31 decembrie 2012

Random chestiosenii

Da, poate ar fi cazul sa-mi retin comentariile pana maine sau ceva de genul, dar postarea asta nu o afecteaza oricum pe urmatoarea asa ca de ce mi-ar pasa?
Felicitati-mi logica de pui, stiu ca o merit. Si scuzati lookul blogului, de parca a explodat cresa pe pagina. E plina de scutece si biberoane si... eh, lucruri pe care tre' sa vi le amintiti din primii ani de viata. Momentan minunatul meu computer iubit si adorat nu vrea sa ma lase sa incarc noul fundal, ceea ce e ofticant pentru ca... ei bine, pentru ca am o gramada de patternuri dulci la propriu si figurat pe care mor - de nerabdare - sa le testez.
De-abia am terminat volumul doi din Jocurile Foamei. Epice, mai, epice. Stau de la 2 cu ochii in computer citind ca disperata. Cred ca ma apuc si de volumul trei, ca sigur il termin pana maine daca imi pun in cap. Totusi nu as vrea sa exagerez, ca daca obosesc nu mai inteleg bine ce citesc si ar fi pacat. Am si niste ebookuri in engleza prin telefon, dar m-am saturat de engleza. Je likes romana.
N-am de gand sa insir tot ce a fost misto anul asta, sau ce-am realizat, sau cat de extraordinar de mult m-am maturizat pe enspe mii de planuri. Cred ca e lipsa de chef si, daca nu e chef acum, la anul degeaba. Chiar, va vine sa credeti cat de putin mai e pana la anul? Mereu ma apuca gandul asta cu cateva ore inainte de miezul noptii.
Nu mai prea stiu ce mai doream sa zic, stiu ca o sa-mi petrec seara acasa, proptita in fata PC-ului ca tot forever alone-ul. E un chat dragut aici, vad ca s-au adunat deja cativa oameni, poate iese ceva simpatic pana la urma. Pentru noul an imi doresc lucrurile obisnuite, sanatate, noroc, alea alea. Clasicisme, dar am mai mentionat deja cheful lipsa, daca se accepta drept scuza.
Si totusi uitati-va cum aberez. Da, chiar am chef de aberat si nu-mi explic de ce. In general nu fac asta, prefer sa-mi canalizez cuvintele pe ceva mai util decat palavrageala cu mine. Eh, toti oamenii au momentele lor. Si daca tot spun lucruri random, am de gand sa nu mai intru pe blogul lui. Neeeah, mai intru o data ca ramas-bun chiar acum si dupa stop, ca deja ma lungesc stupid de mult. E un idiot, eu sunt prea curioasa si mai e si un anumit prost oarecum troll la mijloc.
Viata, taica, ce mai!

Right now... Yes.


30 decembrie 2012

Recenzie ♣ Fifty Shades of Grey, by E.L. James

Hai s-o facem si pe asta.

Am citit toate cele trei volume in engleza pe telefon, ca un copil mic si inocent ce sunt. Se vede de la bun inceput ca la origini cartea a fost un fan-fic Twilight, personajele avand personalitati asemanatoare si unele intamplari fiind aidoma celor din Twilight. Chiar daca nu apar vampiri, caini dati pe steroizi si alte asemenea minunatii, atmosfera din "Amurg" se pastreaza si aici.
Totul incepe cand Anastasia Steele merge sa-i ia un interviu tanarului Christian Grey, al carui succes in lumea afacerilor este rasunator in ciuda varstei. Ana ia interviul pentru a-si ajuta o prietena ce scrie la ziarul colegiului.
Christian si Ana se intalnesc iar si iar, aparent intamplator, pana cand acesta ii propune semnarea unui contract prin care ea devine... Ok, n-am de gand sa scriu in detaliu aici, poate fac si eu ca Ellen si inlocuiesc ceva cuvinte. Revenind, tipa nu stie daca ar trebui sa semneze sau nu, dar intre timp ea si domnul Grey nu se dau in laturi de la nimic.
Cred ca trebuie sa vorbesc putin si despre personaje, fiindca nu-mi inchipui cum altfel as putea sa explic care e faza cu aceasta carte.
Anastasia Steele e neindemanatica, timida si adora cititul. Pe parcursul seriei se maturizeaza si se obisnuieste cu stilul de viata a lui Christian, care e "obscen de bogat", avand un venit de 100.000 $ pe ora. Mie mi s-a parut o tipa cu o personalitate slaba, care se lasa cucerita cam repede de tanarul miliardar si accepta mult prea multe lucruri de dragul nevoilor lui.
Christian Grey e, dupa cum chiar el recunoaste, un tip sadic. Placerea de a-si face "sclave" cu care sa incerce tot felul de lucruri neortodoxe exista din cauza trecutului sau. Ce pot sa spun, primii ani din viata omului astuia au fost oribili si au lasat o amprenta puternica asupra lui. Pe parcursul seriei incepe sa dezvolte si alte sentimente fata de Ana, in afara de dorinta. Ii place sa provoace durere si sa fie "dominant" in camera de joaca. Da, are una. Si nu, nu are un X-box in ea. Totodata trebuie sa isi manifeste controlul asupra altor oameni ca sa se simta bine. Iar Dr Flynn, psihologul, nu prea are ce face in aceasta privinta.
Mrs. Robinson e scorpia care i-a indus lui Christian acest stil de viata, chiar ea fiind o "dominanta" ce a profitat de el cand era adolescent. Totusi, tipul o considera cea mai buna prietena si nu vede nimic rau in ceea ce aceasta "bitch troll"(by Ana) i-a facut de-a lungul timpului.
In carte se folosesc maxim 200 de cuvinte, care se repeta la nesfarsit dupa un tipar numai de autoare stiut. Dupa primele capitole te obisnuiesti cu clasicele "You never cease to amaze me", "We aim to please" si toate celelalte replici care se repeta obsesiv. Daca toate scenele de kinky fuckery(tot nu pot sa cred ca scriu asta) ar fi scoase din carte, tot n-ai putea spune ca e o poveste draguta de iubire intre un tip si o tipa. Christian e prea obsedat de control, mult prea gelos si impulsiv, ajungand sa cumpere compania in care Ana se angajeaza pentru a-i putea urmari fiecare miscare. Si culmea, pe tipa nu o deranjeaza prea tare. Cei doi se cearta cam o data la doua capitole, iar vinovatul devine victima si invers cam de fiecare data. Nu am putut inca sa le inteleg mentalitatile, pentru ca domnului Grey ii place sa provoace durere, dar nu vrea sa o raneasca pe Ana, iar ea se obisnuieste cu bataia numai ca sa-i faca pe plac.
Pe langa relatia celor doi mai intervin cateva cupluri, cateva intrigi, o rapire in volumul 3, o despartire la finalul volumului 1 si lista continua. Personajele au si cateva trasaturi bune si, daca nu ar avea "obiceiuri" nu tocmai normale, ar putea fi chiar dragute la un moment dat. Autoarea a incercat sa arate ca, in ciuda personalitatii, Christian chiar tine la Anastasia. Eu spun ca nu i-a iesit prea bine. In schimb, ceea ce i-a reusit a fost crearea unui personaj care trebuie sa stie tot ce misca in jurul lui si caruia ii place sa-si pedepseasca iubirea vietii din cele mai neinsemnate motive.
Nu recomand cartea asta celor care chiar se asteapta la ceva artistic. Din contra. E doar creatia unei tipe care cine stie ce frustrari a avut in copilarie si care a vrut sa dea viata fanteziilor care o apasau. Personajele sunt care mai de care mai nebune, au obiceiuri inumane si nicio logica in actiuni, iar plot-ul, de la un capat la altul, se aseamana cu cel din Twilight: inceput si final asemanator, cateva actiuni amestecate alandala si gataaa, a iesit best seller-ul.

Nota: 2/5

Miracol pe strada 34

Din moment ce pana la Paste se vor difuza numai filme de Craciun pe canalurile mioritice, am dat peste filmul asta acum cateva zile si m-am uitat. Zic de la inceput ca e remake dupa un film din '47.

