27 septembrie 2012

S-a spart oul

Nu, nu este o metafora profunda referitoare la viata. Oul chiar s-a spart :))
Pe romaneste, o colega i-a adus unui coleg un ou ( ii promisese ca-i aduce unul, complicata povestea ). Si colegul, in deplina inteligenta, i-a dat drumul oului. Ce se astepta? Sa prinda aripi si sa zboare spre zare? Sa iasa un pui din ala mic si pufos din el? Sa ramana suspendat in aer?
Anyway, oul nu a dovedit ca are vreo putere deosebita si s-a facut praf de podea, din el ramanand un galbenus stingher pe o podea rece din clasa. In sfarsit, am stat noi si ne-am uitat la ou, ala aproape ca s-a prajit din cauza caldurii... Pana la urma un coleg mai rasarit a venit cu mopul si a "inmormantat" biata fiinta wanna-be. Apoi, ca si cum asta nu ar fi ajuns, a aparut o femeie de servici sa tipe la noi ca de ce nu am asteptat-o pe ea, ca trebuia sa o lasam pe ea sa stearga oul... De parca e vreo mare placere sa strangi vascozitatea aia de pe jos o.O
La ora a mirosit a clor ca naiba ( din cauza mopului, nu va ganditi la vreun ou radioactiv ), asa ca au aparut intrebarile. Iar explicatia a fost demna de un premiu Nobel: colega in cauza luase oul din frigider crezand ca e fiert, pentru a-l manca la scoala. Da siiigur... Adica cine naiba tine ouale fierte in frigider? Alea sunt bune calde oameni buni.
Oricum, intamplarea in sine a fost extraordinara. Demult nu s-a mai intamplat ceva asa interesant, ceva care sa implice si obiecte, nu numai vorbe de duh. M-am saturat de ghivece sparte, ghiozdane care sar pe geam, cornuri care zboara... Asta a fost ceva nou. Si amuzant. Si ciudat.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!