30 septembrie 2012

Rest in Peace

Ziua asta se anunta a fi prea monotona, asa ca era normal ca un eveniment neasteptat sa intervina si... sa distruga totul.
Dupa-amiaza mi-a fost innegurata de tragica veste a mortii domnisoarei profesoare de limba engleza. M-a luat pe nepregatite, din somn. La inceput mi-am zis ca nu poate fi adevarat, dar apoi totul a fost confirmat. Nu cred ca mai are rost sa spun ca toti elevii dumneai sunt terminati acum, dar ma intreb cat de mult va tine incertitudinea cu locul de inmormantare. Soarele straluceste atat de neafectat ca imi vine sa arunc in el cu ceva, cu orice. Furtuna iscata de veste ar trebui transpusa in vremea de afara.
Nu are rost sa incerc sa spun cuvinte mari... Ar suna pompos si ar fi inutil. Adevarul este unul, si anume faptul ca domnisoara noastra profesoara a murit si ca nu se mai intoarce. Nu realizez ca n-o s-o mai vad la catedra, ca n-o sa ne mai predea in stilul dumneai unic... Desi a plecat spre o lume mai buna, va ramane si in sufletele noastre, mereu zambitoare si dornica sa ne invete lucruri noi.
Ce e viata asta pana la urma? Un amalgam de intamplari, unele vesele, altele triste, care se termina intr-un punct. Ce e dincolo... Nimeni nu stie cu certitudine, nimeni nu s-a intors sa povesteasca. In fata mortii suntem egali cu totii, indiferent de ceea ce am facut in timpul vietii. De-aia conteaza credinta, e singurul lucru care ne ajuta in Lumea de Apoi, singura armura a sufletului nostru in fata suferintei vesnice.
Pana cand totul se va aseza si noi vom intelege in sfarsit proportiile tragediei, sa inaltam o rugaciune pentru sufletul domnisoarei profesoare si sa ne rugam ca dumneai sa ne vegheze din locul in care a ajuns.

29 septembrie 2012

Citate amuzante ( 1 )


Hai sa ne inveselim putin, cateva minute de ras pe zi ne pot prelungi viata.

Behind every great man is a woman rolling her eyes.
Jim Carrey 




A day without sunshine is like, you know, night. 
Steve Martin 



 Go to Heaven for the climate, Hell for the company. 
Mark Twain 


I believe that if life gives you lemons, you should make lemonade... And try to find somebody whose life has given them vodka, and have a party.
Ron White 


Do not take life too seriously. You will never get out of it alive.
Elbert Hubbard 


When I die, I want to die like my grandfather who died peacefully in his sleep. Not screaming like all the passengers in his car.

Will Rogers



Knowledge is knowing a tomato is a fruit; Wisdom is not putting it in a fruit salad.

Brian Gerald O’Driscoll

I don’t suffer from insanity; I enjoy every minute of it.

Unknown

Sometimes when I close my eyes, I can't see. 
Anonymous




Stiu ca pozele n-au legatura cu citatele, dar lenea din mine tipa in momentul asta.

27 septembrie 2012

S-a spart oul

Nu, nu este o metafora profunda referitoare la viata. Oul chiar s-a spart :))
Pe romaneste, o colega i-a adus unui coleg un ou ( ii promisese ca-i aduce unul, complicata povestea ). Si colegul, in deplina inteligenta, i-a dat drumul oului. Ce se astepta? Sa prinda aripi si sa zboare spre zare? Sa iasa un pui din ala mic si pufos din el? Sa ramana suspendat in aer?
Anyway, oul nu a dovedit ca are vreo putere deosebita si s-a facut praf de podea, din el ramanand un galbenus stingher pe o podea rece din clasa. In sfarsit, am stat noi si ne-am uitat la ou, ala aproape ca s-a prajit din cauza caldurii... Pana la urma un coleg mai rasarit a venit cu mopul si a "inmormantat" biata fiinta wanna-be. Apoi, ca si cum asta nu ar fi ajuns, a aparut o femeie de servici sa tipe la noi ca de ce nu am asteptat-o pe ea, ca trebuia sa o lasam pe ea sa stearga oul... De parca e vreo mare placere sa strangi vascozitatea aia de pe jos o.O
La ora a mirosit a clor ca naiba ( din cauza mopului, nu va ganditi la vreun ou radioactiv ), asa ca au aparut intrebarile. Iar explicatia a fost demna de un premiu Nobel: colega in cauza luase oul din frigider crezand ca e fiert, pentru a-l manca la scoala. Da siiigur... Adica cine naiba tine ouale fierte in frigider? Alea sunt bune calde oameni buni.
Oricum, intamplarea in sine a fost extraordinara. Demult nu s-a mai intamplat ceva asa interesant, ceva care sa implice si obiecte, nu numai vorbe de duh. M-am saturat de ghivece sparte, ghiozdane care sar pe geam, cornuri care zboara... Asta a fost ceva nou. Si amuzant. Si ciudat.