In film este vorba despre micuta Susan care nu primeste niciodata cadoul pe care si-l doreste cel mai mult de Craciun, si anume o familie. Micuta se ataseaza de un prieten al mamei sale, Bryan si, dupa o intrevedere cu un Mos Craciun la un magazin local, incepe sa creada cu tarie ca dorinta i se va implini.
Kris Kringle este mosul care aduce bucurie copiilor din New York, ascultandu-le dorintele si intrand foarte bine in pielea legendarului personaj pe care il reprezinta ( asta ca sa nu mentionez ca domnul Kringle chiar se crede Mos Craciun ). Magazinul la care batranelul lucreaza are mult succes datorita lui, deci o companie inamica decide sa-i faca o inscenare "Mosului" si sa-l decredibilizeze in fata parintilor din oras. Se ajunge la un proces in care Bryan trebuie sa demonstreze nici mai mult, nici mai putin decat faptul ca Mos Craciun exista!

Filmul ne adreseaza o intrebare pe care multi omitem sa o mai punem: "Credeti in Mos Craciun?". Mie mi-a placut la nebunie, pentru ca a reusit sa-mi transmita niste emotii atipice. Intr-un moment imi venea sa plang, in altul sa rad si tot asa. Pe langa domnul Kringle, povestea ni-l prezinta si pe avocatul Bryan, indragostit de mama lui Susan cu care, se pare, nu prea are sanse. Va dati seama ce incurcatura iese cand Bryan - la cererea mamei lui Susan - trebuie sa-l ajute pe Kris sa-si recapete libertatea, apeland la martori neobisnuiti si la clasica bancnota de un dolar.
Titlul filmului se refera la locul in care e magazinul in care lucreaza domnul Kringle.
Consider ca e numai bun de vazut pentru a intra in atmosfera sarbatorilor si ca, indiferent de caracter, oricine se uita pana la final ramane cu un zambet larg pe fata si cu o nedumerire simpatica legata de adevarata identitate a domnului Kringle.

P.S. Mai e cazul sa spun ca Dylan McDermott arata genial in film?

29 decembrie 2012

Loves music, loves to dance

Dupa ce mi-a fost dat sa vad ieri pe un canal caruia nu-i voi da numele - ProTv - ma indoiam ca am sa repet experimentul cu deschiderea televizorului. Si totusi iata-ma, dand de filmul asta din prostie si uitandu-ma pana la final.
Filmul ne vorbeste - cel putin de cand l-am prins eu - despre incercarea lui Darcy de a descoperi cine i-a ucis cea mai buna prietena, si anume Erin. Cadavrul acesteia a fost descoperit purtand pantofi desperecheati, fapt ce i-a facut pe politisti - in frunte cu D'Salva - sa creada ca au de-a face cu un criminal in serie.
Erin murise in timp ce facea un reportaj in legatura cu intalnirile cu persoane cunoscute pe internet, asa ca Darcy isi da intalnire cu toti tipii cu care prietena ei iesise, incercand sa-l descopere pe criminal. Dar acesta se dovedeste mult mai destept decat credeau anchetatorii...

La inceput am crezut ca filmul e vechi - ooo, da, vechi de cand lumea si pamantul. Cand colo e din 2001, dupa romanul lui Mary Higgins Clark. Calitatea e proasta, dar odata ce te prinde povestea detaliul asta nu mai prea conteaza. Plot-ul nu e iesit din comun, incadrandu-se in tipologia filmelor politiste de duzina, cu detectivul misterios, tipa dornica sa cunoasca adevarul si toate celelalte personaje invartindu-se de colo colo pentru a crea suspans. Nici personajele nu au trasaturi speciale si, daca esti obisnuit cu filmele de genul asta, poti intelege cine e criminalul din prima clipa in care acesta apare in peisaj.

Titlul filmului e dat de faptul ca dintre pantofii desperecheati unul este al victimei si unul este de dans. Asadar criminalului ii place dansul - chiar daca danseaza cu cadavre. Mi-a placut modul in care D'Salva incerca sa o tina pe Darcy departe de ancheta, in ciuda faptului ca ea era implicata trup si suflet, blamandu-se pentru moartea prietenei ei. Totodata Darcy gaseste cate ceva in fiecare tip cu care se intalneste si-i cam condamna pe toti, in ciuda alibiurilor. Iar criminalul face niste inscenari spectaculoase pentru a-si ascunde urmele...

Per total filmul e simpatic pentru o seara in care te plictisesti, dar daca vrei o capodopera a lumii politiste cu indicii incurcate & co, s-ar putea sa fii dezamagit.

28 decembrie 2012

Cum mai stai cu dragostea?

Intrebarea asta m-a trezit din visare acum cateva zile si mi-a amintit cat de stupida am fost in urma cu un numar de luni si, *mai rau!*, cum eram gata sa repet greasala.
Mai mereu cand te vezi cu cineva dupa o perioada mai lunga de timp primesti intrebare asta, fie ea in gluma in cazul in care esti copil, fie serioasa in perioada in care, de obicei, apar chestii mai serioase in viata. De unde toata curiozitatea asta, oameni buni? Zic din experienta ca aceasta curiozitate nu e un lucru bun niciodata, fiindca te pune in situatii urate si uneori te face sa descoperi ceva ce n-ai fi vrut sa vezi vreodata: informatii din trecut, secrete deloc placute, *era sa pun eu o abreviere aici, dar m-am abtinut*...
O alta chestie e ca oamenii isi aduc aminte chestii ce nu ar trebui amintite niciodata, dar absolut niciodata. Se trezeste cate un om dintr-un grup sa te intrebe in mijlocul drumului daca-ti mai place de cutare, daca mai esti cu alalaltu' sau daca i-ai marturisit cuiva - care de multe ori e de fata - cat de mult iti place de el. Bine, daca intrebarile puse in particular si oarecum inocente se accepta, aceasta curiozitate "in public" mi se pare oribila.

Mai nou am obiceiul ca la intrebarea "Cum stai cu dragostea?" sa raspund "Excelent." pe un ton din ala jumatate ironic, jumatate acru. Ceea ce se intampla dupa ma face sa-mi dau seama cu ce fel de om vorbesc si cum s-a mai schimbat persoana de ultima data cand am vazut-o.
Exista trei urmari posibile:
1. Persoana schimba subiectul. - Frumos. Si, daca e in continuare prietenoasa, inseamna ca iti respecta pur si simplu intimitatea. Iar daca devine mai rece, inseamna ca te considera scarba/scarb/ce-oti fi voi, cititorii.
2. Persoana zice " Inseamna ca esti singura". - Perfect. Genul meu de oameni, care fac haz de necaz. Forever Alone de-ai mei, care au o gandire asemanatoare.
3. Persoana cere detalii. - Brace yourself, ai dat de un om gen reporter, avid de informatii, fie ele utile sau nu. Tind sa scurtez discutia si sa ma retrag cat mai repede, fiindca de multe ori genul asta de oameni duc vorba pe unde n-ar trebui sa fie dusa si o mai si denatureaza pe parcurs.

Bineinteles ca prietenii apropiati - in adevaratul sens al cuvantului - fac exceptie de la regula pentru ca in majoritatea cazurilor pun intrebarea in gluma, stiind deja cum sta treaba. Daca totusi esti genul de om care tine totul pentru el, de cele mai multe ori un prieten ar alege a doua varianta de raspuns, stiind ca daca ai vrea sa-i dai detalii despre starea ta, ai face-o fara sa trebuiasca sa fii tras de limba.





27 decembrie 2012

Happy Birthday

La multi ani tuturor celor cu numele de Stefan, Stefania si derivatele! :)
Siii...
... La multi ani solistei de la Paramore, Hayley Williams!

