferinta. Trebuie sa iubim ca sa putem imparti iubirea cu restul oamenilor.
Se zice ca lumea e mica. Totusi, este destul de mare incat, undeva acolo, exista o persoana de existenta careia nu stim... o persoana care ne iubeste. Ne cunoaste mai bine decat ne putem da noi seama si ne poate face fericiti. Dar nu-i dam sansa.
Sa ne gandim o clipa la acea persoana. Sa ne gandim ca ne iubeste, ca e numai a noastra si ca o vom intalni intr-o zi. Simplul gand ne face sa zambim, nu-i asa?


Prea multe ganduri, prea putin timp ca sa le ordonez...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!