24 septembrie 2012

La multi ani mie

Dupa cum sugereaza titlul postarii, acum fix 14 ani micuta Chucky facea ochisori. Si cum nimeni n-are habar de ziua mea, am sa-mi urez singura un "La multi ani!" mare cat casa. Si masina. Si restul orasului.
La implinirea a 14 ani imi doresc o poza de buletin reusita ( adica o fata cat de cat umana, care sa nu arate ca si cum m-ar fi calcat un tractor nervos ).
In ciuda intregii chestii cu "esti tanara, inca nu stii ce-i viata", pot afirma fara vreo urma de indoiala ca am trait destule. Poate ar fi cazul sa fac un bilant, dar n-am chef sa ma laud cu numarul de inimi frante, genunchi juliti, lacrimi varsate si saptamani de ras. Nu, e destul ca le stiu eu si ca imi amintesc de ele cu drag, chiar daca au fost intamplari fericite sau mai putin fericite.
Ce va fi de acum inainte habar n-am. Dorintele mele sunt aceleasi dintotdeauna, cu mici modificari. Pacat ca unele dintre ele nu prea au sanse sa se indeplineasca. Totusi, pentru cele plauzibile va trebui sa dau tot ce am mai bun, ceea ce mi-am si propus sa fac. Vom trai si vom vedea.

Oare el imi va ura la multi ani?

Extra Life

Ar putea oricand sa nu mai persiste in prostie si sa inceteze cearta aia stupida. Pot sa iau un 4 pe sceneta aia, ma doare. Sa o vad pe ea jucand chestia pe care a scris-o si dupa sa-mi critice mie personajele. Zau asa.
Mda, sunt nervoasa. Foarte nervoasa. M-am saturat de certuri care pornesc din nimic si care nu se mai termina. N-am putea sa facem ca la gradinita? Sa ne certam si cinci minute mai tarziu sa fim din nou prietene?
Ziua de azi a fost una normala... pana la ultima ora. Am murit si am ajuns in Iad, naiba ne-a luat, etc etc. :)) Nu credeam ca e posibil sa se intample asa ceva intr-o ora de optional. Adica... tre' sa recunosc, am avut mancarici sa aleg asta, dar nu ma asteptam chiar la asa ceva. Atatea chestii nu avem de facut nici la romana sau la matematica, dar la optional! Pfff.
Ca sa completam peisajul, el nu da semne de viata, Googga tocmai si-a pierdut live memoria ultimelor zeci de minute ( ceea ce e extraordinar ), iar Michelle a disparut. Si eu imi petrec ultimele ore din ziua asta speciala ascultandu-i pe cei de la Nickelback filozofand despre viata. Probabil am sa trec imediat la ceva mai galagios ca sa ma linistesc complet si sa-mi fac un plan. Da, chiar am nevoie de un plan ca sa ma pot ocupa de tot ceea ce a intervenit in viata mea, sa creez o ordine. Preferabil o lista in care pe primul loc sa stea notele. Si pe el unde sa-l pun? Unde ma pune si el pe mine? Nu pot. Pentru ca asta ar insemna sa fiu atat de nesimtita incat sa-l ignor. Si nu vreau.
Asta vara nu as fi crezut ca atatea lucruri se vor schimba in toamna asta. Iubesc toamna, dar se pare ca ea nu ma iubeste pe mine. Nu atat cat sa-mi dea cadoul pe care i l-am cerut. Mi-a dat o bucatica mica din el azi, de parca stia ca suntem in 24. Dar doar atat. Se pare ca va trebui sa ma duc la vanatoarea de comori pe cont propriu.
Ma intreb de ce viata reala nu e ca un joc. Un joc in care sa am puterea de a atrage atentia celor la care tin, in care sa am vieti in plus si in care totul sa se termine bine sau sa nu se mai termine deloc. Cer atat de mult daca vreau sa am spatele asigurat si, in caz ca totul se termina, sa o pot lua de la inceput, sa fie totul la fel?
Se pare ca da.
Bafta mie.