Traim in secolul vitezei

Serios. Replica asta e utilizata atat de des incat m-a pus pe ganduri. Si, dupa ce am gandit, si-am tot gandit pana am obosit - Ce? Sunt in crestere - am ajuns la concluzia ca, desi de multe ori expresia e folosita prost, ea exprima un adevar... destul de trist sa zicem.
Totul se face pe fuga in zilele noastre. Si, daca uneori viteza e o calitate, exista situatii in care ea nu e buna deloc. Prea e mare graba, de parca ziua de maine n-ar mai exista. Si e adevarat, nu se poate sti ce ne rezerva viitorul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem o suta de lucruri o data gandindu-ne ca poate alta data nu vom avea sansa.
Pana si iubirea se grabeste. In realitate, in filme, in carti... Doi oameni se intalnesc si in vreo luna - doua sunt casatoriti si, uneori, asteapta un copil. Nu zice nimeni ca e ceva rau, dar de cele mai multe ori lucrurile se termina prost. Nu trebuie nici sa stam zece ani cu o persoana fara vreun progres, dar nici sa ne cerem in casatorie la a doua intalnire. Ar trebui sa ne luam timp pentru a-l cunoaste pe celalalt, pentru a ne asigura ca este potrivit pentru noi.
Si tehnologia se grabeste. Ne-o ia inainte cu atata forta incat toti incercam s-o prindem din urma, sfarsind prin a lasa un dezastru total in urma noastra. Azi apare un cip, maine firma concurenta face unul de cinci ori mai mic si de zece ori mai bun. Azi apare un telefon, maine apare altul cu un sistem de operare superior si mult mai subtire ca na, asa e moda. Azi se trimite un robot pe Luna, maine pe Pluto.
Cred ca oamenii se grabesc din prea multa curiozitate. Nu au rabdarea de a trece prin toate etapele - in orice domeniu -, prefera sa sara peste ce considera neimportant pentru a-si atinge mai repede scopul. Nu e corect. Daca exista o etapa in ceva, ea exista cu un motiv, oricat de neinsemnat ar parea acesta. Ar trebui sa ne luam mai mult timp pentru noi, sa lasam balta tot ce ne inconjoara si sa ne intreb daca faptul ca traim in secolul vitezei e bun sau nu.


26 decembrie 2012

Vocea Romaniei - Finala

In seara asta e finala la vocea ta, vocea Romanieeeei.
[Teo nu a ajuns in finala, vocea lui nu a fost destul de puternica sau iesita din comun sau... cine stie?]
Eu una n-am sa votez diseara. N-am de ce, din moment ce niciunul dintre finalisti nu mi-a atras atentia intr-un fel anume si, la urma urmei, nu tin cu nimeni.
Totusi, cred ca va castiga Vizi Imre. Mi s-a parut ca are priza la public, fiind mai ciudatel asa. Sper doar ca lumea nu va fi atat de incuiata incat sa-l voteze pe Scobitoare ala, din moment ce tipul are deja un trecut in muzica. E ca si cu Leonte, care s-a dus la misto iar la X Factor si l-au trimis aia mai departe. Julie e simpatica, si ea are priza la public si, pe langa asta, e singura fata din finala. Cat despre Nistor... omul nu mi-a atras atentia niciodata, la niciun live, nici macar la duel. Pur si simplu nu mi-a placut.
Sunt multi concurenti care mi-au parut mai buni. De exemplu tipul care isi facea hainele singur si a cantat "Still loving you", sau cel care a cantat "We are young". Dintre fete Feli mi s-a parut mai rasarita, pe celelalte nu le-am retinut.
Voi va uitati la Voce in seara asta? Aveti vreun preferat, ceva ceva?

Edit: Julie a castigat. Eeepic, bravo ei!


25 decembrie 2012

Merry Christmas

Am sters chestia aia care se presupune ca e virusata, ca e de la un site care distribuie virusi ( a se citi: site cu imagini de Craciun ). Asadar, asta a devenit a 100-a postare si e numai bine.

Craciun Fericit!




Virusi (?)

Blogul se incarca greu si... habar n-am daca e din vina computerului meu plin de tot felul de chestii gen virusi, viermi, gandaci si alte creaturi intunecate sau daca are prea multe gadgeturi si alte prostioare. Am mai sters cate ceva, am scapat de fulgii de zapada - R.I.P. - si am verificat gif-urile de mai devreme. Nicio imagine nu e virusata si, cum altceva nu ar putea fi, asta inseamna ca blogul e sigur. De ce zic asta? Pentru ca geniile de la Google mi-au impiedicat accesul zicand - pe romaneste - ca locul e infectat si ca imi poate omori bietul laptop inocent.
Dupa refresh-uri si "continuati pe propriul risc" am reusit sa intru. Si da, mi-am asumat riscul de a pierde tot ce am in PC datorita unor imagini miscatoare *sala inspira adanc, socata*. Emotionant, nu? Ar trebui sa se faca un film despre asta.
Deci, daca ati vazut si voi pagina aia mare si rosie de la Google care va scoate ochii cu incertitudinea sanatatii computerului personal odata cu accesarea umilului meu blog, nu va ingrijorati. Va asigur ca totul e ok.

Luati, ma, virusati-va cu Davidutu pana va scoate fum tastatura. 
Edit: Uite cu ce-mi stric eu a 100-a postare. Huooo, Chrome, rusinica.

Christmas




Still...



"Do you believe in Santa Claus?"




Daca tot sunt la moda gif-urile si e Craciun... :]




24 decembrie 2012

Remarci despre carti

Am deprins un obicei prost.
De fiecare data cand aud de o trilogie, sau de o serie cu mai multe carti care - de obicei - nu e inca tradusa in romana, dau fuguta pe Wikipedia sau pe un site asemanator si citesc rezumatul. Nu neaparat din comoditatea de a citi intreaga carte, dar mai ales din lipsa de timp. Cu memoria mea fabuloasa uit oricum tot pana in clipa in care imi propun sa citesc de-a binelea cartea.
Mi-am propus sa nu ma mai apuc de serii neterminate. De multe ori finalul ultimului volum aparut il lasa pe cititor cu gura cascata si facand ca trenul de nerabdare sa afle cum continua povestea. Pe mine ma enerveaza faptul ca am de asteptat luni - sau, mai rau, ani - ca sa aflu finalul povestii. Mai ales pentru ca-mi fac tot felul de scenarii si ma intreb daca tipa ramane cu tipul dragut sau cu cel rau, daca lumea e salvata sau toti mor, etc etc. Asteptarea asta ma distruge psihic.

Mai nou sunt la moda cartile distopice, care au aparut ca ciupercile dupa ploaie in ultimii ani. Jocurile Foamei, Delirium, Divergent, Eve, Shatter Me si lista continua. In general totul se petrece dupa urmatorul tipar - ca daca nu n-ar mai fi distopice -: lumea in care traieste personajul narator ( care isi duce viata prin America de obicei, intr-o familie supusa regulilor pana-n gat ) este guvernata de niste oameni ciudati, care impun reguli nefiresti, impart continentele pe bucati sau fac tot felul de concursuri sadice. Personajul principal se supune tuturor regulilor, traieste intr-o familie de mijloc sau intr-una cu un trecut nu prea placut conducatorilor si tot ce se intampla ii pare firesc, fie ca e o operatie pe creier, alegerea unei case sau intrarea intr-un concurs pe viata si pe moarte. Se poate intampla totusi ca personajul sa nu stie ce-l asteapta. Buuun, pana aici tot e clar ca buna ziua. Dar, mai devreme sau mai tarziu, tipei in cauza - dap, no boys here - ii pica fisa ca e ceva gresit in toata afacerea. Asa ca ori se revolta, ori fuge cu alti luminati care s-au prins de absurditatea situatiei in care se afla lumea.
Undeva pe aici intra si un tip, care are un rol mai important sau mai putin important in poveste. In general e un razvratit sau unul care se da drept omul conducatorilor, dar nu e. Tipul poate muri - mai degraba dispare, ca de murit mai rar - undeva pe parcurs, de obicei pentru a salva tipa.
Acum, deoarece majoritatea seriilor sunt trilogii, actiunea se poate imparti usor pe carti: in prima tipa se supune regulilor, dar incepe sa prinda gustul razvratirii, in a doua devine o luptatoare care trece peste durere, probleme in dragoste si rude idioate pentru a se alatura proscrisilor, iar in a treia are loc marea revolta si totul redevine asa cum era acum 100-1000 de ani. La final lumea e fericita, iar eroina noastra sta alaturi de marea iubire a vietii si se mira de ce-a realizat. Bine, finalul e diferit de la o carte la alta, iar tipa o poate sfarsi ori cu tipul rau pe care-l iubeste, ori cu un alt tip, bun si ala.
Si uite asa a dat-o Chucky din lipsa de rabdare necesara citirii unei carti scrise in alta limba in nebunia cartilor distopice, care - tocmai m-a izbit adevarul - incep sa le inlocuiasca pe cele cu vampiri. Fapt pentru care, pana la urma, multumesc cerurilor. Orice e mai bun decat un vampir dat pe turbo si indragostit de un om, chiar si o tipa slaba care devine puternica, fapt ce se repeta la nesfarsit, tot ce se schimba fiind infatisarea si numele tipei, modul in care puterea celor de sus e exercitata asupra populatiei si modul in care ea readuce lumea la normal ( sau moare incercand ).

