27 iunie 2012

Si a trecut un an de cand...

La multi ani mie si Googgai cu ocazia implinirii a un an de la cea mai nebuna, cea mai traznita si mai epica tabara ever.
Pe 25 iunie a trecut in mod oficial un an de cand am inceput extraordinara noastra aventura intr-o pensiune fara semnal, in mijlocul pustietatii. Si, desi amintitul chestiilor de genul asta nu e punctul meu forte, nu pot sa uit asa usor toate tampeniile pe care le-am facut impreuna cu Googga pe parcursul celor 7 zile in mijlocul nicaieriului.
In prima zi asasinasem deja scandura ce impartea patul ala in doua.
In a doua zi ii intalneam pe Fane si pe Mopul, incercand totodata s-o determinam pe Wambe sa devina umana.
In a treia zi nu stiu ce faceam, ca n-am stat sa numerotez faptele pe zile. Desi, daca ar fi sa-mi amintesc mai bine, cred ca atunci a avut loc bataia aia epica cu firimituri si aruncatul cearseafului pe geam.
Cred ca in a patra zi am stricat tot cu mopul, cu putin ajutor din partea unei prietene de nadejde. Asta dupa ce-mi aruncasem plamanii la un kilometru distanta, cantand, cu toata mandria mea de om afon, "Clementine". A fost totusi frumos sa uit fix ultimele doua versuri si sa ma opresc din senin.
In a cincea zi eram ofticata maxim pe micuta vedeta ce isi arata perfectiunea enervandu-ma pe mine prin toata tabara. Tot pe atunci a fost si carnavalul ala epic in care m-am imbracat in baiat si Fane a jucat rolul fetei. Pacat ca ne-am deghizat asa bine incat nimeni nu ne-a crezut pe cuvant cand am zis ca eu sunt fata si el baiatul.
In a sasea zi traiam regretele de final de tabara.
In a saptea zi a nins. Serios. Pe 2 iulie a nins!
Si, ca sa nu uitam, in toate zilele ne-am plimbat fara nicio treaba prin ploaie, am scris pana tarziu la Story si ne-am ciondanit din cele mai diverse si insignifiante motive.

Mi-e dor de tabara aia.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu ce părere ai?

Ti-a placut? Transmite mai departe!