21 septembrie 2012

Plouaaa

Unii oameni se entuziasmeaza fiindca e soare, altii fiindca ninge... Mie-mi place cand ploua. Si da, stiu ca a si nins prin diverse zone ale tarii, dar ce conteaza? Aici a plouat si e foarte bine asa.
M-am trezit eu frumos de dimineata, am ascultat putin sunetele de fundal din camera si mi-am dat seama ca ploua. Am sarit din pat si mi-am lipit nasul de geam, sorbind din priviri privelistea atat de monotona in alte zile, dar care acum capatase un farmec special. Picaturile de apa invaluisera totul intr-o ceata mobila. Era frig si aerul se improspatase. Am stiut in clipa aia ca asta avea sa fie o zi buna. Si am avut dreptate.
Din pacate nu mi-am permis sa merg pe jos la scoala si sa stau uda leoarca la toate orele, fiindca n-am vrut sa racesc fix acum, cand mai sunt doar 3 zile... Oricum frigul s-a instalat peste tot, inclusiv in clasa pe langa care un frigider e un adapost cald si placut. Nu s-a intamplat nimic special, cu totii s-au obisnuit cu trista idee ca a inceput scoala...
In clipa asta ploua. Si inca destul de tare, ceea ce mi se pare extraordinar. E grozav sa adormi pe o vreme ca asta, leganat de cantecul picaturilor de apa care biciuiesc obrajii pamantului... Hai ca o dau in poezie. Si nu vreau sa fac asta, fiindca talentul meu de nimic nu se compara cu o eventuala definitie poetica adevarata a ploii. Asa ca ma limitez la speranta ca vremea va ramane asa timp de inca vreo doua trei zile, ca sa intram cu totii cu adevarat in toamna.



17 septembrie 2012

Prima zi de scoala

...Mda. A trecut prima zi de scoala. Practic, ne-am dus degeaba. Nu tu carti, nu tu noutati, nu tu nimica. Nici macar orar, zau asa! Am stat si ne-am holbat unii la altii. Ne-am schimbat in trei luni? Bineinteles. La tunsori. In rest suntem aceiasi copii hiperactivi si glumeti dintotdeauna. Ne-am aplaudat unii pe altii, am ras si ne-am admirat noua veche clasa. Apoi am pornit-o in oras, pe unde am reusit cu succes sa pierdem inca doua ore din viata. Extraordinar, spectaculos, deosebit... Nu. Si totusi, atat de special. De ce? Fiindca ne-am reunit! Dupa trei luni ne-am regasit cu totii sub acelasi acoperis, in aceeasi formula. Si asta e tot ce conteaza.

Oare prima lui zi de scoala cum a fost?