Daca tot m-am incins la scris, nu ma pot abtine sa nu vorbesc si despre tipi. Vesnicii zei sexy ce stapanesc fanteziile tuturor fetelor cuminti din carti, ei provin din diferite medii de viata si au diverse ocupatii, tot ce au comun fiind faptul ca-s perfecti. Si mama, cat sunt de perfecti! In general eroina cartii il intalneste pe tipul rau si distant din intamplare, se tachineaza, se indragostesc, tipul se sacrifica de cateva ori pentru binele ei, dar revine din morti mai mereu si o sfarsesc impreuna - prin asta se intelege ca salveaza lumea si mor de batranete sau mor in lupta. Daca, totusi, tipul nu se mai intoarce, cel mai bun prieten al tipei sau un alt baiat mai blajin este mereu acolo ca sa o consoleze si sa o... iubeasca, la ce va gandeati?

Pana la urma, cartile contemporane au o actiune asemanatoare. Mi-am dat seama ca sunt adaptata noului tipar, astfel incat imi pot da seama cu cine o sfarseste personajul principal inca din primele capitole, indiferent de numarul de volume pe care le are seria. De fiecare data exista un secret de la care porneste o intreaga aventura, sunt si proscrisi pe acolo, ca sa nu mai vorbim de tipii rai si de ajutoarele nesperate. Se adauga intrigi marunte ( a.k.a. oameni care nu sunt ce par a fi, capcane amoroase... capcane de tot felul de fapt, tradari, morti neasteptate ), momente romantice si intorsaturi de situatie care - uitati ce coincidenta inexplicabila - apar fix la finalul volumului, lasand oamenii cu unghiile roase si suspansul in gat.




Christmas Songs

I love 'em all.

* Ok, asta e varianta mea preferata, desi sunt destule*









23 decembrie 2012

Ler is MOre

Wtf :)) Numai pe-asta n-o auzisem de sarbatori.


Leapsa de Craciun

OK, asta e veche de un an, dar mi-a placut mai mult decat cea facuta de site-ul ala de cadouri.


1. Un banc despre (Mos ) Craciun!
- Ce cadou vrei sa-i faci sotiei tale de Mos Nicolae ?
- Toata dragostea mea !
- Dar asta-i curata risipa ! De Craciun ce o sa-i mai dai ?

2.Să spunem că ti se îndeplinesc 3 dorinţe în ziua de Crăciun ,ce dorinţe ai vrea sa-ţi fie îndeplinite?
 Am vaga impresie ca daca le-as zice, nu s-ar mai implini :)

3.Ce cadouri ai vrea sa primeşti?
Pai mi-am primit cadoul deja si e exact ce voiam, deci...  

4.Poţi alege sa ţi se facă un cadou de la o persoană apropiată,dar nimic material.Ce ai alege?
Persoanele apropiate ma fac fericita prin simpla prezenta, nu cred ca as mai vrea ceva de la ele.

5.Mai crezi in Moş Crăciun ?
Nu. Toata povestea s-a cam dus de rapa cand mi-am gasit scrisoarea de Craciun intr-un dulap, in mijlocul lui iunie. Oricum toata ideea cu magia Craciunului isi pasreaza farmecul.

6.Aţi făcut vreodata îngeri de zăpadă ?
Doar in fiecare an.

7.Unde iţi petreci Crăciunul?
Acasa, cu familia, la caldurica. Mi se pare cel mai frumos mod in care iti poti petrece Craciunul.

8.La ce varsta şi cum ai aflat cine iţi lasă cadouri sub brad ?
Am mentionat mai sus. Si, daca la inceput nu intelesesem cine imi lasa de fapt cadourile, lucrurile s-au lamurit cand am reusit sa sustrag niste informatii de la tata - fara sa-l fac sa-si dea seama ca le divulga, normal.

9.Împodopeşti tu bradul ?
Dap, desi de obicei am nevoie de ajutor cu instalatia fiindca bradul e mare, eu mica si beculetele incurcate rau.

10.În sufletul tău ,mai există spiritul sărbatorilor?
Spiritul sarbatorilor n-ar trebui sa dispara din sufletul nimanui, in fond el este cel care face fiecare sarbatoare mai speciala decat o zi obisnuita.

11. De Crăciun iţi place să dai sau să primeşti ?
N-am de gand sa fac pe adorabila si voi spune ca ambele imi plac in egala masura.

Am luat-o de aici.



22 decembrie 2012

Ganduri alandala... Again

S-a dus si Sfasitul, il asteptam pe urmatorul, desi ma indoiesc ca va fi mai mediatizat decat asta. Acum serios, cu totii stiam de legendara Apocalipsa din 21 decembrie 2012 inca de prin 2008.
Partea buna cu el... Mi-am primit cadoul de Craciun mai devreme. Partea neutra... Il primeam oricum mai devreme. Partea rea... De-abia sunt in stare sa scriu randurile astea, deoarece am niste santuri adaaanci si deloc placute in buricele degetelor mainii stangi.
Am zis ca in vacanta asta ma pun pe scris. Sontac-sontac am reusit sa scriu vreo 6 pagini si as vrea sa continui azi, sa termin vreun capitol si sa-l postez pe noua mea iubire - Wattpadul. Comunitatea asta e geniala daca facem abstractie de zona fan ficurilor, unde predomina 1D, J.B. si toate starurile supraestimate de la Disney. Am gasit acolo cativa oameni care scriu genial, cativa care au o imaginatie extrem de cuprinzatoare, cativa care au umorul in sange si altii pe care ii stiam de pe alte site-uri.
La noi a nins. A nins, frate, vreo trei zile si ceva. Zapada e destul de inalta, buna de-o bulgareala... Din pacate dedesubt stratul de gheata asteapta sa faca noi victime. Adaugand la asta metodele neortodoxe ale prietenilor cu chef de joaca, prefer sa raman in casa. Era vorba aia ca iarna fetele se spala mai mult pe-afara decat acasa, si chiar e adevarat. Ce bulgari inocenti dati oriunde numai nu in cap, ce dat cu saniuta... Mai nou grupurile de barbari dezlantuiti vaneaza, prind o victima - si numai una, in conditiile in care ei umbla in turme de cate sase - o arunca in zapada si o ingroapa pana incepe sa planga. Acum eu pricep, joaca-joaca, dar nici chiar asa.
Acum urmeaza o stire la care nu v-ati fi asteptat: e vacanta. Dap, astazi a inceput oficial vacanta - ca neoficial a inceput prin noiembrie - care va dura 3 saptamani. Sunt sigura ca vor fi scurte, deci as vrea sa fie si frumoase. Si cum pana la urma am acoperit toate punctele din lista mea pentru vacanta de vara, am decis sa fac si una pentru vacanta de iarna:
- sa nu ajung cu capul in zapada ( poate doar daca vreau asta, dar sunt slabe sansele )
- sa ma dau cu saniuta ca atunci cand aveam 5 ani
- sa dooorm
- sa mai lucrez pe la fizica si chimie, ca sunt sigura ca nu scap de ele
- sa invat niste acorduri bine/ sa fac legendarele bataturi
- sa citesc tot ce mi-am descarcat ( am facut niste provizii de toata frumusetea )
- sa scriu cel putin... 15 capitole la povesti sa zicem ( la toate, ca individual... grr )
- sa pierd vremea seara prin oras si sa fac multe poze
- sa-l tarasc pe unchiu' la focul de artificii de Revelion
Cam atat... presupun. In trei saptamani am sa verific lista si am sa vad daca am reusit tot ce mi-am propus. Asta daca-mi amintesc sa mai dau pe aici, bineinteles. Asa a fost si cu lista de vara: la finalul verii mi-am zis ca n-a fost cine stie ce, dar cand Mich mi-a amintit de lista am realizat ca imi atinsesem toate scopurile.




21 decembrie 2012

Cum ar fi sa se intample asta avand in vedere ca fix in acest minut e Sfarsitul Lumii?

