29 iunie 2012

Desenul cu creta

Cum ieri ma aflam int-o pana de inspiratie in ceea ce priveste lucrurile utile care pot fi facute in viata, mi-am zis sa desenez cate ceva. Singura idee care mi-a fulgerat mintea a fost un chibi ( urat ca el, de altfel ).
Zis si facut. Inarmata cu un creion si o radiera, am creat respectivul chibi dupa cum m-a taiat capul. In general imi las schitele necolorate, dar de aceasta data, "ideea" m-a strafulgerat.
Am scos cutia cu creta ( nu intrebati ce fac eu cu o cutie cu creta ) si am inceput sa colorez desenul. Bineinteles ca m-am umplut de praful ala afurisit si ca nu mi-a iesit vreo colorare senzationala, dar ideea mi s-a parut destul de buna in cazul in care vrei sa insufletesti o schita intr-un mod cat mai original.
Uitati ce a iesit:

Acum ca ma uit la el, nu mi se pare cu nimic diferit fata de un desen colorat cu creioane o.O
Anyway, daca vreti sa va pierdeti timpul cu asa ceva, iata cum procedez:
1. Fac schita desenului ( este la latitudinea voastra cum si ce desenati ).
2. Cu ajutorul creionului hasurez zonele cu umbra ( cordonul si funditele, de exemplu ).
3. Cu o creta ALBA dau usor peste zona hasurata, pentru a uniformiza culoarea si a crea o baza buna pentru creta colorata.
4. Dau cu creta colorata pe zonele pe care... vreau sa le colorez :)) , fara a apasa prea tare ( se creeaza praf din ala enervant si oricum culoarea nu devine mai intensa ).
5. Indepartez excesul de praf cu un servetel.
6. Dau desenul cu fixativ ( daca nu, culoarea se ia imediat ce atingi foaia de o alta suprafata ).
Ce ar fi de retinut e faptul ca, pentru a crea culori mai inchise/ mai deschise, importante sunt umbrele hasurate cu creionul. Eventual se mai poate da un strat de creta alba dupa colorare, pentru luminarea unor zone ( eu am folosit asta la funditele din par ).

P.S. Acum, daca tot am postat chestia asta, probabil ca voi mai face cateva postari cu desene si, daca cineva se arata interesat de modul de lucru, am sa creez si vreo 2-3 tutoriale.

27 iunie 2012

Despre febra Twilight

Febra Twilight... Un fenomen care a acaparat intreaga lume si ameninta sa se raspandeasca si pe alte planete. Aceasta poveste are multi fani, dar si mai multi dusmani inversunati care ar face orice sa ii dea in gat autoarei.
Personal, cred ca "haterii" si-au intins antenele si au inceput sa sa planga de cat e de naspa povestea de cand cu primul film. Pana atunci, toti spuneau ca e cat se poate de interesanta aceasta poveste de dragoste intre un vampir si o muritoare. Dar de cand cu filmele - care, de altfel, au avut un succes imens - toata populatia s-a rascolit impotriva ideii aberante prezentate de aceasta poveste.
Eu una am citit si cartile si am vazut si filmele. Despre carti pot spune ca mi-au placut destul de mult, exceptand poate obsesia aproape bolnava a lui Edward, care pretinde ca n-are suflet si smiorcaiala Bellei care, vezi Doamne, nu poate trai fara doza zilnica de Edy. Idee interesanta, abordare superficiala. Triiist.
Acum, odata ce filmele au vazut lumina zilei, totul a explodat. Pana si parerea avuta pana atunci despre poveste s-a deteriorat, multi oameni imaginandu-si personajele si actiunea intr-un mod diferit. Eu cred ca actorii au fost destul de bine alesi, pe fata lui Pattinson putand fi tatuat cuvantul "suferinta" de fiecare data cand respira. Cat despre Kristen, n-o fi un as in transmiterea emotiilor, dar nici o scandura lipsita de expresie. Putin respect pentru ea, totusi.
Filmele n-au respectat intru totul continutul cartilor, dar de!, trebuia si regizorul sa-si puna amprenta cumva. Acum ce sa mai zic, multora nu le-a placut de fata lui Pattinson si de-aia au zis ca "maiculita, ce poveste de tot rasul, ce idee idioata, ce...". Frate, nu-ti place mutra cuiva, nu te uita la ea. Se pare totusi ca aceste persoane amatoare de senzatii tari au preferat sa-si tortureze ochisorii holbandu-se la toate filmele doar ca sa zica cat sunt de proaste, aducandu-l pe bietul actor in starea in care a spus ca pana si el uraste povestea! Frumos asa.
Daca asta nu era de ajuns, datorita acestor filme toata lumea si-a format o anumita parere despre Pattinson, Stewart si tipul ala cu fata de lama scuipatoare, Taylor parca ( nu ma omor dupa creatura aia ). Acum, oriunde ar aparea, lumea zice ca respectivele filme sunt urate pentru ca in ele joaca ratatii lipsiti de talent din Twilight. Ceea ce, dupa parerea mea, e o idee preconceputa total gresita.
Totusi, cartile/filmele au fost destul de reusite, in pofida ideilor nu foarte fericite cu Edward- suferindul babac de o suta de ani cu pielea stralucitoare si cu o dorinta puternica de a o omori pe cea pe care o iubeste, a Bellei - adolescenta introvertita, fara talente si obsedata de iubirea unei chestii care-i vrea sangele si a lui Jacob - scooby doo care e indragostit de Bella, sfarsind prin a ramane cu fata ei ( asta chiar a fost a naibii de nereusit ).