16 septembrie 2012

Confesiuni

Nu stiu de unde se aude. Aceeasi eterna melodie, care imi trezeste o serie de amintiri extraordinare. Cat sa fi trecut? O luna si doua saptamani? Fix.
"Dead Man Walking" nu e genul meu de melodie. Nici pe departe. Si totusi, de la mijlocul vacantei cantecul asta s-a legat de un nume si de un chip. Inca imi amintesc cat puteam sa rad cu Michelle de fiecare data cand o auzeam, iar el se plimba undeva in fundal. I se potrivea perfect.
Nu e vina mea ca a fost las. Daca nu ar fi fost atat de las poate ca lucrurile ar fi stat altfel. Dar nu, el nu putea sa mi-o spuna in fata, trebuia sa puna pe altcineva sa o faca. Nu mi-a placut deloc situatia, de unde si raspunsul neintarziat pe care i l-am dat.
N-am tolerat niciodata oamenii care nu sunt in stare sa-si rezolve problemele singuri, mai ales cand vine vorba de sentimente. Cred ca niciunei fete nu-i convine ca un baiat sa-si roage un prieten sa puna "intrebarea" in locul lui. Asta e dovada ca nu vrea sa recunoasca ce simte de fata cu obiectul afectiunii sale. Si atunci de unde sa stie biata fata daca el chiar tine la ea? Nu are cum sa stie, ba mai mult, se va indoi sincer de intreaga situatie.
Revenind la exemplul particular, toata intamplarea a fost o mare prostie. Dupa ce le-a facut capul calendar tuturor exprimandu-si iubirea nemuritoare, a pus pe altcineva sa faca treaba in locul lui. De parca n-ar fi putut spune aceleasi cuvinte inca unei persoane. O spusese tuturor celorlalti, ce naiba!
M-am simtit prost. Facand ce a facut, mi-a parut ca isi bate joc de mine. Asa ca l-am facut si eu sa se simta prost, de fata cu destule persoane. Sa vada cum e. Stiu ca am fost rea si ca poate ar fi trebuit sa ma prefac macar ca ma gandesc, dar n-am putut. Nu-mi sta in fire sa ma prefac. Imi place sa cred ca sunt o persoana sincera, desi stiu ca sinceritatea mea a facut destule victime.
La o luna si jumatate dupa incident, ma aflu intr-o situatie asemanatoare. Dar de data asta ceva ma impiedica sa fiu sincera. Sa fie faptul ca nu ne cunoastem? Sau ca am vorbit doar de vreo doua ori despre niste nimicuri? Tot ce se poate. Totusi, nu stiu cat am sa mai pot lupta cu adevarul care imi tipa sa-l rostesc. Si daca am sa rabufnesc, daca am sa spun totul, ce? Probabil am sa fiu refuzata intr-un mod amabil, iar apoi persoana in cauza se va gandi ca n-am o doaga. Ceea ce ar fi perfect normal.
Poate ca de-asta tac. De frica unui refuz continui sa ma amagesc, sa sper intr-o minune. L-am zapacit cu identitatile mele multiple. Sunt vreo 3, daca stau sa ma gandesc. Nici nu cred ca poate face legatura intre ele, saracutul. Dar stiu ca daca l-as ajuta sa faca legatura, ar trebui sa-i spun ce simt. Si mi-e frica de asta, mi-e frica de raspunsul lui ( mai mult ca sigur negativ ) si de tot ce ar urma dupa aceea. Poate ca, in final, si eu sunt un fel de zombie care fuge de sentimente din teama de a fi ranit.

De-am avea un nou coleg, un Prince Charming si o poveste perfecta... Ce vis de copil mic!



Incepe scoala. Yay.

S-a terminat vacanta sau, altfel spus, incepe scoala. La naiba, la naiba, la naiba. Tre' sa recunosc ca inima mea e rupta in doua in momentul asta: o parte ar vrea ca vacanta sa nu se mai termine, iar cealalta parte isi doreste cu ardoare sa inceapa scoala. De ce? Ca monotonia asta afurisita sa fie distrusa. M-am saturat sa fac aceleasi lucruri in fiecare zi, fara niciun element de noutate. Si, pe langa asta, imi e dor de dragutii si inocentii mei coleguti de clasa. S-ar putea sa avem aceeasi sala ca anul trecut... Noroc chior, ce mai!
Trecand peste nostalgia care se impune la finalul unei vacante de trei luni, imi si inchipui ziua de maine: merg frumos la scoala alaturi de prietenii clasici, intru in clasa si tip un "Helau, pretenasi" ca-n desenele animate apoi, dupa caz:
* Daca in clasa se afla un profesor, imi cer scuze si ma tarasc in banca.
* Daca in clasa nu se afla un profesor, ma asigur ca nimeni nu s-a asezat in banca mea si incep sa vorbesc cu toata lumea.
Indiferent de caz, daca banca e ocupata, va exista o problema >:)

Schimband foaia, in sfarsit e innorat pe aici. Doar doar o ploua, ca sa zic si eu ca a inceput toamna din toate punctele de vedere. Cu mica mea obsesie pentru acest anotimp, cativa stropi inofensivi de apa nu ma satisfac deloc. Sper totusi la o ploaie torentiala frumoasa astazi, sa ma incarce cu energie pentru ziua de maine.