20 decembrie 2012

Chucky pe Faisbuc

Bun, acu' tre sa fac un tur de forta al tuturor locurilor pe care le stiu. Dupa ce mi-am expus punctul de vedere in legatura cu una din povestile alea geniale despre care ziceam in postul anterior, o tanara speranta a Romaniei s-a gasit sa-mi adreseze niste vorbe de o inalta intelepciune, astfel incat mai nou as putea fi partea dorsala a corpului omenesc. *a se insera un chicotit ironic*
Pustoaicele astea de 10 ani care n-au in cap decat 1 Direction si BlaBla Band devin enervante. N-ai voie sa spui un cuvant ca sar toate pe tine facandu-te proasta, cand ele nici nu stiu sa scrie corect. E ceva aberant, dar na, e cruda realitate a zilelor noastre. Si una - fiti pe faza - s-a gasit sa-mi spuna mie ca povestile cu fir narativ sunt pentru copiii mici si ca nu stiu despre ce vorbesc. Ignoram partea a doua a frazei, dar prima... Facepalm. Cat de stupid sa fii sa spui asa ceva? E ca si cum numai in Alba ca Zapada sau in Capra cu trei iezi exista un sir logic al evenimentelor, in timp ce in adevaratele carti totul e alandala. Acum eu inteleg ca gandirea superioara a acestor specimene le face sa creada ca ceva in genul a ceea ce scriu ele chiar poate fi publicat, dar nu pricep de unde inteligenta de a spune o asemenea perla. Oricum nimeni n-o s-o contrazica pentru ca sunt in grupuletul lor incult, dar ma enerveaza ideea ca tocmai una ca ea s-a gasit sa-mi conteste mie cunostintele de limba si literatura.
Revenind, o alta mi-a zis ca sunt varza, ca nu voi avea niciodata izbitorul succes al tipei care scrie si, ca atunci cand o poveste de-a mea va fi ataaat de cunoscuta ca opera de care m-am legat voi avea dreptul sa comentez. Cateva linkuri mi-au trecut repde prin cap si m-au cam mancat degetele sa i le dau, dar m-am abtinut. In schimb, am decis sa-mi fac si eu o pagina de Facebook, pe care sa postez ce ma taie capul. Si, pentru ca nu vreau sa intre in cercul paginilor acestor deosebite fiinte din Romania, am decis sa postez numai chestii in engleza, alaturi de Mich.

*liber la ras*

Scriitori pe Feisbuc

Gataaa. Mi-a ajuns. M-am saturat de toate pipitele care-si chinuie jumatatea de creier in incercarea de a scrie ceva. Aparent, procedeul e simplu: faci o pagina de facebook, adaugi poze cu toti idolii tinerelor imbatate de hormoni din intreaga lume, apoi pui cate o poza cu tipii langa tipe si adaugi un mic text stupid, asteptand ca toate fanele obsedate sa sara cu: vaaai, ce frumusete, extraordinar, pune neeext ca mor fataaa.
Ideea e ca "povestile" alea nu au o desfasurare logica a intamplarilor, n-au descriere, vocabularul se limiteaza la 100 de cuvinte care se repeta la nesfarsit, iar dialogul - care e mult si, ce surpriza!, prost - are la inceput numele celui care vorbeste, ca la teatru. Asta ca sa nu mai mentionez numarul de emoticoane fara rost. In traducere, aia nu e o poveste, e un fel de teatru de doi lei facut pe mess. Pe deasupra, uneori ideile sunt luate de pe alte site-uri cu povesti cu adevarat bune, carora li se schimba personajele si le dispare - magieee - toata descrierea si naratiunea.
Pe langa asta, toate se ghideaza dupa acelasi tipar: o tipa obisnuita intalneste o vedeta ( 99% din cazuri se refera la J.B. si 1 Direction ), se indragostesc, apar intrigi mai ceva ca pe Acasa Gold, tipe geloase, multe lacrimi prost descrise, apoi cererea in casatorie si carul de copii. Fascinant.
N-am sa ma leg de cele - ca "cei" ar fi culmea sa existe - carora le plac de-a binelea panaramele astea, pentru ca probabil ca mintisoara lor nu ar putea indura asa ceva. Dar sa le vezi cum se dau de-a dura in fata computerului, cum dispera de fericire ca "a postat geniala de X capitolul si a fost asaaa smecher cu dublu sm ca am cazut de pe scaun balind ca un caine"... e tragic.
Mie imi apar pe wall pagini cu povestile astea, fiindca printre cunostintele mele se indura si cateva "fane obsedate" de talentul desavarsit al tipelor cu paginile. Si, uneori, cand ma apuca nervii, le trantesc un comentariu de toata frumusetea. Majoritatea adminelor se arata ofensate, dar spun ca nu-i nimic, ca nu le pasa de parerea unora ca mine, ca sunt invidioasa - dafuq? - pe talentul lor, altele imi sterg pur si simplu comentariul, dar unele se trezesc la realitate. Bine, doar una s-a trezit la realitate si a incetat idiotenia pe care o incepuse.
Si stiu ca ar fi trebuit sa le las in pace, ca n-ar trebui sa ma leg de ele, dar m-am saturat sa tac si sa inghit, vazand cum asemenea fiinte se sprijina reciproc in actiuni ce au scopul de a le da senzatia ca sunt niste vedete, ca au mai mult talent decat marii clasici universali si ca vor fi niste scriitoare de succes. Ma gandesc ca daca incerc sa le aduc inapoi pe pamant nu-si vor face sperante degeaba, urmand sa fie dezamagite.
Parca am mai scris odata ceva de genul asta, dar nu ma pot abtine:

Mergeam la mol cu prietena mea, sora mea, ubirea mea X cand brusc pe loc si dintr-o data in fata noastra a aparut chiar Giastin Biebăr in persoana. Am scapat pungile cu pantofi si genti Guci si Giastin sa aplecat si mi lea dat :X Ce dulceeeee.
J: Esti frumoasa.
Eu: Aaaaaaa :* Giastin ma crede frumoasaaaa.
J: Vrei sa fi cu mn?
Eu: O doamne, o doamnee, daa, sigur, haidaaa :* <3 :X:X:X
[ Sarut din ala dulce si epic. Ma pupa Justiiiiin!!!]
[ Dupa 2000 de ani.]
Y: Justin e cu mine, ma iubeste.
Eu: O nu! De ce, soarta cruda de ceeee?
Sunt suparata. Plang. Justin - remarcati ca am invatat sa scriu numele lui intre timp, ce tare, nu? - ma vede si incepe sa planga pentru ca si eu plang.
J: De ce plangi? :(
Eu: Pentru ca Y a zis ca te iubeste!!!!
J: Dar eu nu o iubesc o.O
Eu*oprindu-ma un pic din plans*: Nu?
J: Nu.
Eu: iiiiii.
J: Casatoreste-te cu mine :X :*.
Eu: Dadadadadada :X Omfg ce tareeeee <3
*Sfarsiiiit. Partea a doua dupa 282979 de laicuri si 373857 de şeruri.*
Tipa random: O doamne ce poveste tare :X super super super pune neeext repede ca moor sa stiu ce culoare poarta fata lu Justin pe 24 aprilie si ce vor manca la pranz, daaaa <3

Am incercat sa gresesc cat mai mult, sa ma feresc de semnele de punctuatie, pe scurt, sa fiu o scriitoare de pe Facebook.

18 decembrie 2012

Dupa serbare

In seara asta a fost extraordinara serbare de Craciun a minunatei noastre scoli. Trei sferturi din numere au fost identice, dar IDENTICE cu cele de anul trecut, ca deh, e criza de imaginatie in lume. Ca de obicei, coordonarea a scartait, nimic nu a fost spectaculos... de fapt, totul a fost destul de urat - ca sa nu zic naspa, desi naspa descrie mai bine situatia -. Bine macar ca am putut face haz de mai toate numerele, asa ca am ras din plin. Chiar daca am avut un intrus pe aproape, nu ne-am abtinut prea mult. Chiar astept sa vad ce va spune maine, am deja niste scuze pregatite, asta doar daca nu ma taie capul sa-i spun adevarul adevarat.