La final pot spune ca macar un lucru bun s-a ales din toata harababura: Robert si Kristen au devenit un cuplu care, in opinia mea, este printre cele mai reusite de la Hollywood.

Si, ca sa aruncam acid in ochii tuturor haterilor, luati de aici:

P. S. Sunt eu dusa sau asemanarea e mai mult decat evidenta?




Si a trecut un an de cand...

La multi ani mie si Googgai cu ocazia implinirii a un an de la cea mai nebuna, cea mai traznita si mai epica tabara ever.
Pe 25 iunie a trecut in mod oficial un an de cand am inceput extraordinara noastra aventura intr-o pensiune fara semnal, in mijlocul pustietatii. Si, desi amintitul chestiilor de genul asta nu e punctul meu forte, nu pot sa uit asa usor toate tampeniile pe care le-am facut impreuna cu Googga pe parcursul celor 7 zile in mijlocul nicaieriului.
In prima zi asasinasem deja scandura ce impartea patul ala in doua.
In a doua zi ii intalneam pe Fane si pe Mopul, incercand totodata s-o determinam pe Wambe sa devina umana.
In a treia zi nu stiu ce faceam, ca n-am stat sa numerotez faptele pe zile. Desi, daca ar fi sa-mi amintesc mai bine, cred ca atunci a avut loc bataia aia epica cu firimituri si aruncatul cearseafului pe geam.
Cred ca in a patra zi am stricat tot cu mopul, cu putin ajutor din partea unei prietene de nadejde. Asta dupa ce-mi aruncasem plamanii la un kilometru distanta, cantand, cu toata mandria mea de om afon, "Clementine". A fost totusi frumos sa uit fix ultimele doua versuri si sa ma opresc din senin.
In a cincea zi eram ofticata maxim pe micuta vedeta ce isi arata perfectiunea enervandu-ma pe mine prin toata tabara. Tot pe atunci a fost si carnavalul ala epic in care m-am imbracat in baiat si Fane a jucat rolul fetei. Pacat ca ne-am deghizat asa bine incat nimeni nu ne-a crezut pe cuvant cand am zis ca eu sunt fata si el baiatul.
In a sasea zi traiam regretele de final de tabara.
In a saptea zi a nins. Serios. Pe 2 iulie a nins!
Si, ca sa nu uitam, in toate zilele ne-am plimbat fara nicio treaba prin ploaie, am scris pana tarziu la Story si ne-am ciondanit din cele mai diverse si insignifiante motive.

Mi-e dor de tabara aia.


Zile de vara

Exista ceva ce ma macina din adancul sufletelului meu mic si dragalas de copil inocent:
zilele de vara trec prea repede.
Pai cum vine asta? Nici eu nu stiu. Te trezesti, lenevesti, te culci asa, ca de dupa-amiaza, apoi nu mai ai chef de nimic restul zilei. Si asa mai pierzi o ocazie de a-ti transforma vara in ceva memorabil.
Poate ca de vina e caldura. Daa, cu siguranta caldura asta afurisita care ma face sa ma simt ca o leguma ma impiedica sa infrunt lumea exterioara. Da' nu-i vina mea ca e cald afara.
Poate ca de vina e lenea. Mda, lenea poate fi din vina mea, pentru ca daca as fi ceva mai activa as reusi sa fac mai mult din ce mi-am propus. Dar n-ai ce-i face, dom'le! E o boala si gata. Nu poti sa-mi stapanesc pofta de a dormi dusa cate 3-4 ore, timp in care poate as putea face altceva... ceva mai productiv. Dar cu siguranta nu la fel de placut, asa ca nu se pune.
Si asa, dand vina pe factorii de mediu si pe starea provocata de acestia, iar ajung la vorba dragei de Michelle: in fiecare vara spun ca am de gand sa fac ceva maret si de fiecare data sfarsesc prin a da uitarii vacanta. Ma intreb daca situatia asta se va incheia vreodata si daca voi reusi, in sfarsit, sa-mi creez niste amintiri cum se cade.
Ramane de vazut.

Ti-a placut? Transmite mai departe!