Daca incepe scoala, adios blog, cel putin in timpul saptamanii. Poate ca in weekenduri voi mai putea sa postez, aceeasi situatie si cu serile mai libere. Vreau sa dau 200% anul asta ca sa-mi ating scopurile. Totusi, pana maine am sa mai scriu cate ceva si am sa programez postarile pe parcursul mai multor zile.

Sper ca ati avut toti parte de o vacanta de vara minunata si va doresc numai note bune in noul an scolar!


14 septembrie 2012

The Fray

The Fray este o trupa americana de piano rock din Denver, Colorado. Trupa a fost infiintata in 2002 de colegii de scoala Isaac Slade si Joe King.

Nu prea le am cu datele de genul acesta, asa ca nu am sa dau prea multe detalii despre cum s-au cunoscut membrii trupei sau ce au mancat la pranz. Ceea ce ma intereseaza pe mine este muzica, iar The Fray... O, Doamne, cand vine vorba de muzica sunt cu siguranta preferatii mei!
Melodiile nu contin elemente agresive de rock. Ba din contra, in afara de ritmul specific genului rock, melodiile sunt destul de lente si transmit mesaje pasnice. Nu tipete, nu tobe in disperare, nici macar prea multa chitara bass.
In playlist-ul meu exista peste 20 de cantece ale celor de la The Fray, dar am sa mentionez doar cateva care sunt mai cunoscute si care mie, personal, mi-au ajuns la inima.

Over My Head (Cable Car) este un cantec de pe primul album al formatiei, vorbind despre relatia solistului cu fratele sau, cu care avusese o cearta destul de urata in urma caruia cei doi nu-si mai vorbeau. Linia melodica este linistitoare, iar vocea lui Isaac se potriveste perfect cu versurile piesei.


How to Save a Life este cantecul care da titlul primului album. Membrii formatiei lasa de inteles ca in aceasta piesa se vorbeste despre un adult care incearca sa-i salveze un prieten mai tanar. Isaac Slade a compus cantecul in urma unei experiente petrecute intr-o tabara de adolescenti cu probleme de comportament.
Pentru mine melodia asta exprima perfect ideea de prietenie si incercarile disperate ale unui om de a-si ajuta prietenul intr-o situatie dificila.



You Found Me este cantecul meu preferat, vorbind despre dezamagire si despre lucrurile rele care se petrec in viata fiecarui om, schimbandu-l. Compozitorul a spus ca uneori, in cele mai dificile momente ale vietii, se gandeste unde este acel Cineva mai presus de intelegerea umana, ce face si de ce lasa toate acele lucruri rele sa se intample. Din la aceasta idee a luat nastere aceasta piesa, in care linia melodica se armonizeaza perfect cu vocea cantaretului, voce care capata nuante neasteptat de puternice la refren.


Acestea fiind zise, consider ca The Fray este o trupa a carei muzica poate fi pe plac atat rockerilor inraiti, cat si celor care asculta pop sau alt gen mai lent. Melodiile acopera o gama larga de idei si emotii si pot fi ascultate in orice situatie, iar vocea solistului e pur si simplu perfecta ( e asa... linistitoare si oarecum nepotrivita fetei solistului :] ). Va las in companiacelui mai reusit cover facut de trupa.







P.S.  La multi ani albumului How to Save a Life pentru implinirea a cinci ani si o zi :)

Leapsa de toamna

O leapsa draguta de toamna luata de aici.

1. Ce înseamnă pentru tine toamna?
Pentru mine, toamna e un anotimp al schimbarilor din foarte multe puncte de vedere. Natura isi schimba infatisarea, vremea se schimba, la fel si oamenii... E un anotimp in care frunzele mor, dar se pot naste noi prietenii. <3

2. Numește trei lucruri pe care-ți place să le faci în acest anotimp.

- Imi place sa urmaresc modul in care frunzele se ingalbenesc de la o zi la alta.
- Imi place sa vorbesc cu prietenii, pentru ca trecerea celor 3 luni de vacanta isi lasa amprenta asupra lor si conversatiile devin mai interesante.
- Imi place sa ma plimb in ploaie. E un sentiment extraordinar.