Oricum, ideea principala ar fi aceea ca am realizat ca Dumnezeu inzestreaza pe fiecare cu cate ceva. Si, daca nu da minte, atunci da ori frumusete, ori voce, ori talent la dans. Cam asta e concluzia la care am ajuns azi. Oricine nu se remarca prin rezultate - la olimpiade, la sport, la ceva de genul asta - iese in evidenta prin voce sau dand din maini si picioare. Deci cum spun, dau frate oamenii din gura si din membre ca si cum ar fi programati. Ai voce, esti bomba sexy, te pricepi la unduit corpul si la dansat Zumba & co. ( de celelalte nu ma leg de scarba )? Esti senzational/a!
Acum eu stiu ca pe o parte se da si pe alta se ia, deci cu cat mai multe calitati, cu atat mai multe defecte. Asa ca nu ma incalzeste cu nimic ideea ca altora li se da atentie pe degeaba. Da, cant ca o broasca sufocata si bagata in acid sulfuric si da, uneori dansez ca un mop dat pe turbo... Si sunt mandraaa. Pentru ca reputatia pe care o am, asa mica si parlita cum e ea, e destul de curata. N-ai sa vezi ca se spune cine stie ce despre cei ca mine, nici ca ne lasam dusi in tot felul de situatii neplacute... Cu cat mai invizibil, cu atat mai linistit!
Sunt putini cei care ma cunosc asa cum sunt, iar aceia ma considera putin dusa. Poate asa sunt. Si tocmai de-asta nu vreau sa ma dezlantui in fata intregii lumi, pentru ca stiu ca multi ar fugi incotro apuca, iar din cauza altora as intra in belele. E mai bine sa fac parte dintr-un grup micut in care sa ma manifest cum am chef, decat sa trebuiasca sa-mi urmaresc fiecare pas de frica ca " Vai, ce-o sa zica lumea ca am un strop de apa pe fuckin' cizma? Dar ca am schimbat doua vorbe cu nu-stiu-care-om-care-a-facut-nu-stiu-ce?". Ma enerveaza gura lumii, mai ales ca, din ce o ignori, din aia devine mai mare si mai rea.

In alta ordine de idei, m-am facut roscata ~ Vis devenit realitate - macar temporar -. Mereu am vrut sa fiu roscata cu ochii verzi si... pam pam, am reusit in sfarsit, deci momentan sunt asdfghjklzxcvbnm chiar daca m-am oripilat de cateva ori de-a lungul zilei :))


* Urmatorul lucru pe lista, desi pana la 18 ani ma multumesc cu cele facute cu pixul *


17 decembrie 2012

Everytime

*lying in bed*
Me: Tomorrow I'm going to start exercising, yeah, and I'll get fit. I'm gonna cut all the chocolate and junk food out of my diet too, and just eat healthy. And I'm going to start going to bed earlier, and not waiting until the last minute to do assignments. Then I'll have less stress. And I'm going to start going over my schoolwork every night so studying isn't so hard when exams come. And I'll take care of my skin and hair, and be kinder to everyone. And I'll be more confident. I'll just be a better person, yeah.
*in the morning*
Me: Ah, fuck it.

13 decembrie 2012

Fuuu

Habar n-am despre ce as mai putea scrie aici. Sunt destul de prinsa in citirea unei trilogii care mi se pare ceva mai buna decat modul in care o prezinta mai toata lumea, iar la scoala materia se aduna si timpul se scurteaza, in ciuda faptului ca in preajma vacantei atmosfera ar trebui sa fie mai lejera.
In ultima perioada m-am straduit sa ma reapuc de scris, ideile au dat navala la toate povestile, dar din nou timpul si-a bagat coada si a alungat tot cheful. Inca mai scriu cate ceva, cateva randuri pe zi, dar nu e cat as vrea si asta ma cam deranjeaza.
Blogul e in paragina, realizez asta si uite asa mai adaug o chestie la lista cu ceea ce trebuie sa schimb. Insa chiar nu am idei, mai ales ca m-am saturat sa aberez despre ce fac, ce dreg si toate cele, iar alte subiecte nu gasesc tot din lipsa de timp. Momentan ma multumesc cu postari scurte si cam fara sens, doar-doar o mai ramane ceva activitate pe aici. Sper ca odata cu venirea vacantei am sa pot sa adaug cate ceva nou, vreo recenzie de carte/film/orice altceva, vreun text scurt... Ramane de vazut.

Voi ce mai faceti? :)



12 decembrie 2012

Clasic

Si asa am trecut noi de primul sfarsit al lumii, astazi, 12.12.2012, la ora 12, 12 minute si 12 secunde. Celelalte doua sunt saptamana viitoare, deci brace yourselves!

( 20.12.2012, 21.12.2012, come at me!)



9 decembrie 2012

Vremea asta e ciudata rau. Aici - astazi - nu tu ninsoare, nici macar ploaie. Inceputul iernii s-a rezumat la fulguiala de aseara, pentru care m-am entuziasmat degeaba. Pe de alta parte, la manastire a nins cu fulgi mari si desi ca-n povesti, zapada a avut o grosime neobisnuita pentru o ninsoare de doar o noapte, iar frigul a fost pe masura. Eh, macar am impodobit bradul si am trait o mini-aventura cand a trebuit sa ne facem drum cu masina prin zapada.

Random short post, I want to sleeeeeeep.

8 decembrie 2012

NINGEEEEEEEEE !!!!

Am zis eu, am zis eu, am ziiiis eu.

O sa ninga

Trebuie sa ninga. La stiri asa zice, ca o sa ninga in toata tara si ca o sa fim iar ingropati in zapada. Pe mine una chiar m-ar bucura, chit ca mai e putin pana la vacanta si cred ca mi-as permite sa racesc putin. Iarna de anul trecut a fost o surpriza neasteptata si frumoasa, extraordinar de frumoasa. Dupa ce in fiecare an cadeau doi fulgi apatici care nici n-ajungeau bine pe pamant ca se topeau, iarna aceea a fost o revelatie. Si chiar daca era greu, chiar daca ne chinuiam cu orele sa razbim prin zapada groasa ca sa ajungem la fizica, tot era frumos.
Pentru multi, ninsorile de atunci au fost dramatice, satele au fost ingropate si oamenii s-au pierdut sub tonele de omat. Mai ales ca la noi in judet si in Vrancea a fost cel mai rau. Asta e latura urata a iernii, faptul ca se pot produce si dezastre naturale. Dar totusi, asta nu inseamna ca ar fi bine sa nu mai ninga deloc.
Stiu ca aveam cativa ani cand, in ziua de Craciun, la bunici, a inceput sa dea de sus cu o furie moderata, cu fulgi mari care straluceau aproape magic in lumina becului de la coltul casei. Curtea aia devenise un colt de rai, noaptea, in timp ce fulgii cadeau neincetat. Am adormit cu capul pe pervaz, uitandu-ma fermecata la privelistea de afara.
Si iarna trecuta totul parea ca o sa fie bine. Toti ne-am entuziasmat, ca vorba aia, era zapaaadaaaaaaaaaaa. Dar stiti cum e cu oamenii, in prima zi sunt incantati, iar dupa o saptamana nu mai suporta situatia. Si chiar daca a fost ceva exagerat, chiar daca totul a fost blocat in tara timp de aproape o luna, tot a fost ceva special. Si nu pot zice ca a fost neaparat mai bine decat in iernile in care nu ningea deloc sau, mai rau, ploua si totul devenea noroios, dar parca nici mai rau n-a fost.
Vreau sa ninga. Nu mult, nici putin, ci numai bine. Sa ne putem bate cu zapada. Sa ne dam cu saniuta ca atunci cand eram mici si faceam trenuletul pe derdelus. Sa construim oameni de zapada si, cand suntem uzi pana la piele si incepem sa tremuram, partial inghetati, sa ne putem refugia in casa, lipiti de calorifer sau de soba, inveliti in zece paturi si sa bem ciocolata calda sau cafea.
Vreau acea iarna mirifica din povesti. Si o vreau acum.

Photo made by me :))

7 decembrie 2012

Ganduri de iarna

Iarna este timpul relaxarii si al caldurii. Imbraca un hanorac larg si ia loc langa fereastra, inarmat cu ciocolata calda si o carte buna. Priveste fulgii de zapada dansand si indreapta un gand catre peisajul alb, feeric, dominat de mici cristale de gheata.
Aprinde-ti un foc in inima si gandeste-te la familia ce se va reuni in ziua de Craciun. Si la Mosul, bineinteles. Lumineaza bradul cu un zambet si inspira parfumul dulce al portocalelor, admira constrastul dintre caldura ce o ai in suflet si vantul taios de afara si canta. Canta un colind.
Danseaza si tu cu fulgii de zapada, prinde cativa si priveste-i cum mor, devenind lacrimi. Mici picaturi de apa, mici amintiri ale cristalelor cu forme bizare ce pluteau inainte ca tu sa le prinzi.
Fa un om de zapada si da-i viata adaugand doi carbuni drept ochi. Lasa-ti suflul sa-ti incalzeasca palmele inghetate si razi cand in sfarsit iti vezi nasul rosu si rece. Ofera putin din sclipirea ochilor tai zapezii si fa-o sa straluceasca asemeni unui diamant.
Simte iarna.