3. Care-i luna ta preferată de toamnă? De ce?

Septembrie. E prima luna de toamna, cand incep sa constientizez toate schimbarile ce se petrec in jurul meu si sa intru in starea de melancolie adusa de venirea noului anotimp. Pe langa asta, e si ziua mea :]

4. Povestește cea mai frumoasă experiență din intervalul septembrie-noiembrie.

E cam greu sa ma decid. In intervalul asta s-au petrecut foarte multe evenimente, fie ele frumoase sau tragice, asa ca sa fac o ierarhie mi se pare nedrept. Multe lucruri minunate se petrec toamna, fiecare dintre ele avand o semnificatie speciala si meritand sa fie catalogat drept "cel mai frumos".

5. Ce ambiții ai pentru toamna lui 2012?

Sa revin cu picioarele pe pamant dupa toata nebunia adusa de vara si sa ma descurc la scoala ca de obicei. Sperante ca ceva deosebit sa se intample nu am si nici nu vreau sa-mi fac. Nu vreau sa mai fiu dezamagita.

6. Scrie patru versuri - de la tine - în legătură cu toamna.

Vino la mine, toamna!
Hai sa dansam cu frunzele cazute.
Ramai cu mine, doamna!
Si canta-mi oda viselor pierdute.

~Inspiratie de moment


7. În viziunea ta, care este cea mai frumoasă experiență ce se poate trăi în acest anotimp?

O experienta caracteristica toamnei este, dupa cum am mai spus, mersul in ploaie. Sa simti racoarea intepatoare a apei pe piele in timp ce admiri frumusetea anotimpului mi se pare o senzatie extraordinara pe care merita sa o traiesti macar odata pe an.

8. Ce crezi că definește cel mai bine toamna?

Sunt convinsa ca exista multe imagini si sunete care pot defini bine toamna dar, dupa parerea mea, sentimentele care insotesc acest anotimp il definesc complet. Melancolia adusa de caderea frunzelor, usoara instabilitate emotionala adusa de vremea schimbatoare si multe alte senzatii speciale, care impreuna alcatuiesc o definitie a toamnei, unica pentru fiecare om.

9. Te-a atins vreodată melancolia toamnei și starea generala specifică ei?

Starea generala specifica toamnei ma atinge in fiecare an, fara exceptie. Oricat de vesela si plina de viata as incerca sa par, pana la urma un strop de tristete reuseste sa se strecoare si sa-mi schimbe putin felul de a fi.

10. Un aspect negativ al acestui anotimp.

Dureaza prea putin si nici macar nu mai e ce-a fost odata. Acum, doua luni din toamna e cald ca vara, iar in ce-a de-a treia trecem in extrema opusa si incepe sa ninga.



13 septembrie 2012

Brokeback Mountain

Nu credeam ca voi ajunge sa vad filmul acesta prea curand, dar iata ca s-a intamplat si asta. Am auzit informatii vagi despre el si, cum nu stiam ce as putea face astazi, am decis sa-l vad.

"Brokeback Mountain este o poveste de dragoste americană. În peisajul încântător al statelor Wyoming şi Texas, filmul spune povestea a doi tineri - Ennis Del Mar (Heath Ledger) şi Jack Twist (Jake Gyllenhaal) - care se întâlnesc în vara anului 1963, şi care vor avea o legătură pe viaţă, ale cărei complicaţii, bucurii şi tragedii sunt dovada rezistenţei şi puterii dragostei."

In prima parte a filmului am crezut ca intreaga actiune va fi concentrata pe vara petrecuta de Ennis Del Mar si Jack Twist in Wyoming. Prima impresie lasata de personajele principale nu a fost una puternica. Jack mi s-a parut un tanar obisnuit caruia ii cam placea adrenalina, iar Ennis un baiat tacut si fara vreun talent deosebit. Lucrurile au inceput sa se complice dupa ce protagonistii au reusit performanta de a se imbata, fapt ce a reprezentat inceputul relatiei lor. O relatie care m-a socat la inceput, punand un accent puternic pe partea fizica. Sentimentele au aparut abia dupa aceea.
As putea continua sa povestesc actiunea, dar nu doresc sa ofer spoilere celor care ar dori sa vizioneze filmul undeva in viitor. Pot doar sa spun ca in prima jumatate mi s-a parut de o superficialitate studiata, cu scene menite sa distruga copilaria oricui se uita la el. Sentimentele au fost puse in plan secund. Mai exact, in prima ora nu am inteles exact ce simte fiecare personaj. Bineinteles, au fost cateva cadre care sa sugereze atasamentul celor doi, dar nimic concret. Fiind baieti, nici nu ma asteptam sa-si spuna vreun "Te iubesc.", dar ceva mai multa tandrete in gesturi nu ar fi stricat.
Lucrurile au luat o intorsatura brusca si surprinzatoare in clipa in care cei doi s-au intalnit din nou, dupa 4 ani din clipa in care s-au cunoscut. De aici, panta a devenit ascendenta si filmul a capat o sensibilitate neasteptata, distrusa pe alocuri de cate o "scena". Descoperirile dramatice si micile conflicte nu au lipsit, scotand in evidenta strafundurile vietii de familie pe care cei doi o duceau si facand o paralela cu clipele petrecute impreuna pe muntele Brokeback.
Cadrele au fost filmate cu ceva talent, reliefand frumusetea peisajelor si intensitatea anumitor scene fara a le arunca in fata privitorului cu forta. Cat despre coloana sonora, mi s-a parut perfect armonizata atmosferei generale a filmului.
Per total a fost un film interesant, emotionant in anumite momente ( a reusit sa-mi stoarca cateva lacrimi, iar eu nu sunt genul care plange la orice film romantic/dramatic ), dar pe care nu-l pot recomanda tuturor categoriilor de oameni. In primul rand, ideea de dragoste intre doi barbati nu e acceptata de toata lumea, iar in al doilea rand, anumite scene nu sunt deloc potrivite copiilor sub 14 ani :-".
Totusi, daca doriti cu adevarat sa vizionati acest film, nici atitudinea neingaduitoare a societatii si nici cadrele explicite nu ar trebui sa reprezinte o piedica prea mare.

12 septembrie 2012

Muzica

 Chucky loves Music  

Mda, probabil ca daca as putea, as asculta muzica zi si noapte, 25 de ore din 24, 8 zile pe saptamana si tot asa pana la unitatile de timp prea mari pentru a fi amintite. Pentru mine, muzica e ca o eliberare din cotidian. E un refugiu care ma ajuta sa-mi pun gandurile in ordine. Un element indispensabil vietii. Muzica ma inspira, imi da curaj, ma ajuta sa prind aripi si sa ma afirm in orice situatie.

Stiu ca nu sunt singura. Multa lume simte exact ceea ce simt eu, iar asta ma face sa-mi reamintesc cat de minunata este firea umana. Toti oamenii sunt unici si totusi... au atatea in comun. E un echilibru fragil care se pastreaza de la inceputuri si caruia trebuie sa ne supunem cu totii.


Trecand peste modul meu incredibil de a ma abate de la discutie si de a filozofa pe marginea legilor existentiale elementare, am de gand sa fac o serie de postari cu trupele mele preferate, singure sau impreuna. Va fi un mozaic muzical in care am de gand sa incorporez toate melodiile care ma ajuta in diferitele situatii. Poate am sa le clasific dupa momentele in care le ascult, dupa sentimentele pe care mi le transmit sau dupa gradul in care imi afecteaza urechile. Ramane de vazut. Pana cand am sa ma apuc de acest proiect, va las in compania unei melodii care imi reflecta starea de spirit actuala( in traducere, senzatia ca, desi sunt la pamant cu nervii acum, am sa-mi revin cumva ). Enjoy!