5 decembrie 2012

Amintiri

De fiecare data cand te uiti la TV sau pe YouTube sau la diferite filme vezi oameni care fac lucruri traznite, care par a trai viata la maxim si care, aparent, isi petrec fiecare clipa a existentei distrandu-se. Si atunci, inevitabil, fiecare dintre noi isi zice ca ar putea face ataaaaatea lucruri si totusi nu incearca. De ce? Pai ba pentru ca e periculos, ba ilegal, ca deh, motive sunt cu duiumul.
Ideea principala ar fi aceea ca, desi vietile multora dintre noi ar putea parea plictisitoare, in realitate fiecare isi poate aminti cateva momente deosebite, fie ele amuzante, romantice, infricosatoare sau mai stiu eu cum. Si, daca ar fi sa tragem o linie si sa le adunam, am realiza ca de fapt fiecare are o viata plina de clipe speciale. Deoarece asta e blogul meu - e al meu, nu? da? bun - am sa enumar cateva chestii pe care mi le amintesc si pe care nu cred ca am sa le uit vreodata, fiindca atunci cand s-au intamplat m-au facut sa traiesc diverse emotii cat se poate de intense.

In clasa I, intr-o minunata zi de toamna in care iesisem la o plimbare romantica cu restul clasei prin parc, am fost ceruta in casatorie de baiatul pe care - culmea - voiam si eu sa-l cer in casatorie. Daca asta s-ar fi intamplat recent ar fi fost stupid, dar gandindu-ma cat de mica si inocenta eram, mi se pare ceva destul de dragut. Ca am realizat de-abia printr-a sasea ca sunt logodita si ca a trebuit sa ne despartim e o alta poveste, dar am ramas prieteni.
Vara trecuta am alergat, tipat si facut toate prostiile posibile in ploaie, ramanand uda pana la piele timp de ore bune si alergand, la propriu si figurat, dupa marea iubire a vietii mele (pana acum). Pacat ca cineva a stricat tot. Fara resentimente? Ba cu destule, ca asa ne-au facut mamele noastre.
Tot pe atunci stateam intr-o tabara la etajul unu si ma cataram pe pervaz, stand ca pe banca cu picioarele in gol de parca dedesubt, la nici un centimetru, ar fi fost un nor pufos si plin de fericire pe care as fi putut sa cad. Mare pacat ca toate pozele din vara aia s-au sters.
Vara asta am jucat poker pana la 3 dimineata, imbracata ca un dealer si cu poker face-ul la purtator, totul la etajul 10 al unui hotel. Apoi, in ultima seara, cum jocul de Mafia se incheiase si numai de somn n-aveam chef, ne-am pus pe un joc cu provocari si carti, unde am facut niste chestii din cauza carora ma trec toti fiorii cand ma gandesc. Partea mai urata e faptul ca un geniu - hai, doi - au filmat o anumita faza si m-au torturat toata ziua urmatoare cu ea. Pana una alta am reusit sa sterg filmul, chit ca mi-am umplit parul de Pepsi si a trebuit sa ma spal pe cap si sa ma usuc la un uscator de maini.
De pe la scoala am multe momente memorabile, cu replicile aferente. N-am sa pot uita luptele intre fete si baieti, momentul in care s-a facut un munte uman in spatele clasei si cei care au nimerit la baza mai ca s-au sufocat, toate zilele in care o faceam pe Blq sa planga tragand-o de obraji, plus toate fazele in care am scapat la limite, cu ajutorul unui noroc chior.
Alta chestie pe care nu o pot uita - si habar n-am de ce - e faptul ca atunci cand invatam in localul vechi de tot asezam pe scari si ne dadeam drumul, alegandu-ne cu niste vanatai nasoale de tot. Si totusi, nu ne opream pana nu se suna. Tot in acea perioada, ne jucam de-a Spioanele sau de-a tipele din H2O in baia fetelor, facand tot felul de vraji si miscari. N-am sa uit ziua aia in care era batalia finala in H2O, eu eram Charlotte si purtam treningul ala afurisit si roz, iar dupa ce am pierdut am mers in clasa sa sar capra peste colegii nevinovati.
Cred ca ati prins ideea. Fie ca e scoala cu toate poznele ei si raspunsurile sarcastice care ne costa mult, fie ca e vacanta in care scriem povesti tampite sau lipim vata de zahar de tufisurile din parc, fiecare zi din an poate rezerva surprize extraordinare, si de aceea trebuie sa fim cu ochii in patru si sa fim intotdeauna deschisi la noi provocari, pentru ca niciodata nu putem sti ce amintiri grozave ies din ele.



4 decembrie 2012

Sfarsitul Lumii

Era posibil sa nu scriu eu despre asta? Nu.
Pe la noi prin clasa se face mult haz de chestia asta, si doar exista si motive destule. E un nene mai nebun prin oras care spune in in groapa din spatele unei scoli este Iadul si ca sfarsitul lumii va veni dupa 33 de nopti si 52 de duminici, atunci cand vom vorbi unii cu altii, dar nu ne vom mai intelege.
In plus, avand in vedere ca mai sunt 17 zile pana la legendara Apocalipsa, se poate considera ca am intrat in zona zero, cand totul se schimba. Oamenii, natura, totul. Bineinteles ca e o mare prostie, dar este destul de haios sa-i vezi pe toti dandu-se de ceasul mortii ca n-au apucat sa-si traiasca viata si sa faca tot felul de lucruri.
Eu una nu cred deloc in ideea ca sfarsitul lumii vine pe 21 decembrie. La o adica, mai logic ar fi sa fie pe 12, ca doar ar fi 12.12.2012. Observati repetarea lui 12... magic, nu? Dar pe principiul asta sfarsitul ar fi putut veni pe 12 decembrie 1212, ca asa era si mai spectaculos.
Oricum am lua-o, numerologia si mayasii nu au cum sa prezica ceva atat de important. Bietii mayasi nu mai aveau piatra pe care sa continue calendarul sau se plictisisera, ca tot l-au facut pentru mii de ani. In orice caz, cand Apocalipsa va veni... n-avem de unde sa stim. Sigur, exista semnele din Biblie, dar parca in afara de micile cutremure din ultimele zile nimic nu seamana cu un semn apocaliptic momentan. Eu una cred ca am sa mor linistita de batranete sau alte cauze IN AFARA DE sfarsitul intregii lumi. La fel si copiii, nepotii, stranepotii mei si tot asa pana la finalul despre care, repet, nu avem de unde sti cand va fi.
Ce mi se pare cu adevarat ciudat e faptul ca unii oameni chiar cred prostiile astea. Era o imagine cu toate apocalipsele ce ar fi trebuit sa fie de-a lungul timpului si cu minunata constatare ca inca suntem aici, vii, intregi. Si, in ciuda faptului ca pana acum toate aberatiile celor care viseaza noaptea ca se "termina pamantul" s-au dovedit a fi false, lumea inca se teme. Adica ce aveau mayasii si prezicatorii de duzina n-aveau? Nu pot sa inteleg.
Pana una alta, daca voi credeti in asa ceva, sunt reduceri la pachetele pentru sfarsitul lumii in Rusia, deci ar trebui sa va grabiti daca vreti sa prindeti unele si sa va si ascundeti la subsol inainte de legendara zi de 21 decembrie.