Grammar Nazi

"born to love guys which no living in my city"
Durerea... Atata durere...
Trezita din agonia produsa de citatul de mai sus, trebuie sa mentionez de unde am facut rost de el. Se afla la statusul unei colege si mi-a sarit in ochi ( si prin sarit vreau sa spun improscat cu noroi fix in ochii mei verzi si sensibili ). Nu ma voi apuca sa spun ce e in neregula cu el din moment ce problema e ridicol de vizibila, dar am sa ma leg putin de persoanele care, fara pic de rusine, violeaza cu brutalitate limba engleza si... orice alta limba de pe pamant.
Eu inteleg ca e la moda sa cunosti o limba straina ( cu accent pe "cunosti" ). Totusi, daca nu esti sigur pe abilitatile tale de comunicare in acea limba, ar fi mai bine sa nu arunci acid in ochii celor care ar putea citi ceva scris de tine. Rezumati-va la ce stiti, nu e o rusine sa nu fiti asi la engleza/franceza/reptomita. In opinia mea e chiar mai bine sa stii o singura limba temeinic si sa eviti orice tip de eroare in vorbire decat sa stii 2000 de limbi si, atunci cand esti nevoit sa-ti pui cunostintele in aplicare, sa fii ceva de genul :


Marea problema ar fi, pana la urma, limba romana. E grea, frate, toti stim ca e grea. E chiar foarte grea, avand tot felul de chichite inexistente in alte limbi. Eu cred ca n-ai cum sa cunosti limba romana la perfectie. Si aici nu ma refer la ce inseamna fiecare cuvant, ci la gramatica. N-ai cum sa stii toate formele corecte ale cuvintelor, sa nu te incurci niciodata. Nu se poate.
Dar doar fiindca nu-ti poti cunoaste limba natala la perfectie, asta nu inseamna sa te avanti in vorbirea unei alte limbi care, desi pare mai simpla, are si ea ghidusiile ei pe care nu le poti cunoaste din prima. 
Ca o incheiere, sfatul meu, adresat tuturor oamenilor de genul celui de la care a pornit postarea, este urmatorul: puneti mana si invatati temeinic ceva inainte de a spune/scrie o prostie colosala pe care ati putea sa o regretati mai tarziu.

7 septembrie 2012

I'm sooo over it

Am de gand sa iau toate planurile pe care le-am facut in ultima vreme, sa le arunc in foc, apoi sa iau cenusa si sa o imprastii in lumina unui apus de toamna, intr-o ploaie lina, pe o campie full de frunze vestejite. Dupa aceea ma voi intoarce acasa si voi papa friptura de pui.
Mda, n-am logica, nici coerenta si nici idei umane, dar asta nu ma impiedica sa rabufnesc. Niste amarate de glume s-au dovedit a fi reale, lucrurile care imi pareau imposibile s-au adeverit... Ok, ce urmeaza? Sa ma ciupeasca o gaina de cap? Sa-mi bage fulgi in ochi? Sau poate sa astept ca toate cosmarurile mele sa vina la viata si sa ma bantuie pentru ca am avut curiozitatea prosteasca de a sonda adancurile fiintei umane? Ce-i drept n-am ales o fiinta prea stralucita, dar hei! toti gresim. Si trebuie sa recunoasteti ( voi, cei care stiti despre ce vorbesc ) ca la prima vedere persoana in cauza era epica. Talent, drama, mister si toate celelalte lucruri care-mi plac mie in general.
Apoi au aparut gusturile ciudate. Am trecut peste, am zis ca nu-i nimic. Cautasem ( cu incredibilul meu talent de detectiv ) mai multe detalii, dadusem peste o coincidenta extraordinara si-mi spusesem ca e destinul, ca trebuie sa fie destinul!
Dar lucrurile stranii nu inceteaza aici. Am continuat sa descopar din ce in ce mai multe detalii oripilante, incurcaturi demne de o telenovela indiana. Incet incet am realizat ca poate presupunerile glumete nu erau chiar asa de improbabile... Totul a culminat cu o descoperire tragico-amuzanta care m-a scos din minti si m-a facut sa realizez ca viata asta tampita nu rezerva nimic bun celor curiosi. Nu, dom'le, tre' sa stai in banca ta si sa te astepti sa fie bine. Iar daca nu, soarta!
Anyway, chiar daca lucrurile n-au stat cum m-am asteptat eu si probabil ca nici nu vor sta asa de-acum incolo, sunt 6 miliarde de oameni pe lume si deja am pus ochii pe cativa :))
In incheiere, doresc sa multumesc tuturor gainilor care mi-au luminat calea.


Ti-a placut? Transmite mai departe!