Momente ciudate

Acel moment ciudat cand...
... te enerveaza adultii care te trateaza ca pe un bebelus, dar tu faci exact acelasi lucru cu cei mai mici decat tine.
... urmaresti cu mare atentie toata activitatea online a celui/celei pe care il/o placi, fara sa-ti pese ca te-ar putea descoperi.
... iti spui ca ar trebui sa gandesti mai putin si sa iti asculti inima, dar apoi te intrebi daca ar fi bine.
... incerci cu greu sa te abtii din a face comentarii sarcastice la adresa unor lucruri stupide, dar esuezi.
... esti trimis de catre o profesoara sa duci ceva la cancelarie si mergi cat de incet poti.
... stii ca nu poti canta, dar totusi o faci special pentru a-i tortura pe cei din jur.
... prietenii fac apropouri stupide cand esti in preajma unei anumite persoane.
... parintii repeta de zeci de ori acelasi lucru si totusi uiti mereu sa aplici ceea ce-ti spun.
... izbucnesti in ras intr-un loc in care e liniste deplina din cauza a ceva ce ti-ai amintit.
... iti termini sucul la restaurant inainte de primul fel de mancare.
... nu stii daca ar trebui sa zici "azi" sau "maine" la miezul noptii.
... iti propui sa stai treaz toata noaptea si adormi fix inainte de rasarit.
... vrei sa retii niste replici interesante, dar cand vine timpul sa le folosesti te blochezi ca un idiot.
... inainte de a fi impreuna cu cineva iti spui ca aceasta relatie e mai speciala si ca va dura o vesnicie, apoi va despartiti dupa nici o saptamana.
... iti faci o impresie gresita despre o persoana, apoi aceasta apare brusc si-ti spulbera sperantele.
... vrei sa spui ceva inteligent in fata persoanei pe care o placi, dar tot ce reusesti e o expresie de genul "Potato".


2 decembrie 2012

Dark Shadows

Am vazut filmul asta prin mai, la 10 noaptea, alaturi de o gasca de oameni nu tocmai normali. A fost o experienta de neuitat.

Dark Shadows este o comedie horror care prezinta povestea lui Barnabas Collins, membru al familiei ce a fondat orasul Collinsport. Tanarul o seduce pe servitoarea familiei pentru ca apoi sa-i spuna ca nu are sentimente la adresa ei. Ceea ce nu stie Barnabas este faptul ca Angelique e o vrajitoare...
Dupa o suta si ceva de ani, Barnabas se intoarce sub forma unui vampir si isi regaseste familia - sau mai bine spus ceea ce a ramas din ea. Intre timp toate afacerile Collinsilor au ajuns aproape de faliment, iar Angelique pune putin cate putin stapanire pe intregul tinut.
Povestea in sine este simpatica, dar modul in care este jucata o face speciala. Johnny Depp nu ezita sa-si arate latura comica, ilustrand un vampir ce descopera minunile lumii moderne si, mai presus de atat, minunile iubirii. Filmul merita incadrat in categoria "comedie", avand o multime de glume haioase si cateva poante inteligente, pe care le poti intelege daca esti atent la actiune de la bun inceput.
Totusi, ca orice film care se respecta, si acesta contine putina drama, putina dragoste si multa actiune. Modul in care Barnabas si Angelique se detesta este foarte amuzant, desi la un moment dat lucrurile iau o turnura ceva mai serioasa. Coloana sonora se potriveste filmului, iar efectele speciale sunt destul de spectaculoase pentru o comedie.
Dupa parerea mea, Tim Burton a facut o treaba excelenta, transformand vechiul serial de peste 1000 de episoade intr-un film cu o actiune inedita si cu multe momente haioase. Pana si partea horror este amuzanta, ceea ce nu se intampla prea des in filme. In ciuda faptului ca ne uitam la o scena destul de infricosatoare si sadica, continuam sa radem pentru ca modul in care era expusa ne amuza teribil. Totusi, cred ca intreaga actiune si-ar fi pierdut din farmec daca personajul principal ar fi fost jucat de altcineva.
Recomand acest film tuturor celor care vor sa se relaxeze si sa patrunda pentru cateva ore intr-o lume in care pana si dramele se desfasoara intr-un mod comic.

O iubire ca-n filme

Peste tot in jurul nostru lumea bate campii in legatura cu mitica iubire ca in filme. Sincer, chestia asta mi se pare o mare prostie. Intr-adevar, povestile de dragoste ce ne fascineaza pret de cateva ore sunt frumoase, dar nu ar trebui luate ca etalon pentru viata reala. Si oricine ar spune ca unele dintre ele sunt inspirate din viata unor oameni greseste. Pentru ca oricat de adevarata ar fi povestea de la baza filmului, aceasta a fost cu siguranta inflorita putin (mai mult) inainte de ecranizare. Ingrijorator e faptul ca tot mai multi oameni isi doresc o iubire de film, cu toate implicatiile ei: intalnirea neobisnuita, alergatul pe plaja in slow motion, momentele grele depasite cine-stie-cum si clasicul "au ramas impreuna pana cand moartea i-a despartit". Parerea mea este aceea ca indiferent de idealurile prezentate in filme, viata e mai frumoasa si o poveste de iubire ar trebui sa fie unica, sa nu se asemene cu o alta ( care de obicei e supraestimata si mult mediatizata ). Micile intamplari unice din fiecare relatie alcatuiesc un puzzle special, care nu trebuie sa se inspire de undeva. Nu, trebuie cladit de la zero, pentru ca asa e mult mai usor sa-i realizam frumusetea. Nu cred in dragostea de film. Nicio relatie nu poate fi perfecta, nu poate avea suisuri si coborasuri bine calculate si, mai ales, nicio relatie nu poate avea un final identic cu al alteia. Suntem unici si de aceea si sentimentele pe care le traim ar trebui sa fie unice.
Ok, oameni buni, daca tot aveti chef sa fiti bipolari, incercati in alta parte, zau.
* random post, sunt plina de nervi*
A mai observat cineva ca mai mereu folosesc un "ok" la inceput de propozitie?

1 decembrie 2012

Planuri noi

Dupa cum cred ca ati observat, am decis sa-i ofer blogului un aer mai iernatic. Mai am de umblat la sablon, dar momentan accesul meu la internet se limiteaza la telefon, asa ca nu pot schimba prea multe.
Pe langa infatisarea noua, am decis sa diversific putin postarile, sa acopar mai multe domenii. Cum voi face asta? Nimeni nu stie, nici chiar eu.
Pana una alta haideti sa ne bucuram de acest inceput dragut de iarna si de Ziua Nationala a Romaniei. La multi ani tuturor!

30 noiembrie 2012

28 noiembrie 2012

Pride & Prejudice


Elizabeth Bennet: I could more easily forgive his vanity, if he had not wounded mine. 



Elizabeth Bennet: He looks miserable, poor soul. 
Charlotte Lucas: Miserable he may be, but poor he most certainly is not. 
Elizabeth Bennet: Tell me. 
Charlotte Lucas: 10,000 a year and he owns half of Derbyshire. 
Elizabeth Bennet: The miserable half?



Mr. Darcy: Miss Elizabeth. I have struggled in vain and I can bear it no longer. These past months have been a torment. I came to Rosings with the single object of seeing you... I had to see you. I have fought against my better judgment, my family's expectations, the inferiority of your birth by rank and circumstance. All these things I am willing to put aside and ask you to end my agony. 
Elizabeth Bennet: I don't understand. 
Mr. Darcy: I love you. 



Mrs. Bennet: Have you no consideration for my nerves? 
Mr. Bennet: You mistake me, my dear. I have the utmost respect for your nerves. They've been my constant companion these twenty years. 



Mr. Darcy: You must know... surely, you must know it was all for you. You are too generous to trifle with me. I believe you spoke with my aunt last night, and it has taught me to hope as I'd scarcely allowed myself before. If your feelings are still what they were last April, tell me so at once. My affections and wishes have not changed, but one word from you will silence me forever. If, however, your feelings have changed, I will have to tell you: you have bewitched me, body and soul, and I love, I love, I love you. I never wish to be parted from you from this day on. 



Mr. Bennet: Your mother insists on you marrying Mr. Collins... 
Mrs. Bennet: Yes! Or I'll never see her again! 
Mr. Bennet: Well, Lizzy, from this day henceforth it seems you must be a stranger to one of your parents... 
Mrs. Bennet: Who will maintain you when your father's gone? 
Mr. Bennet: Your mother will never see you again if you do not marry Mr. Collins... and I will never see you again if you do. 
Mrs. Bennet: Mr. Bennet! 



Elizabeth Bennet: And that put paid to it. I wonder who first discovered the power of poetry in driving away love? 
Mr. Darcy: I thought that poetry was the food of love. 
Elizabeth Bennet: Of a fine stout love, it may. But if it is only a vague inclination I'm convinced one poor sonnet will kill it stone dead.
Mr. Darcy: So what do you recommend to encourage affection? 
Elizabeth Bennet: Dancing. Even if one's partner is barely tolerable.


Ti-a placut? Transmite mai departe!